ADAM SI EVA

          Tudor Arghezii se numara printre poetii modernisti in a caror opera “Jocul si joaca” constituie o dimensiune
importanta.
          Volume si cicluri intregi din poezie stau sub semnul jocului prin reducerea la un spatiu ludic disponibil
copiilor. Universul devine astfel o “lume de jucarie” un spatiu amplu adecvat copiilor.
          Ciclul de versuri intitulat “Tablouri biblice” cuprinde o lucrare de cinci poezii “Adam si Eva, Paradisul,
Porunca, Pacatul si Pedeapsa” au fost publicate in august in anul 1944 in revista “Fundatiilor regale”.
          Tudor Arghezii s-a inspirat in redactarea acestor poezii din “Vechiul Testament”, poeziile avand o tenta
religioasa, autorul dandu-i o nota personala.
          Plecand de la aspectele legate de facerea lumii si crearea primilor oameni, poetul realizeaza o imagine a
textului biblic, prin conceperea celor doi oameni Adam si Eva.
          Poezia transfigureaza artistic aspecte legate de facerea lumii, construirea unui univers de eden rezumandu-se
catre final la viata terestra. Divinitatea este reprezentata prin aparitia lui D-zeu, Creatorul omenirii imbracand in
poezii semnificatii neobisnuite,
          Adam creat din “praf si nitelus scuipat” devine “radacina” lumii, cel care mai tarziu va fi donatorul unei coaste
pentru a putea fi creata Eva, pentru ai fi urmat plictisul.
          Tema poeziei o reprezinta creatia umanitatii, creatia lasata mostenire in urma pacatului, reprezentata de
incalcarea poruncii divine. Textele poetice sunt concepute ca un dialog divinitate si omenire, lirismul subiectiv
realizandu-se prin atitudinea poetica transmisa celor doua personaje.
          Titlu poeziei are o conotatie religioasa, desemnand prezentareasi descriereaunor intamplari din Vechiul
Testament, o acceptie religioasa cuv. Facand trimitere la Vechiul Testament si Noul Testament invataturile lui D-zeu
adresate omenirii.
          Astfel creatia Argheziana devine o mostenire spirituala adresata urmasilor-cititori.
          In prima poezie “Adam si Eva” aflandu-se singuri D-zeu decide sa aiba copii frumisi cinstiti si nevinovati.
Primul stramos Adam se dovedeste a fi cam somnoros si cam trandav din pricina aluatului gresit, cel care dormita
mereu, aflandu-se singur in gradina Raului. Pentru  infrumuseta ai viata viata D-zeau ii rupe o coasta zamislindu-o
astfel pe Eva, acest moment facand parte din actul de creatie divina.
          In poezia “porunca” Tudor Arghezii prezintaexistenta fericita pe care prima pereche o duce in Rai. Aici traiul
lor nu poate fi decat idilic.
          Programul zilnic este facut dupa voia fieecaruia, constrangerile de orce fellipsesc, nimeni nu-I impiedica pe
Adam si Eva sa vietuiasca bunului plac, asa ca totul “era de gluma si de joaca”.
          Intr-o zi D-zeu stabileste prin intaile porunci o interdictie: “Adam si Eva nu se pot atinge de roadele pomului,
astfel ii asteapta o pedeapsa  crancena si dreapta. Dar tot ce este interzis este placut, marul “plin de must” exercita
asupra Evei o irezistibila tentatie.
          Textul este hictionar, dialogurile fiind prezente si stabilesc conversatie catre finalul poeziei “D-zeu este
prezentat in proportii monumentale incins in curcubeu” comparativ cu prima poezie “Adam si Eva” in care
divinitatea se plictiseste singura in stlii.
          Din pricina nerespectarii poruncii, prima pereche este izgonita din Ri, urmand a vietui pe pamant, pentru a se
bucura de belsugul din gradina Edenului, urmand a-si construi un stil de viata nou. Lucrurile acestea le aflam din
Vechiul Testament si pare a fi real.
          Imaginanele din poezia “Porunca” este de fapt un referent care apartine realitatii. Omniscenta si omniprezenta
lui D-zeu sunt zugravite cu multa migala de catre poet, demonstrandune dreapta judecata la care cei doi sunt supusi.
E o forma clara si ideala de a ne indica modalitate prin careminciuna poate fi pedepsit. Faptele par a fi trecute mai
usor cu vederea decat minciuna.
          In poezia “Porunca”, poetul ne infatiseaza consecintele incalcarii cuvantului divin. In joaca lor, Adam si Eva
ignora interdictia pusa de D-zeu si sunt prinsi imediat asupra faptului, cand nici nu inghitisera o imbucatura din rodul
pomului. La judecata, fiecare isi declina responsabilitatea, si in consecinta pedepsind minciuna. Domnul ii izgoneste
din Rai “afara in furtuna” , Eva este responsabila de faptele necugetate, lasandu-se ispitor de sarpe, determinandu-l si
pe Adam sa se lase prins in hora minciunii.
          Cei doi, nerozi fiind, cad in capcana pacatului. Limbajul personajelor si al poetului reprezinta limbajul
popular. Intelesul morolizator al poeziei este sustinut prin interventiiale autorului la inceputul si la sfarsitul poeziilor.
Poetul isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile consemnand gesturile si limbajul.
          Ciclul de poezii “Tablouri biblice”este o fictiune literara deoarece are ca trsaturi prezentarea unor personaje ce
par a nu fi verilice insa reprezentative pentru  omenire. In final cum fictiunea se impleteste cu realitatea aducandune
in prin-plan facerea lumii.

