Enigma Otiliei

Incadrare in opera

- A aparut in 1938, este un roman citadin, obiectiv, de formula balzaciana. Roman

traditional cu elemente moderne.
- George Calinescu a fost Ganditorul deplin al spiritualitatii romanesti, iar geniul sau
s-a manifestat in toate domeniile legate de arta cuvantului: istoria literaturii, critica
literara, estetica, roman, poezie, teatru, publicistica.
- „Enigma Otiliei” este o mare panza rupta din viata, roman citadin incadrat in
formula realismului clasic, cu accente romantice si chiar moderniste.

Tema

- In „Enigma Otiliei”, autorul infatiseaza viata bugheziei bucurestene, in primele

decenii ale secolului al XX-lea.

Titlul

- Initial, titlul romanului a fost „Parintii Otiliei”, acesta sugerand felul in care
personajele antrenate in actiune au grija de viitorul Otiliei.
- La sugestia editorului, titlul a devenit „Enigma Otiliei” – formulare care reliefeaza
misterul si ambiguitatea personajului central, Otilia ramanand pana la sfarsit o fiinta
engimatica.

Discursul narativ

- Alcatuit din 20 de capitole, romanul are o actiune structurata pe doua planuri

narative:
1. Drumul formarii tanarului Felix Sima, din momentul sosirii in Bucuresti
(iulie 1909) si pana dupa Primul Razboi Mondial
2. Stradania rudelor lui Costache Giurgiuveanu de a intra in posesia averii
acestuia. Acestui plan i se subordoneaza motivul mostenirii si cel al
paternitatii.
- Legatura dintre cele doua planuri se realizeaza prin alternanta; in jurul motivelor se
constituie secventele narative care se leaga prin inlantuire.
 - Incipitul este amplu, cuprinzand o descriere a batranei strazi Antim, din Bucuresti,
intr-o seara de iulie a anului 1909. In acest cadru este prezentat tanarul Felix Sima,
caruia autorul ii face un bogat portret fizic. Incipitul are rolul de a introduce
personajul-reflector in lumea noua in care se va forma.
- Finalul romanului prezinta casa lui Giurgiuveanu, vazuta de acelasi Felix, dupa mai
multi ani: „ Casa lui mos Costache era leproasa, innegrita. Poarta era tinuta cu un
lant si curtea toata napadita de scaieti.” Aceasta imagine dezolanta naste un
sentimente de melancolie: spatiul iubirii lunecase in moarte, iar cel care fusese
izgonit din Paradis, il regasea acum sarac si devastat.
- Incipitul si finalul sunt construite pe principiul simetriei, infatisand aceleasi repere
spatiale contemplate de acelasi personaj.

Constructia subiectului

- Actiunea incepe intr-o seara de vara, cand tanarul Felix Sima soseste in Bucuresti, la
ruda sa prin alianta, Costache Giurgiuveanu.
- Timpul si spatiul actiunii sunt fixate inca din incipitul romanului: „Intr-o seara de la
inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece, un tanar de vreo optsprezece
ani, imbracat in uniforma de licean, intra in strada Antim…”
- Autorul descrie, la modul balzacian, casa lui mos Costache – spatiul in care Felix se
va forma ca intelectual, dar si spatiul in care se vor naste iubirea, speranta si
incertitudinile sale legate de frumoasa si misterioasa Otilia.
- Absolvent al Liceului internat din Iasi, Felix venise la tutoruele sau necunoscut,
intentionand sa urmeze Facultatea de Medicina.
- Primit in vechea casa din strada Antim, tanarul se integreaza vietii putin ciudate din
acest spatiu, cunoscand intreaga familie si modul sau de viata.
- Familia lui Costache e reprezentativa pentru burghezia bucuresteana a inceputului de
secol: autorul descrie cadrul material al existentei, relatiile familiale si sociale, jocul
de interese, infatisarea oamenilor, aspecte ale Bucurestiului de atunci.
- Costache Giurgiuveanu locuieste alaturi de fiica sa vitrega – Otilia Marculescu si
este pandit cu rautate, din curtea alaturata de familia Aglaei Tulea, sora lui.
- Rentier bogat, Costache intentioneaza sa-i faca o situatie Otiliei, infiind-o, dar teama
de Aglae si propria avaritie il impiedica; in compensatie, decide sa-i lase fetei o casa.
In acest scop, isi procura materiale ramase de la demolari, pe care le depoziteaza in
curte, apoi le muta in casa, punand in primejdie vechea cladire.
- Din pricina efortului, Costache e lovit de apoplexie, prilej pentru familia Aglaei de a
ocupa casa in asteptarea decesului.
- Batranul insa nu moare acum, recapatandu-si sanatatea, iar Stanica Ratiu (ginerele
Aglaei) incearca sa-l sperie cu scopul de a afla unde-si tine banii.
- De familia lui Costache s-a atasat si Leonida Pascalopol, mosier bogat si fin,
indragostit de Otilia; de dragul acestui sentiment si al serilor petrecute, la joc de
carti, in casa lui Giurgiuveanu, Pascalopol accepta prezenta intregului clan.
 - Cealalta ramura a familiei este condusa ferm de Aglae, al carei sot – Simion Tulea –
este un fel de „anexa” ciudata, prelungita in mezinul familiei – Titi – la fel de ciudat.
- Si, cum tatal era maniac, nici Aurica, una dintre cele doua fiice ale Aglaei, nu era
altfel; deosebirea consta doar in „ obiectul” maniei: casatoria.
- Singura care „se salveaza” este Olimpia, casatorita cu Stanica, a carei placiditate va
fi folosita, mai tarziu, ca pretext de divort.
- In aceasta lume a rautatii si a mizeriei sufletesti, infloreste iubirea dintre cei doi,
Felix si Otilia.
- Studenti amandoi (el la Medicina, ea la Conservator), tinerii traiesc o dragoste pura,
umbrita doar de intrigile lui Stanica si de temerile lui Felix.
- Curand, cuplul va fi izgonit din Paradis: lovit din nou de apoplexie, Costache este
vizitat de Stanica Ratiu, care ii fura banii ascunsi sub saltea, provocand moartea
batranului.
- Dupa o noapte casta, petrecuta in camera lui Felix, Otilia, a carei infiere nu fusese
legalizata, pleaca impreuna cu Pascalopol.
- Din epilog aflam ca Felix a devenit un renumit profesor universitar si ca s-a casatori
in chip stralucit. Dupa razboi, revazandu-l pe Pascalopol, Felix este informat ca
acesta se despartise de Otilia, dar ca ea ramasese o mare enigma.

