Sunteți pe pagina 1din 3

ESEU ADAM SI EVA

De Tudor Arghezi

Tudor Arghezii se numara printre poetii modernisti in a caror opera “Joc si joaca”
constituie o dimensiune importanta.

Volume si cicluri intregi din poezie stau sub semnul jocului prin reducerea la un spatiu
ludic disponibil copiilor. Universul devine astfel o “lume de jucarie” un spatiu amplu
adecvat copiilor.

Ciclul de versuri intitulat “Tablouri biblice” cuprinde o lucrare de cinci poezii “Adam si
Eva, Paradisul, Porunca, Pacatul si Pedeapsa” au fost publicate in august in anul 1944
in revista “Fundatiilor regale”.

Tudor Arghezii s-a inspirat in redactarea acestor poezii din “Vechiul Testament”,
poeziile avand o tenta religioasa, autorul dandu-i o nota personala.

Plecand de la aspectele legate de facerea lumii si crearea primilor oameni, poetul


realizeaza o imagine a textului biblic, prin conceperea celor doi oameni Adam si Eva.

Adam si Eva de Tudor Arghezi are ca tema “esteticii uratului” este prezenta in
arta poetica a lui Arghezi, fiind una din cele mai importante si mai surprinzatoare
abordari literare ale sale. Tudor Arghezi mai contribuie si la dezvoltarea literaturii
pentru copii. Poeziile sale reprezinta o invitatie la “a medita” si “a cunoste”.
Temele sale cu tenta religioasa sunt printre cele mai disputate. O astfel de tema
se regaseste si in poezia “ Adam si Eva”. Spre deosebire sentimentele si ideile
contradictorii din Psalmi, in poezia “Adam si Eva” se renunta la profunzimea
detaliilor, si la toata razvratirea impotriva divinitatii cugetata in alte poezii de ale
autorului.

1)Prezentarea modului cum au fost creati Adam si Eva

- Motivul crearii omului, motiv prezentat in poezie, este lipsit de profunzimea tainei.

Arghezi isi imagineaza scopul acestei lucrari a divinitatii ca eliberarea de o apasatoare


monotonie a singuratatii: „urandu-i-se singur in stihii,/a vrut si Dumnezeu sa aiba-n cer
copii”. Ofensat, autorul mentioneaza ca omul ar fii putut fi creat din „borangic, argint
sau promoroaca,”, insa el a fost creat din „cu praf si nitelus scuipat”, acesta fiind si
motivul pentru care Adam a iesit „trandav si naravas”.

-Divinitatea este inchipuita ca o fiinta omeneasca,fiinta care se plictiseste si care din


materia creata anterior, creeaza omul. Adam, primul om, nu poate fi insa descris cu
minutiuozitate de catre autor deoarece, „nici o poza nu ne-nvata/Cum ar fi fost omul
dintai la fata.” Aici autorul da libertate imaginatiei, a gandurilor.. Din costa lui Adam
este facuta Eva. Poetul nu insista in a descrie aceasta „zamislire” a Evei. Primii
oameni sunt inchipuiti de Arghezi ca niste copii surpinsi intr-un moment de joaca: „s-au
luat de maini si-au cutreierat/gradina toata-n lung si-n lat.” In acesta secventa se
surpinde intr-un mod exceptional nevinovatia, curatia, frumusetea primilor oameni.
Erau precum copii liberi, ce „sovaiau” prin gradina. Intreaga poezie este vazuta ca o
armonie a creatiei, un tablou ce infatiseaza pe Adam si Eva in gradina raiului. Acest
act al creatiei este surprins de poet ca o joaca, in care omul creat de Dumnezeu isi
atribuie acesta taina a facerii si profita de minunatiile raiului.

