JOC ȘI JOACĂ

Tudor Arghezi (1880-1967), poet, prozator şi publicist. Se naşte la Bucureşti, pe numele său adevărat Ion N. Teodorescu. Debutează cu versuri în revista Liga ortodoxă (1896) a poetului Alexandru Macedonski. în anul 1927, îi apare volumul de poezii Cuvinte potrivite, care constituie unul dintre cele mai importante momente pentru poezia românească din perioada interbelică. În 1928, scoate revista Bilete de papagal, insolită prin formatul de buzunar. în 1931, publică un alt volum de referinţă pentru lirica românească Flori de mucigai, o radiografie a periferiei societăţii româneşti. Volumele ulterioare, fie de poezie (Cărticica de seară, Ce-ai cu mine, vântule?, Hore), fie de proză (Ochii Maicii Domnului, Cimitirul Buna-Vestire, Lina), nu fac decât să confirme talentul unui mare scriitor. După al doilea război mondial, poeziile şi articolele sale devin punctul de pornire al unor atacuri împotriva sa de pe poziţiile noii ideologii comuniste. Scriitorul este pus sub interdicţia de a mai publica vreme de câţiva ani. Împăcarea cu oficialităţile comuniste se produce după 1956, când este ales în Academie şi elogiat public pentru noile sale cărţi. Continuă să scrie, în ciuda vârstei înaintate, până în ultimele zile de viaţă, dovedind o longevitate artistică demnă de invidiat. Puncte de reper Tablouri biblice (Versuri de Abecedar) de Tudor Arghezi cuprinde o grupare de cinci poezii: Adam şi Eva, Paradisul, Porunca, Păcatul, Pedeapsa. Ele s-au publicat în august 1944 în Revista Fundaţiilor Regale. Inspirându-se din Vechiul Testament, Tudor Arghezi oferă cititorului în ciclul de poezii Tablouri biblice (Versuri de Abecedar) o viziune personală, necanonică, a modului cum Dumnezeu i-a conceput pe primii oameni: Adam şi Eva. Păstrând coordonatele textului biblic, autorul construieşte un univers diferit, marcat de puternice accente ludice. În poezia Adam şi Eva, Arghezi îşi imaginează cum Dumnezeu, pentru a-şi alunga singurătatea, îl iveşte pe Adam din praf şi niţeluş scuipat. Plămada, întâiul fiul al Domnului, nu iese cum ar fi trebuit din pricina aluatului. Plictisul Creatorului se curmă în clipa când o zămisleşte şi pe Eva dintr-un os rupt din coasta lui Adam.
stihie, s.f. - (poetic) pustietate, singurătate, sălbăticie borangic, s.n. - fir depănat de pe gogoşile viermilor de mătase zbanghiu, adj. - neastâmpărat, fluşturatic, zvăpăiat, aiurit

Text-suport TABLOURI BIBLICE (Versuri de Abecedar) de Tudor Arghezi Adam şi Eva Urându-i-se singur în stihii, A vrut şi Dumnezeu să aibă-n cer copii Şi s-a gândit din ce să-ifacă, Din borangic, argint sau promoroacă, Frumoşi, cinstiţi, nevinovaţi. Se puse-aşezământul dintre fraţi. Dar i-a ieşit cam somnoros şi cam Trândav şi nărăvaş strămoşul meu Adam; Că l-a făcut, cum am aflat, Cu praf şi niţeluş scuipat; Ca să încerce dacă un altoi De stea putea să prindă pe noroi, Că, de urât, scuipând în patru zări, stingher, Făcuse şi luminile din cer. Dar iată că l-a nimerit, Din pricina aluatului, greşit, Şi că Adam, întâiul fiu Al Domnului, ieşise, parcă, şi zbanghiu. Nu-i vorba, nici-o poză nu ne-nvaţă Cum ar fi fost omul dintâi la faţă. Nici unda lacului nu l-a păstrat, In care se-oglindea la scăpătat. Puterea lui dumnezeiască, Dormind mereu, căta să-l mai trezească: l-a rupt un os din coaste, ceva, Şi-a zămislit-o şi pe Eva. Mai poţi căsca de lene, iarăş, Când ai o soră şi-un tovarăş? S-au luat de mâini şi au cutreierat Grădina toată-n lung şi-n lat. Să nu te miri că, şovăind şi mici, Li se julea şi nasul prin urzici.