Urându-i-se singur în stihii,

A vrut şi Dumnezeu să aibă-n cer copii
Şi s-a gândit din ce să-i facă,
Din borangic, argint sau promoroacă,
Frumoşi, cinstiţi, nevinovaţi.
Se puse-aşezământul dintre fraţi.

Dar i-a ieşit cam somnoros şi cam

Trândav şi nărăvaş strămoşul meu
Adam;
Că l-a făcut, cum am aflat,
Cu praf şi niţeluş scuipat;
Ca să încerce dacă un altoi
De stea putea să prindă pe noroi,
Că, de urât, scuipând în patru zări,
Stingher,
Făcuse şi luminile din cer.

Dar iată că l-a nimerit,

Din pricina aluatului, greşit,
Şi că Adam, întâiul fiu
Al Domnului, ieşise, parcă, şi zbanghiu.
Nu-i vorbă, nici o poză nu ne-nvaţă
Cum ar fi fost omul dintâi la faţă.

Nici unda lacului nu l-a păstrat,

În care se-oglindea la scăpătat.
Puterea lui dumnezeiască,
Dormind mereu, căta să-l mai trezească;
I-a rupt un os din coaste, ceva,
Şi-a zămislit-o şi pe Eva.

Mai poţi căsca de lene, iarăşi,

Când ai o soră şi-un tovarăş?
S-au luat de mâini şi-au cutreierat
Grădina toată-n lung şi-n lat.

