“Enigma Otiliei”

G. Calinescu

- particularitatile de constructie a unui personaj dintr-un roman

interbelic -

Romanul "Enigma Otiliei", de G. Calinescu, a aparut in 1939

fiind un roman realist, obiectiv, cu elemente moderniste de
tip balzacian. Are ca tema prezentarea burgheziei bucurestene la
inceputul secolului al XX-lea, coordonata de puterea banului.

Lumea romanului graviteaza in jurul singurului personaj cu

adevarat viu: Otilia, personaj eponim. Alaturat altor personaje feminine
ale literaturii noastre, Otilia impresioneaza prin complexitatea sufletului,
imprevizibilul care o invaluie, prin farmec si delicatete. Ca personaj,
Otilia nu are o schema fixa, ea se intregeste parca din miscarea
romanului, in fiecare pagina e alta, dar nu labilitatea o invaluie, ci
intinsele registre pe care evolueaza.

Otilia, o tanara de 18 ani, este fiica celei de-a doua sotii a lui
Costache Giurgiuveanu, Costache ocreste ca pe fiica lui, dar avaritia il
impiedica sa o infieze oficial sau sa-i asigure, in mod concret, un viitor.
Portretul fizic, relatat direct, prin ochii lui Felix, sugereaza indirect,
trasaturile sale morale de distinctie, tinerete, cochetarie, inocenta si
maturitate: „un cap prelung si tanar de fata, incarcat de bucle, […] ii
intinse cu franchete un brat gol si delicat...”.

Caracterizarea indirecta prin fapte, actiuni si gesturi

arata ca Otilia este un personaj complex cu un
comportament derutant, fiind capabila de emotii puternice,
pentru a trece cu usurinta de la o stare la alta, imprastiata
si visatoare dar si lucida. Astfel, in relatie cu familia Tulea
adopta o seriozitate rece, blazata, iar cu Mos Costache,
Felix si Pascalopol e protectoare, rasfatata, capricioasa,
luminoasa, naiva si da dovada de intelegere. Desi pare a-l
iubi pe Felix, fiind pentru aceasta prima experienta erotica,
il paraseste si se casatoreste cu Pascalopol, abandonat si
el in favoarea unui conte exotic. Motivatia alegerii poate fi
considerata un act de sacrificiu pentru Felix, al carui viitor
l-ar fi ruinat alegandu-l.

Este caracterizata printr-un amestec de atitudine copilaroasa si

matura, alearga desculta prin iarba din curte, se urca pe stoguri, sta ca
un copil pe genunchii lui Pascalopol, dar este serioasa si lucida cand ii
explica lui Felix motivele pentru care cei doi nu se pot casatori,
dovedind o autocunoastere desavarsita a propriei firi: „Eu am un
temperament nefericit: ma plictisesc repede, sufar cand sunt
contrariata.’’ - autocaracterizare. Fiecare cunoaste mai mult sau mai
putin din ea, dar Otilia va ramane, cu toata evolutia ei, „o enigma”.

Prezenta Otiliei invioreaza si lumineaza atmosfera lugubra,

apasatoare a casei. Ea raspandeste in jur gratie, inteligenta, delicatete,
tumult de pasiuni cand canta la pian, “parea ca stie multe si intimida pe
barbati”, incat “Mos Costache, Pascalopol, Stanica, Felix insusi n-ar fi
indraznit sa contrarieze pe Otilia”.

Asadar, Otilia este eternul feminin plin de mister care fascineaza

prin sensibilitate si profunda maturitate. Ea trece astfel printre pagini
inchizand in ea o lume, trece subtiratica si delicat imprevizibila,
generoasa, un personaj suav cu un nesters zambet pe buze.