Motivul este o unitate structurală a operei literare care ajută la conturarea temei. fictio. Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Comentează semnificaţia versurilor: . ca să nu muriţi. unde se găseşte aur.” Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. că nu veţi muri. Raiul. Construieşte un context în care să foloseşti acelaşi verb ca element de argou. marea. Şi omul a pus nume tuturor vitelor.. Arată motivul pentru care Dumnezeu doreşte să aibă-n cer copii. Fiecare creator tratează tema în funcţie de personalitatea sa. 2. Un râu ieşea din Eden şi uda grădina. o formulă (fortuna labilis . Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. o maximă. dar Dumnezeu ştie că. tema acestei poezii? Alege dintre următoarele variante sau propune una nouă: • creaţia. războiul. într-un grad mai mare sau mai mic. evidenţiază termenii care impun un registru minor textului. şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. Motivează schimbarea accentului în cuvântul ceva. poartă numele de laitmotiv. 12. a dat şi bărbatului ei. şi le -a adus la om. Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a î nchis carnea la locul ei. Este respectată sau nu în poezie viziunea biblică? 8.„bucură-te de ziua de astăzi") care se repetă în momente variate ale aceleiaşi opere sau în creaţii diferite. Din coasta pe care o luase din om.. el înconjoară toată ţara Cuş. • jocul. şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.Concepte operaţionale Tema reprezintă un aspect general. Ficţiune (lat. Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el. arată de ce le foloseşte autorul. elemente din realitate.” Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului.Identifică versurile în care este prezentă „facerea" Evei. Numele celui dintâi este Pison. „creaţie a imaginaţiei. între temele cele mai frecvente care apar în literatură se numără: dragostea. şi pomul vieţii în mijlocul grădinii. mai ales în basm).” De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa. prin capacitatea de a sugera iluzia unor întâmplări adevărate. 3) Facerea omului. Prezintă trăsăturile strămoşului Adam. Text ficțional/ text nonficțional diferenţa dintre cele două tipuri de texte este următoarea: în timp ce textul ficţional nu trimite la un referent care să aibă corespondent în realitate. Arată cauza pentru care Adam iese altfel decât ar fi dorit Domnul. acela-i era numele. 7. copilăria. luna etc). şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. Cerințe: 1. Se manifestă ca o situaţie tipică. timpul. natura. şi omul a adormit. care era lângă ea. prietenia etc. Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur. vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu.„soarta schimbătoare". dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. călătoria. În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri. în ziua când veţi mânca din el./ Când ai o soră ş-un tovarăş? 9. . am să-i fac un ajutor potrivit pentru el. care de fapt sunt o plăsmuire a imaginaţiei autorului. i-a suflat în nări suflare de viaţă. Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului. spre răsărit. Textul biblic: Cartea genezei (Gen. o idee centrală la care se referă un text. şi bărbatul a mâncat şi el. Explică sensul din text al verbului a juli (Li se julea şi nasul prin urzici). Motivul este un element al operei literare cu un pronunţat caracter de generalitate: un obiect (oglinda. A luat deci din rodul lui şi a mâncat. căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit. ca s-o lucreze şi s-o păzească. plăcuţi la vedere şi buni la mâncare. Ea cuprinde. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii.” Facerea femeii. dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci. Ficţiunea implică un proces complicat de interpretare şi de imaginare a realităţii. cu grad sporit de repetabilitate. lacul. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi. născocire") . şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup. Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Motivul central.trăsătură specifică operei literare. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu c u adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?” Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. iarăş. Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului. 5. aşa cum apar în viziunea originală a poetului. Numele râului al doilea este Ghihon. pune-le în legătură cu textul biblic unde se prezintă „facerea" primului om. Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”. purtătoare de semnificaţie. 13. Marile opere au izvorât întotdeauna din teme majore. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină. după opinia ta. el înconjoară toată ţara Havila. • copilăria. pentru că a fost luată din om. Identifică în text verbele la persoana a II-a. Ce sugerează distihul din finalul poeziei? 10.poţi căsca de lene. 6. textul nonficţional transmite ceva despre un referent care aparţine realităţii. şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe. un număr simbolic (trei. păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului. şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare. codrul. cunoscând binele şi răul. cârpe diem . şapte. Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om.” Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât. 2. Ispitirea femeii. ca să vadă cum are să le numească. 3. ci la unul imaginar. Care sunt „materialele" aflate la îndemâna Creatorului pentru plămadă? 4. Care este. nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze pământul.Comentează semnificaţia următoarelor versuri: Ca să încerce dacă un altoi/ De stea putea să prindă pe noroi. Exprimă-ţi opinia în legătură cu impresia pe care ţi-a produs-o lectura acestei poezii a lui Tudor Arghezi. 11. Al patrulea râu este Eufratul.

că termenul poamă poate avea şi un sens peiorativ. însuşi el ?» «Mi-e tare poftă. În supărarea Prea Sfinţiei Sale . 8. Care este sensul cuvântului pom. să mănânci.«Ce fel.Realitate = existență obiectivă definită prin adevăr (=oglindire fidelă a realității obiective în gândire) Viziune despre lume – imagine/ reprezentare a lumii în plan artistic sau filozofic. Care este porunca lui Dumnezeu? 7. . mod de a reprezenta sau de a imagina o lume/ diferite lumi. Şi-au meritat aceştia pedeapsa? 9. nu Porunca de Tudor Arghezi Prin Rai copiii-au dus-o foarte bine. Că. nici dădace. Cum se manifestă tentaţia? Comentează cele două versuri din finalul poeziei.» răgace. Nici nu-nghiţiseră o-mbucătură C-au fost şi prinşi cu ea în gură. Anume ce-i iertat şi nu e. nici mame. cam neroadă. cu mandibule puternice. Identifică versurile în care poetul prezintă omniscienţa şi omniprezenţa lui Dumnezeu. Că lecţia s-o spui fără greşeală. . 3. Nici dascălul cu zgârci în beregată. 2. Explică motivul mâniei Prea Sfinţiei Sale. Nici: «Culcă-te devreme!» Nici: «Te scoală!» Nu era cine ţine socoteală Că întârzii. Jucându-se cu gâzele şi iezii. 6. Evo şi Adame. cam netot. Că n-avea doară fluturii iscoade La fieştecare soi de roade. s. Evă. Traiul fericit în Rai se datorează şi faptului că nici taţi.Să nu v-atingeţi nicidecum de poame. Nici profesoara. Este pâra un comportament specific anilor copilăriei? Argumentează. Ea. de la şcoală. insectă din ordinul coleopterelor. Care săreau pe mugurii livezii. nici taţi. din ultimul vers? 10. 3. 