Să nu te miri că, şovăind şi mici,

Li se julea şi nasul prin urzici.
PORUNCA
       Inspirându-se din Vechiul Testament, Tudor Arghezi oferă cititorului în ciclul de poezii Tablouri biblice
(Versuri de abecedar) o viziune personală, originală, a modului cum Dumnezeu i-a conceput pe primii oameni:
Adam şi Eva. Păstrând coordonatele textului biblic, autorul construieşte un univers diferit, marcat de puternice
accente ludice.
       Subtitlul Versuri de abecedar ne lămureşte încă din start asupra principiului constructiv al acestor poezii.
Arghezi îşi propune să prezinte aspecte din Biblie pe înţelesul copiilor de clasa I, prin urmare va transforma
universul de la începutul Vechiului Testament în ceva familiar copiilor. Dumnezeu devine un tată atent şi sever, iar
Adam şi Eva nişte copii jucăuşi şi, uneori, neascultători.
       Astfel, Biblia spune, în legătură cu crearea omului: Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut
pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie. Arghezi preia ideea şi o transformă într-o
activitate familiară celor mici: jocul în nisip. În poezia Adam şi Eva Dumnezeu îl modelează pe primul om cu praf şi
niţeluş scuipat. Folosirea adjectivului diminutivat niţeluş, precum şi invenţia cu folosirea scuipatului aduc scena la
nivelul de înţelegere al copiilor.
       În a doua poezie din ciclu – Porunca – Arghezi descrie traiul fericit pe care prima pereche îl duce în rai. Evident,
tot în registru ludic. Raiul lui Adam şi Eva este ca o vacanţă la ţară pentru copii. Acolo, primii oameni aleargă prin
livezi, jucându-se cu gâzele şi iezii, se culcă şi se scoală după pofta inimii, Adam n-are lecţii de făcut, Eva poate să
stea, nepieptănată, în pat, până la prânz, nu există taţi, mame, dădace, profesoare, dascăli, care să-i sâcâie:

Totul era de glumă şi de joacă

Şi aşteptai doar pomii să se coacă.
Predomină stilul glumeţ şi adresarea familiară :
Nici: “Culcă-te devreme!” Nici: “Te scoală!”
Nu era cine ţine socoteală
Că întârzii, Adame, de la şcoală,
Că lecţia s-o spui fără greşeală,
Că, Evă, încă nu te-ai pieptănat
Şi te găseşte prânzul tot în pat.

       A treia poezie a ciclului – Pedeapsa – prezintă secvenţa biblică a alungării lui Adam şi a Evei din rai. Şi aici,
povestea este transpusă în variantă pentru copii. Primii oameni se comportă ca nişte mici hoţomani – nici măcar prea
deştepţi: ea, cam neroadă, dânsul, cam netot. Mănâncă din pomul interzis şi, prinşi asupra faptului, nu-şi recunosc
vinovăţia, ci folosesc pâra pentru a scăpa de pedeapsă:

Adam pe Eva lui o a pârât,

Eva pe şarpe, care s-a târât.
Nici-unul n-a voit s-aleagă,
Să-şi ia asupră-şi vina lui întreagă.
Supărat, ca un tată pe copiii cei răi, Dumnezeu îi pedepseşte:
Din Raiul dulce şi din tihna bună
Domnul i-a dat afară, în furtună.

       Este evident că, privite astfel, scenele biblice îşi pierd solemnitatea sacră din Vechiul Testament, se
desacralizează deci, păstrându-şi doar funcţia moralizatoare, exprimată, şi aceea, în notă umoristică, pe înţelesul
celor mici: ai furat, ai minţit, eşti pedepsit!
       În ceea ce priveşte mijloacele artistice, pe lângă cele semnalate deja, originală este combinaţia registrelor
stilistice. Arghezi amestecă registrul înalt, solemn, al textului biblic – marcat prin cuvinte şi construcţii precum:
Dumnezeu, Adam, Eva, puterea dumnezeiască, a zămisli, stihii, porunci, Prea Sfinţiei Sale, Domnul, o a pârât – cu
registrul familiar şi oral – evidenţiat prin cuvinte si expresii ca:urându-i-se, i-a ieşit, niţeluş scuipat, să nu te miri,
cată, zbanghiu, scăpătat, nu-i vorbă, l-a nimerit, au cutreierat, s-au luat de mâini, li se julea si nasul prin urzici.
       În concluzie, Arghezi se joacă, prezentând Biblia pe înţelesul – şi pentru uzul – lui Miţu şi Baruţu. Ludicul
disipează sacrul, dar păstrează eticul în formă digerabilă.
Pacatul
Pomul pe care Domnul îl oprise
Făcea de toate, și caise,
Smochine, chitre, pere moi și prune,
Cari de cari mai grase și mai bune,
Castan cu fel de fel de crăci,
Cu flori, miresme și murmure. Căci
În Paradis se îmbinau deodată
Tot bunătăți din lumea toată.

