Ciclul tablouri biblice [versuri de abecedar] cuprinde poeziile cu caracter educativ

scrise de Tudor Arghezi cu scopul de a prezenta copiilor intr-o maniera ludica

geneza primilor oameni si cum au ajuns acestia pe pamant, facand referire la
textul bibilic. In prima poezie ‘Adam si Eva’, Arghezi il prezinta pe Dumnezeu in
ipostaza unui parinte care vrea sa puna capat singuratatii cosmice in care traieste,
creandu-I astfel pe cei doi oameni. Creatia lui Adam si a Evei este un exercitiu
ludic, Dumnezeu fiind pus in ipostaza unui demiurge, al carui mestesug era
confectionarea oamenilor din ‘borangic, argint sau promoroaca’. Argezi insa,
pentru a transforma lumea prezentata in biblie intr-un univers familiar copiilor, il
pune pe Dumnezeu in ipostaza unui om ghinionist si neajutirat, caruia lucrurlie ii
ies pe dos; astfel, Adam si Eva au fost creati din ‘praf si nitelus scuipat’. Si din
cauza materialelor indoielnice folosite, pitretul copiilor este conturat cu ajuotul
unor trasaturi negative, primul om fiind ‘somnoros, trandav, naravas, zbanghiu’.
Astfel, metafora ‘altoi de stea’ surpinde antiteza dintre planul ceresc, o
intruchipare a perefectiunii si planul terestru in care omul nu se supune intetniti
de a fi perfect. In cel de-al doile text, Arghezi prezinta spatial Edenic in care cei doi
copii traiau, acesta fiind lipsit de griji si responsabilitati pentru Adam si Eva. Raiul
este descris ca un loc perefect, pe placulu tuturor. Copiii nu aveau un program
stabilit si puteau sa leneveasca ziua intreaga sau sa nu mearga la scoaal, deoarece
nu le tinea nimeni ‘socoteala’. Pentru a-i pune la incercarer, Dumnezeu le
interzice sa manance frcutele din pom, altfel vor suporta pedeapsa sa ‘cea
crsncena si dreapta’ . Structura ‘se arata incins in curcubeu’ surprinde pe
dumnezeu in ipostaza unui parinte autoritar, curcubeul fiind o metafora pentru
toate starile in care copii l-au vazut pe tatal lor. Insa, Adam si eva vazandu-l
pentru prima data in aceatsa ipostaza autoritara, nu au aratat incredere si au
considerat totul o joaca. Ultimele doua versuri sugereaza tentatia Evei de gusta
fructele, aceasta fiind sim ai mare din cazua faptului ca ca i-a fost interzis de catre
tatal sau. Astfel, ea il atrage si pe Adam in capcana si devine initiatoarea
pacatului. In ultima poezie din acest ciclu, Arghezi infatiseaza consecintele
incalcarii cuvantului divin. In incipitul textului este prezentata ignoranta si
naivitatea copiilor care credeau ca nu vor fi prinsi in pacat. Prin secventa ‘Nu se-
aşteptau că Domnul vede tot;’ este sugerata atotprezenta tainica a lui Dumnezeu,
care vegheaza neincetat. Astfel, copii au fost vazuti manacand din pomul interzis
si nu au vrut sa-si assume responsabilitatea perntru incalcarea cuvantului si l-au
mintit pe dumnezeu. Minciuna fiind mult mai asoru pedepsota de catre divinitate,
cei doi au fost izgoniti din rai si trimisi ‘afara, in furtuna’. Astfel, furtuna reprezinta
o metafora pentru planul terestru in care cei doi vor fi nevoiti sa duca o viata
trecatoare, plina de suferinta si dutrere.
Originalitatea viziunii artistice este sustinuta atat de mijloacele artisitce prin care
Arghezi reusetse sa dea o nota personala aparitiei primilor oameni, cat si prin
utilizarea limbajului colocvial, dar si a celui formal pentru a face referinta la
aspectele din biblie; “Dumnezeu“, “Adam“,“Eva“, “puterea dumnezeiască“,
“stihii“, “porunci“, “Prea Sfinţiei Sale“, “Domnul“