6. vreo cinci sau şase. încă nici te-ai pieptănat Şi te găseşte prânzul tot în pat. cunoaşteţi că v-aşteaptă . să gust Tocmai din pomul ăla. Că se mânie Domnul. Arată cum se produce asumarea responsabilităţii când cei doi sunt învinuiţi pentru încălcarea poruncii divine. Transformă din vorbire directă în vorbire indirectă dialogurile din text. construind un context potrivit. după modelul substantivului Evo. 11.f. Că se-arătă încins în curcubeu Şi dete-ntâile porunci. Adame. ca nişte coarne de cerb Pedeapsa de Tudor Arghezi Credeau că Domnul e culcat Şi n-o să ştie ce s-a întâmplat. rea ca o răgace. Poezia Porunca de Tudor Arghezi este un text ficţional sau nonficţional? Argumentează -ţi răspunsul.rădaşcă. Viziunea artistică – perspectivă proprie unui creator. Nu se-aşteptau că Domnul vede tot: Că ochiul lui deschis.» . Identifică. plin de must. Şi cel puţin nu apucase Să puie poame în sân. expresie a măiestriei artistice a poetului. Identifică în strofa a treia versul care dă o evidentă conotaţie ludică poeziei. Care să sâcâie băiatul şi pe fată. El. 5. din versurile: De mişelie. nici mame. nici dascălul nu îi sâcâie pe băiat şi pe fată: • alcătuieşte o listă cu observaţiile tipice pe care ţi le fac părinţii acasă. Totul era de glumă şi de joacă Şi aşteptai doar pomii să se coacă. percepere prin spirit. Explică mijloacele artistice prin care poetul îl prezintă pe Dumnezeu cu proporţii monumentale.De unde nu. . Nimic. 12.«Ai auzit?» — «Am auzit!» . dânsul. în general. pentru cât mai multe nume proprii feminine. Descrie traiul fericit pe care întâia pereche de oameni îl duce în Rai. Explică jocul de cuvinte. 8. 4. Cum sunt pedepsiţi. Dar ce-i veni-ntr-o zi lui Dumnezeu. Cum ar fi dus-o orişicine. Comentează valoarea aforistică a versurilor: Că Dumnezeu loveşte-ntotdeauna/ Mai tare decât faptele minciuna. cuvinte care arată preferinţa poetului pentru conturarea unui „univers mic". 5. 2. nici profesoara. Compară-1 cu imaginea lui din prima poezie şi arată diferenţele. venind în rotogoale. într-adevăr. în prima strofa. Construieşte vocative. • alcătuieşte o listă cu observaţiile tipice pe care ţi le fac profesorii/ profesoarele la şcoală. 1. Observă privirea îngăduitoare sugerată de autor prin versul: Ea cam neroadă.Pedeapsa mea cea crâncenă şi dreaptă. . dânsul cam netot. 9. nici dădace. 4. dragul meu.«Din pomul ăsta. Şi depărtările le vede în răspăr. Comentează din această perspectivă semnificaţia cuvintelor neroadă şi netot. în furtună pe cei doi neascultători. copiii când greşesc? 7. mode de a vedea sau a concepe lucrurile. Demonstrează. Dumnezeu. 1. Exprimă-ţi opinia în legătură cu hotărârea lui Dumnezeu de a-i da afară.

Acolo anul ţine. Ce motive poţi identifica în acest ciclu? 13. cu toptanul. Când povesteşte. De la caise până la cireşi.relevarea consecinţelor încălcării cuvântului divin. pân’ la gură. raport corespunzător între ideile principale şi cele secundare). (Pedeapsa) b) Şi Dumnezeu. Oftează Eva a pustiu. Un râu de miere şi un râu de lapte Se-mpreunau în miazănoapte.organizarea ideilor în scris (text cu structură clară. . Ordinea integrării cerinţelor nu este una obligatorie. Că Dumnezeu loveşte-ntotdeauna Mai tare decât faptele minciuna. Compară aceste două exemple din lirica argheziană şi arată asemănarea în privinţa topicii: a) Adam pe Eva lui o a pârât. In zori. utilizarea limbii literare. mi se pare. aşezarea corectă a textului în pagină. . copţi de-a gata. Cu rom o picătură ori un strop. Orice ai fi vrut şi jinduit Era de ajuns să fi râvnit. ger şi timp urât. prin perdea. I. abilitatea de a formula judecăţi de valoare şi de interpretare personală). prestabilită.capacitatea de analiză şi de interpretare (buna relaţie între idee şi