Sunteți pe pagina 1din 3

Caracterizarea doamnei Georgescu, din "Tren de plăcere", de I. L.

Caragiale

Madam Georgescu este unul dintre personajele schiţei Tren de plăcere, de I. L.


Caragiale. Împreună cu soţul, Mihalache, fiul, Ionel şi mama, cucoana Anica, pleacă să se
recreeze la Sinaia, la sfârşit de săptămână. Acolo, membrii familiei se rătăcesc unii de alţii, şi-şi
petrec ziua căutându-se reciproc.
După comportament, Georgeştii sunt nişte parveniţi. Ajunşi destul de înstăriţi, ei
păstrează încă reflexele căpătate în mahalaua de unde s-au ridicat. Aspirând la înalta societate
prin aspectul exterior, îşi trădează lipsa de civilizaţie prin vorbe şi comportament.
Astfel, doamna îşi pregăteşte cu grijă toaleta, neapărat în ton cu moda de la Paris: bluza
vert-mousse, jupa fraise écrasée, pălăria asortată, umbreluţa roşie, mănuşile
albe, demibotinele de lac cu cataramă, ciorapii de mătase vărgaţi. Asta n-o împiedică să se
comporte ca o ţaţă în tren, zborşindu-se la conductorul care se interesase firesc de vârsta
băieţelului:
- Da! Dar n-a-mplinit patru ani… Nu trebuie să ne-nveţi dumneata regula.
Evident, doamna Miţa minte: Ionel avea deja cinci ani şi ar fi trebuit să posede bilet. Dar
Georgeştii sunt calici şi, dacă pot să ciupă ceva, nu se dau în lături, în ciuda aerelor de lume
bună.
Caracterul de nimic al celor doi soţi reiese şi din felul cum se comportă cu cucoana Anica.
În timp ce ei se deplasează la gară cu o trăsură elegantă, pe bătrână o trimit cu tramvaiul. În
tren, ei stau la clasa I, iar cucoana Anica, la clasa a III-a, cu bagajele. La Sinaia, ei se pregătesc să
se cazeze la hotelul Regal, din centrul oraşului, în timp ce pe gramamà (aşa-i spune Ionel, de
la grand-maman), o trimit (încărcată cu bagaje) la un hotel ieftin de lângă gară.
Caragiale o individualizează pe doamna Georgescu în raport cu soţul ei, presărând ici-
acolo aluzii foarte subtile că dumneaei ar fi preferat să-şi petreacă timpul, nu cu soţul şi familia
ei, ci cu locotenentul Mişu, acesta fiind motivul pentru care nu poate fi găsită cu niciun chip. (
De fapt, la Sinaia, ea dispare pentru cititor, doar se vorbeşte despre ea. ) Noaptea, în timp ce dl
Georgescu doarme, obosit după îndelungile preumblări prin Sinaia în căutarea consoartei sale,
aceasta se distrează în compania unui grup de prieteni, - din care face parte şi locotenentul -
până la cinci dimineaţa.
Ajunsă înapoi la Bucureşti, madam Georgescu se destăinuie mamei sale, spunându-i ce
mult i-a plăcut la Sinaia, cât de fermecată a fost de plimbarea sub lună, cu trăsurile la pas,
acompaniată, pe de o parte, de susurul apei de munte şi, pe de alta, de cântecul lăutarilor şi
al dlui locotenent Mişu:
-Ah! Mamiţo! Menuetul lui Pederaski…mă-nnebunesc!
Amestecul grotesc de lună, susur de ape, trăsuri cu lăutari şi menuet cântat din gură,
precum şi pocirea ( trivial – sexuală ) a numelui compozitorului Paderewsky pun în evidenţă cât
se poate de elocvent vulgaritatea şi incultura mahalagioaicei cu pretenţii de doamnă, numită
sugestiv Miţa Georgeasca.
Relaţiile de familie în TREN DE PLĂCERE de I.L.Caragiale

