Sunteți pe pagina 1din 1

“Toamna murind”

de George Bacovia
- apartenenta la simbolism -

Poezia "Toamna murind", de George Bacovia, este o arta poetica apartinand


simbolismului, intrucat simbolismul este un curent literar aparut la sfarsitul sec al XIX-
lea, in Franta, ca reactie impotriva romantismului si a naturalismului, promovand un
concept nou de poezie bazat pe simbol, sugestie, corespondente, muzicalitate.
Titlul denota sfirsitul tragic al unui anotimp roditor si inceputul anotimpului
hibernal ce emana o stare de deznadejde si neliniste universala , in care spatiul exterior
influenteaza puternic trairile launtrice ale eului liric.

Prima strofa descrie un cadru dezolant, mohorat, prin imagini auditive din sfera
dizarmonicului (“plang, strunele jalnic”, “toamna in gradina isi acorda vioara”), dar si
pustietatea sufleteasca evidentiata atat de epitetul “goala odaie”, cat si de numeroasele
repetitii ale sintagmei “lung si prelung”. Toamna este în acord cu faptura umana
cuprinsa de tristete, izolata, reprezentând un simbol al declinului.

Strofa a doua, prin tehnica simbolista a corespondentelor, definitivează peisajul


de toamnă tarzie, care devine sălbatic şi sever („O, ninge...si toate se sting.../Palida,
toamna nervoasa,cantand a murit”). Fenomenele naturii se îmbina armonios cu cadrele
sumbre, cu atmosfera de degradare si astfel, se întâlneste motivul toamnei dezolante,
anotimp al descompunerii si al mortii. Motivul plansului, asociat cu ploaia monotona si
frigul patrunzator al ninsorii, grabeste atat descompunerea vegetala, cât si cea umana,
eul liric simtindu-se incapabil de a lupta impotriva naturii amenintatoare, dar si a mortii
insesi, adancindu-se in angoasa odata cu aceasta.

Poetul transfigureaza realitatea concreta prin corespondenta elementelor din


natura, ale caror caracteristici rezoneaza in stari interioare lirice, viziune artistica
specific simbolista prin functia expresiva si estetica a simbolurilor, fenomenelor si .
Implicarea afectiva este evidentiata prin marcile lexico-gramaticale ale eului liric,
reprezentate de verbe si pronume personale la persoana I singular („eu”, „imi cade”,
„cad”).
Asadar, poezia „Toamna murind’, de George Bacovia, este construita sub forma
unei confesiuni lirice, incadrandu-se in estetica simbolista prin atmosfera, folosirea
sugestiei, a simbolurilor si a corespondentelor, precum si prin introducerea versului
liber, universul operei conturand un decor pustiu, sinistru, prin ambiguizarea deliberata
a enuntului.