Personajele

- Personajele alcatuiesc o bogata galerie de tipologii umane: Avarul (Costeache),

Arivistul (Stanica), „Baba absoluta” (Aglae), Fata batrana (Aurica), Maniacul
(Simion), Maniacul in devenire (Titi).
- Personajul eponim al romanului este Otilia Marculescu, al carei statut social si
psihologic pastreaza nota de mister reliefata in titlul romanului. Personaj protagonist,
mobil si multidimensional, Otilia nu se inscrie intr-o tipologie, osciland mereu intre
mai multe fete.
- Felix Sima este personaj protagonist, dinamic si complex, participand la actiune in
calitate de martor si reflector al momentelor infatisate. Statutul sau social si
psihologic in incadreaza in categoria intelectualilor de elita, autentici.
- Stanica Ratiu este personaj principal realist si tipic. Statutul sau social va cunoaste,
in roman, o ascensiune uimitoare, de la situatia de avocat fara procese, pana la aceea
de mare proprietar si om politic.
- Costache Giurgiuveanu este personaj principal, static si tipic, reprezentand tipul
zgarcitului. Mos Costache apare umanizat prin dragostea pentru Otilia si prin frica
de Aglae. Impulsul de a aduna cat mai multi bani il plaseaza in randul maniacilor.
Conflictul

- Conflictul romanului il constituie lupta rudelor lui Costache Giurgiuveanu pentru

acapararea averii acestuia.

Roman obiectiv

- Viziune narativa obiectiva, naratorul fiind distinct de personaj.

- Narator omniscient si omnipotent.
- Focalizare zero, naratiune la persoana a III-a.
- Obiectivitatea este usor modificata, Felix si Otilia fiind proiectii lirice ale autorului.

Curente literare

a. Clasicismul poate fi descoperit in realizarea unor personaje care au o trasatura

dominanta de caratcer, careia i se supun toate actele lor; „Enigma Otiliei” este
romanul cu cea mai mare densitate de modele caracterologice, autorul gasind
universalul in individual.
b. Romantismului ii sunt subordonate antitezele: intre cuplul de inocenti si lumea de
masti care ii inconjoara; intre Otilia si femeile din clanul Tulea; intre Felix si Titi.
Tot romantica este descrierea grandioasa a Campiei Baraganului, vazuta de Felix din
trasura care il ducea la mosia lui Pascalopol.
c. Realism clasic, metoda folosita fiind preponderent balzaciana.
d. Zugravirea unor personaje grotesti, studiul unor manii sau al unor aspecte maladive
(nebunia lui Simion), releva o pronuntata tendinta spre modern.

Specia literara

- Este o lucrare epica in proza, de mare amploare.

- Are o actiune bogata, organizata pe doua planuri.
- Conflictul este bine conturat
- Personajele au un mare grad de complexitate.

Romanul este o specie a genului epic. Opera narativa in proza, de mare amploare si
diversitate, a carei actiune se desfasoara pe mai multe planuri, romanul are un conflict bine
marcat si personaje complexe.