Să nu te-ndemne gândul: „Ia și papă!”.

Să nu îți lase gura apă
Și să mai ții porunca minte
A sfântului și bunului Părinte?
Înger să fii, și tot și-ar fi dat brânci
Inima – vai – să rupi și să mănânci,
Necum să fii băiat și fată,
La pomul care da și ciocolată.

Ei se uitau la poame, iar pe

Copac se-ncolăcise ispititorul șarpe
Și ochii lui de mâță, aurii,
Îi împingeau să guste pe copii,
Care dădeau copacului târcoale,
Măcar din portocale;
Că se cojesc, mai mare dragul,
Nejerpelite cu briceagul.

Ce-or fi mâncat, ce nu vor fi mâncat,

Destul că au căzut în greu păcat.
Ba de abia atunci, mi se pare,
Li s-a deschis mai bine pofta de mâncare
Și-au învățat la Raiul din pădure
De-abia să sară legea și să fure.
Pedeapsa
Credeau că Domnul e culcat
Şi n-o să ştie ce s-a întâmplat, Că
n-avea doară fluturii iscoade La
fieştecare soi de roade.

Ea, cam neroadă, dânsul, cam netot,

Nu se-aşteptau că Domnul vede tot:
Că ochiul lui deschis, într-adevăr, Şi
depărtările le vede în răspăr.

Nici nu-nghiţiseră o-mbucătură

C-au fost şi prinşi cu ea în gură,
Şi cel puţin nu apucase
Să puie poame în sân, vreo cinci sau şase.

El, Dumnezeu, venind în rotogoale,

În supărarea Prea Sfinţiei Sale

I-a luat din scurt, poruncile ştiute
Cum le-au călcat aşa de iute.

Adam pe Eva lui o a pârât

Eva pe şarpe, care s-a târât. Nici
unul n-a voit s-aleagă,
Să-şi ia asupra-şi vina lui întreagă.

De mişelie, nu atât de furt,

Răspunsul aspru fu şi scurt; Că
Dumnezeu loveşte-ntotdeauna
Mai tare decât faptele minciuna.

Din Raiul dulce şi din tihna bună

Domnul i-a dat afară, în furtună.
 si astfel Adam
Facerea lumii a inviat.

Dumnezeu, ca sa devina inginer Mai departe e clar

a urmat toate sectiile Politehnicii ce s-a-ntamplat.
simultan Si-a luat prototipul,
si a avut la fiecare l-a omologat,
proiecte de an.
l-a invatat putin
La facultatea de Constructii sa gandeasca,
(nu degeaba e sfant) si ca sa treaca la productie de serie
a facut o planeta i-a pus in vedere
si-a numit-o Pamant. sa se inmulteasca.

Animalele si florile le-a creat Terminand Dumnezeu Politehnica

la Chimia organica; cu medie mare
pestii si pasarile a avut, evident
la Aerodinamica. cea mai buna repartizare.
Si-a luat postu' n primire din mers
Iar pentru sectia de Mecanica fina si-a plecat sa creeze
a avut la proiect un nou Univers.
sa le faca pe toate
sa se miste corect. ***
Omul, lasat de capul lui,
A hotarat sa-si dea proiectul de stat s-a facut al dracului
la Automatica si, desi nu se trage din maimuta
tot cu realizare practica. cum se zvonea odata,
A meditat a inceput sa-l imite-ntru totul
si a nascocit un obiect ciudat. pe cerescul sau tata,

O incalceala de fire si circuite, nascocind rand pe rand

bistabili si ferite
dupa niste scheme ale lui
combinationale
in care a mai bagat si niste
automate secventiale.
Si pentru ca nu se descoperise inca
soft-ul de baza,
Dumnezeu a trisat
la aceasta faza,
inlocuind-o cu o minune.
pasari supersonice,
masini, submarine
si chiar ciuperci... atomice.
Iar in final,
crezand ca e original
s-a imitat pe sine insusi
(farsorul !)
si a creat... calculatorul.

S-a aplecat, incet,

a suflat,