In esenta, compromisul se defineste drept o intelegere intre doua sau mai multe persoane, acord

bazat pe cedari reciproce; concesie. Acesta reprezinta un element esential in construirea

relatiilor sociale, presupune o negociere permanenta, fie ca este vorba de relatiile de familie, de
prietenie sau de relatiile colegiale.

Pe de o parte, putem afirma ca in viziunea lui Alexandru Paleologu, asa cum reiese din
urmatoare teorie enuntata in lucrarea sa "Despre lucrurile cu adevarat importante" : "Civilizatia
societatii se mentine printr-o subtila retea de compromisuri", aceasta invoiala reprezinta un
factor crucial/determinant in formarea relatiilor sociale, fiind echivalent tolerantei. Ne ajuta sa
depresurizam relatiile interpersonale tensionate si sa mentinem un adevarat echilibru intre
partile supuse negocierii.

Pe de alta parte, compromisul este o adevarata arta, care cere ca partile implicate in acest proces
sa dea dovada de adaptabilitate si flexibilitate in raportul care se stabileste intre ele, iar asa cum
Alexandru Paleologu teoretizeaza in lucrarea sa: "cand ti se pune problema compromisului, ti se
spune si cea a distingerii esentialului de inesential." Aceasta distinctie este foarte importanta
pentru a pune in balanta beneficiile pe care le acordam sau le primim pentru a ne atinge
obiectivul final.

In concluzie, compromisul incheaga relatiile sociale/interpersonale, sporeste toleranta in raport

cu semenii, dar trebuie facut cu multa prudenta, prioritizand lucrurile esentiale, de care nu ne
putem lipsi, fata de cele inesentiale, care reprezinta o valoare dispensabila.