„Tren de placere” face parte din volumul „Momente si schite” prin care Caragiale se dovedeste un
maestru al geniului scurt, stapanind arta concentrarii, a esentializarii si fixand in cateva pagini tipuri si
situatii semnificative.
Schita este o specie a genului epic, in proza, de mici dimensiuni, care prezinta un singur episod
semnificativ din viata unui personaj sau a unui numar mic de personaje, cu un singur fir epic.
Accentul cade pe caracterizarea personajelor, iar timpul si spatiul in care se petrece actiunea sunt
limitate.
Familia Georgescu este hotarata sa plece intr-o excursie la Sinaia, lucru care facea parte din
obiceiurile lumii mondene ale vremii, trebuind sa il ia totodata si pe fiul lor, care la randul sau, nu putea
pleca nicaieri fara bunica sa.
Sotii Georgescu pleaca impreuna cu fiul lor cu trasura spre gara, in timp ce gramama, fiind insarcinata
cu transportul cosului cu mancare a trebuit sa ia tramvaiul, ceea ce i-a provocat o mica intarziere in
drumul spre gara. Acolo, familia Georgescu cumpara bilete pentru clasa I, in timp ce coana Anica este
nevoita, din pricina banilor primiti de la cei doi soti, sa calatoreasca la clasa III.
Ajunsi in Sinaia, cei trei se indreapta cu birja spre parcul din Sinaia, pentru a-si rezerva camere la
hotelul Regal, pe cand gramama este nevoita sa mearga cu cosul la Mazare, pentru a-si face rost de o
camera.Spre seara, domnul Georgescu pleaca impreuna cu Ionel la Mazare, pentru a-l lasa pe cel din urma
in grija coanei Anica.
Dar, ajunsi la hotel, acestia nu o gasesc pe coana Anica, intrucat pleaca pe rand la Manolescu si mai
apoi la Voinea, unde au aceeasi soarta.Intorsi in parc si negasind-o pe madam Georgescu, barbatul isi lasa
fiul sa se odihneasca si porneste in cautarea femeii, desi fara nici un rezultat.Cand sa se intoarca sa il ia pe
Ionel, acesta lipsea de pe banca.
Afland de la un domn ca puiul tocmai „a plecat cu o dama” la gramama, domnul Georgescu merge
din nou, pe rand, la Mazare, apoi la Manolescu, si-apoi la Voinea, unde insa nu ii gaseste pe cei trei.
Pe drum, acesta se intalneste cu Mitica, care ii spune ca cei trei il asteapta in parc, insa nici de
aceasta data domnul Georgescu nu ii gaseste, intrucat se aseaza obosit pe o banca, cand deodata, coana
Anica se arata spunandu-i ca ceilalti il asteapta la Oppler, urmand un dialog foarte tensionat intre cei doi
asupra incurcaturii produse.
Insa, la Oppler nici urma de madam Georgescu, intrucat cei doi pornesc spre Vila Mandica, unde
dormea Ionel, insa nici urma de sotia barbatului, afland de la o servitoare ca aceasta pornise spre Sfanta
Ana. Insa barbatul obosit, se impotriveste spre a se duce iarasi in cautarea femeii, intrucat ii asteapta la
vila, unde, in cele din urma, se intalnesc cu totii.
Familia prezentata in schita Tren de placere este alcatuita din doamna si domnul Georgescu
coana Anica si micul Ionel, unicul fruct pana astazi al amorului parintilor sai dupa cum noteaza parodic si
ironic naratorul.
Intr-adevar parintii manifesta dragoste fata de puiul dar este o dragoste presit inteleasa pentru ca ei nu ii
dau o buna educatie lasandu-l sa faca ce vrea ca atunci cand se urca cu picioarele pe canapeaua de catifea
si il invata sa minta mama spunand conductorului ca fiul ei n-a implinit 4 ani.
Domnul si doamna Georgescu sunt niste parveniti care se rusineaza de originile lor mai modeste
si se considera superiori coanei Anica mama doamnei Georgescu pe care o trateaza ca pe o servitoare
evitand sa fie vazuti impreuna cu ea. Desi persoana in varsta, coana Anica trebuie sa mearga cu tramvaiul,
in timp ce fiica si ginerele ei calatoresc cu trasura sa se suie in tren la clasa a III-a iar ei la clasa I si sa
locuiasca in Sinaia intr-un hotel mai modest.
Parvenitii din schitele lui Caragiale au evoluat din punct de vedere social fata de generatia
parintilor lor dar din punct de vedere sufletesc nu au urmat aceeasi evolutie. Aceasta situatie il determina
pe Ibraileanu G. sa afirme ca personajele lui Caragiale ilustreaza „mahalaua sufleteasca”. Incurcaturile
prin care trece familia Georgescu la Sinaia sunt puse de narator pe seama fatalitatii. Ele se dezvolta in
final dupa ce i-au permit doamnei Georgescu sa evadeze cateva ceasuri din mediul familial intr-o posibila
„aventura”, de care isi va aminti cu nostalgie(si cu dovezi de incultura) in serile bucurestene.

S-ar putea să vă placă și