2)Descrierea traiului fericit pe care prima pereche il duce in Rai

- Acea pereche de oameni apare la Arghezi in ipostaza unui cuplu de copii de şcoală.In
aceste condiţii, raiul este, evident, locul pe care şi-l doresc toţi copiii:un loc unde nu te
bate nimeni la cap:”nimic,nici tati,nici mame,nici dadace,nici profesoara rea ca o
ragace,nici dascalul cu zgarci in beregata care sa sacaie baiatul si pe fata”,locul unde
nu trebuie nici să te culci devreme,nici să te scoli cu noaptea-n cap,ca să nu intarzii la
şcoală,locul unde băieţii nu sunt obligaţi să-şi inveţe lecţiile şi nici fetiţele să se
pieptene”nici culca-te devreme,nici te scoala,nu era cine tine socoteala”. Raiul pentru
copii este jocul, gluma şi căţăratul in copaci după poame,elemente care dau o
conotatie ludica acestui loc:”totul era de gluma si de joaca,si asteptai doar pomii sa se
coaca”

3)Relevarea consecintelor incalcarii cuvantului divin

-Poetul face o remarca la atotprezenta Divinitatii “credeau ca Domnul e culcat”.Intr-o


exprimare simpla se dezvaluie de fapt tainica atotprezenta a lui Dumnezeu care
vegheaza neincetat: “Nu se asteptau ca Domnul vede tot/ ca ochiul lui deschis, intr-
adevar,/ si departarile le vede in raspar”. Incalcarea poruncii duce bineinteles la
pedeapsa. “Nici nu-nghitisera o-mbucatura/ C-au fost si prinsi cu ea in gura,” aceste
versuri prezinta caderea lor in pacatul neascultarii. Omul isi dovedeste lacomia sa
pentru tot, chiar daca Dumnezeu le-a pus a dispozitie toata frumusetea si bunatatea,
descrise in poezia „Adam si Eva”.

-Poetul face ideea poetica a divinitatii usor de perceput prin faptul ca foloseste o
exprimare simpla, populara. Dumnezeu, vazut, „venind in rotogoale” este pus sub
aspectul unei prezente imediate, deoarece, el „si departarile le vede in raspar”. Poezia
nu dezvaluie alte amanunte despre felul in care primii oameni cad in pacat, se
infrupteaza la indemnul sarpelui sa guste din pomul interzis.Mancand din pom au
incalcat porunca lui Dumnezeu.Adam a invinovatit-o pe Eva, iar Eva pe sarpe. Aceasta
neasumare a responsabilitatii apare in poezie ca o dovada a neintelegerii puterii
dumnezeiesti. Dumnezeu este atotvazator si atotstiutor,dar aceste lucruri nu sunt
cunoscute si intelese de oameni.

-Minciuna este cea care decide pedeapsa caci: „Dumnezeu loveste-ntotdeauna/ mai
tare decat faptele minciuna

-Pedeapsa este de fapt o consecinta, o urmare a neascultarii. „Din Raiul dulce si din
tihna buna/ Domnul i-a dat afara, in furtuna

4)Explicarea rolului mijloacelor artistice-mai trebuie completata


-“Dar ce-i veni-ntr-o zi lui Dumnezeu
Că se-arătă incins in curcubeu..."
Pentru a-i da proporţii monumentale, poetul foloseşte aici o dublă figură de stil. "incins
in curcubeu" este in acelaşi timp metaforă şi hiperbolă, sugerand nu doar măreţia, ci
şi strălucirea orbitoare a Creatorului.

-In "Adam şi Eva", Dumnezeu nu apare ca imagine, ci prin actele sale. El creează
primul om, pe Adam, "cu praf şi niţeluş scuipat", dar “la nimerit din pricina
aluatului,gresit” ne spune poetul, l face “cam somnoros si cam trandav si naravas” si
“parca si zbanghiu". Avem aici un Dumnezeu mai uman, care suferă de singurătate şi
este, asemeni omului, failibil.De aceea şi lipseşte imaginea lui
monumentală.Dincoace,in "Poruncă", Dumnezeu apare in splendoarea strălucirii şi
măreţiei sale, avand ca atribut atotputernicia:”el dete-ntaile porunci,anume ce-I iertat
si nu e sa mananci,din pomul asta Evo si Adame,sa nu v-atingeti nicidecum de
poame,de unde nu,cunoasteti ca v-asteapta pedeapsa mea cea crancena si dreapta”

- Atentia lui Arghezi pentru scrierile cu subiect religios se observa cu usurinta in


intreaga sa creatie. Limbajul , expresia poetica este in acesta poezie una simpla, ce
arata alegerea scriitorului pentru literatura celor mici,astfel formularile sunt mai pline
de haz,de umor.