argument. Acolo totdeauna-i mai. În redactarea eseului structurat se recomandă să ai în vedere următoarele repere: . aşezarea în pagină. . ortografia. sculptură etc.prezentarea logică. nuci cu cozonac. Cu frişcă şi muiate în sirop. Eseul structurat este o compunere care tratează o anumită temă. Răspunsul aspru fu şi scurt. Peştii ieşeau. Se vor puncta: fiecare cerinţă/ reper. cuprins şi încheiere. echilibru între introducere. Volume şi cicluri întregi de poezii stau sub semnul jocului prin reducerea lumii înconjurătoare la o articulare de spaţii disponibile pentru joacă. Doar poame bune. idei subliniate prin construcţia paragrafelor. . I-a luat din scurt. indicată în cerinţă. Evaluarea unui eseu structurat se face după următoarele criterii: . să întrebaţi pe tata. albume de pictură şi de istoria artei. Paradisul -„Grădina se chemase Paradis şi Rai. Frigări cu pui intrau pe uşi Aduse de băieţi şi de păpuşi. pentru o documentare cât mai completă. Crescute câte cinci pe-o farfurie. Puneai o chiflă şi ieşeau o mie. Nu-i viscol. Stafide. 12. care s-a târât. nici de-atât.tratarea tuturor ideilor menţionate în formularea cerinţelor. diferită de mesajul sacru transmis de textul biblic. Tata mişca numai sprânceana Şi vinul alerga cu damigeana.) concretizări ale mitului biblic despre „facerea" primilor oameni. O a văzut din cer pre ea.explicarea rolului mijloacelor artistice.respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie. Adam pe Eva lui o a pârât Eva pe şarpe. la rândul său. Cât e grădina şi cât ţine anul. Nici unul n-a voit s-aleagă. poruncile ştiute Cum le-au călcat aşa de iute. însoţită de argumente/ exemple convingătoare. Ba. Veneau pe fugă cu plăcinte. Acest reper general are. Ziceai în gând şi. III. Zahăr movili şi cornuri mari cu mac. la cinci şi jumătate. Din iazuri. De mişelie. Pândind. Adam şi Eva. Copiilor ţinuţi în poală De câte ori îi culcă şi îi spală. De la cireşe până la caise. fără greş. Ordinea integrării reperelor în cuprinsul lucrării este la alegere. Aşa era în Paradis. Compară viziunile artistice. 10. coerent. Tudor Arghezi se numără printre poeţii în a căror operă „jocul şi joaca" constituie o dimensiune importantă. tăvi. lizibilitatea. Scrie un eseu structurat de circa o pagină în care să surprinzi originalitatea viziunii artistice a lui Tudor Arghezi din cele trei poezii cuprinse în manual. cel care scrie eseul având libertatea de a le organiza după cum doreşte. Identifică în arta universală (pictură.atât de furt/ Răspunsul fu aspru şi scurt (furt -fu scurt). . Universul devine astfel o lume „de jucărie". în furtună. Să-şi ia asupra-şi vina lui întreagă. redactarea eseului: organizarea ideilor în scris. II. orice friptură. din ciclul Tablouri biblice (Versuri de Abecedar). Citeşte în acest sens poezii din volumele Cartea cu jucării. mai târziu. ce vede toate. Şi se prăjea prin aer. un număr variabil de cerinţe (3-5) care trebuie respectate în redactare. Şi am văzut şi altceva: Bomboane-n flori şi gârle de cafea. Din Raiul dulce şi din tihna bună Domnul i-a dat afară.descrierea traiului fericit pe care prima pereche îl duce în Rai. nu mai ţin minte. lizibilitatea. abilităţi de analiză şi de argumentare. . la dorinţă. Explică semnificaţia pe care o sugerează subtitlul acestui ciclu: Versuri de Abecedar. (Mâhniri) 11. punctuaţia. Şi alegeai. . De două luni e anul pare-mi-se. Ţara piticilor şi Hore și prezintă-le. Prezintă aspecte care conferă celor trei poezii argheziene o notă ludică. . Consultă. Păcat Că l-am pierdut şi nu am ascultat!”. nu atât de furt. să iasă. succesiunea logică a ideilor. pe sus.prezentarea modului cum au fost creaţi Adam şi Eva.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful