 Materii

 Autori
 Bacalaureat

 Contul meu

Gorunul

 1.Comentariu

1. Autori români
2. Lucian Blaga
3. Gorunul

Gorunul-Comentariu

Cuprins

 Introducere
 Semnificaţia titlului
 Tema
 Comentariu pe strofe
 Elemente de prozodie
 Mărcile eului liric
 Imagini artistice
 Elegie filosofică
 Concluzie

Introducere
În orice introducerea unui eseu sau comentariu despre „Gorunul” trebuie să menționezi
apartenența operei la un anume curent literar, precum ṣi situarea acesteia în cadrul volumului de
versuri în care a fost publicată pentru prima dată. Reține faptul că o introducere corespunzătoare
va convinge de la bun început profesorul corector de calitatea eseului/comentariului tău.

Exemplu
Poezia „Gorunul” a fost publicată pentru prima dată în volumul de debut al lui Lucian Blaga,
intitulat „Poemele luminii”, care a apărut în anul 1919. Volumul este caracterizat de abordarea
unor tematici precum iubirea, natura şi moartea.
Semnificaţia titlului
În ceea ce privește titlul poeziei „Gorunul” trebuie să menționezi detalii legate de simbolistica
acestuia. El nu a fost ales la întâmplare, ci are o deosebită semnificație, oferind o perspectivă
inedită asupra sfârșitului existenței umane. Fiecare cuvânt ce formează titlul unei opere literare
este important și trebuie analizat!

Exemplu
Titlul operei are la bază simbolul gorunului, care este prezentat în mitologie asemenea unui
arbore cosmic, un element care facilitează comunicarea între Cer, Pământ şi Infern (sau un axis
mundi). Mircea Eliade a remarcat în lucrarea sa, „Sacru și profan”, că, pentru Lucian Blaga,
imaginea copacului „n-a fost aleasă numai pentru a simboliza Cosmosul, dar şi pentru a exprima
viaţa, tristeţea, nemurirea, înţelepciunea”.

Tema
O analiză completă a oricărui text literar conține în mod obligatoriu informații referitoare la tema
abordată în cadrul lucrării analizate. Este important să menționezi faptul că, în cazul poeziei
„Gorunul”, avem de-a face cu meditația eului liric asupra morții. 

Exemplu
Tema poeziei este reprezentată de meditaţia eului liric asupra morţii. El percepe acest moment
inevitabil al existenței umane ca pe o „mare trecere” într-o nouă dimensiune spirituală, și nu ca
pe un sfârșit tragic. Anticiparea morţii este o parte firească a vieţii fiecăruia dintre noi, fiind
exprimată progresiv de-a lungul operei, aspect care evidențiază lirica expresionistă din care face
parte creaţia lui Lucian Blaga.

Comentariu pe strofe
Recomandăm realizarea comentariului poeziei ținând cont de cerințele enumerate în subiectul de
examen. Astfel, în redactarea acestui comentariu nu vei întâmpina dificultăți dacă vei ține cont
de fiecare cerință în parte, verificând cu atenție la sfârșit dacă rezolvarea este completă. Nu uita
că, în cazul poeziei „Gorunul”, trebuie să comentezi fiecare secvență poetică în parte. Ar fi ideal
să reții anumite secvențe din text, pentru a le utiliza ca exemple pe parcursul argumentării
fiecărei idei. Este important nu doar să enumerăm anumite trăsături ale textului studiat, dar să și
demonstrăm prin scurte citate validitatea argumentelor noastre.

Exemplu
Poezia „Gorunul” se împarte în trei secvenţe lirice, care cresc treptat în intensitate, atât din punct
de vedere al ideilor, cât şi din punct de vedere spaţial, exprimând cu profunzime anticiparea
morţii într-un cadru natural imaginar.

Prima secvență lirică se deschide cu percepția realității morții la nivel auditiv („ [...] aud din
pieptul unui turn/ cum bate ca o inimă un clopot”). Asocierea sunetului morții cu cel al vieții
(bătaia inimii) reprezintă ideea cum că moartea nu este un final definitiv, ci doar o trecere într-o
altă lume.

Cea de-a doua secvență lirică include adresarea directă a poetului către copacul sacru: „Gorunule
din margine de codru,/ de ce mă-nvinge/ cu aripi moi atâta pace/ când zac în umbra ta/ şi mă
dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?”. Întrebarea are încărcătură filosofică, întrucât se referă la
acceptarea morţii cu seninătate și calm, într-o stare de perfectă armonie cu natura. 

Ultima secvență lirică debutează cu o întrebare de tip filosofic, ce sugerează anticiparea morţii
prin verbul „poate”, care exprimă suspiciune, nesiguranță. Eul liric meditează asupra misterului
neființei care pare a dobândi contur în interiorul trunchiului arborelui, sub forma sicriului („O,
cine ştie? - Poate că/ din trunchiul tău îmi vor ciopli/ nu peste mult sicriul”). Viaţa tuturor
ființelor se îndreaptă în fiecare secundă către moarte („cu fiecare clipă care trece”), această idee
întărind concepția lui Blaga privind îmbinarea armonioasă om şi natură, care par a forma
împreună o singură fiinţă.

Elemente de prozodie
În ceea ce privește prozodia, este necesar să menționezi numărul de strofe și de versuri conținute
de fiecare strofă. De asemenea, trebuie să observi tipul de ritm și felul rimei (încrucișată,
împerecheată, îmbrățișată, monorimă), cu precizarea că aceasta poate fi și inexistentă, caz în care
avem de-a face cu versuri albe.

Exemplu
Prozodia are un rol semnificativ în evidențierea semnificaţiilor filosofice, întrucât versurile sunt
albe (fără rimă) și inegale ca lungime. Cele mai scurte versuri sunt formate dintr-unul sau două
cuvinte și sunt menite să accentueze stările și ideile eului liric („îmi pare”, „şi liniştea”, „şi mut”,
„sicriul meu”). Remarcăm, de asemenea, tehnica ingambamentului,  care constă în continuarea
ideii poetice în versul următor, fără a semnala aceasta printr-o pauză.

Mărcile eului liric

Pentru a motiva corect apartenența poeziei „Gorunul” la genul liric, trebuie să ai în vedere
caracteristicile acestui gen literar: autorul exprimă în mod direct propriile gânduri, idei și
sentimente cu ajutorul prezenței eului liric, care, la rândul său, își face simțită prezența în text
prin mărci lexico-gramaticale. Modul principal de expunere într-un text liric este fie monologul
liric (adresat sau nu), fie descriere artistică. O operă lirică nu prezintă fapte, ori întâmplări,
aceasta neputându-se nara (povesti), nici împărți pe momentele subiectului.

Exemplu
Pe parcursul poeziei se remarcă prezența eului liric datorită mărcilor subiectivității. Aceasta se
realizează prin utilizarea pronumelor, a formelor pronominale și a verbelor la persoana întâi,
precum: „aud”, „mă”, „îmi”, „zac”, „ascult”, „voi gusta”, „mi”, „meu”. De asemenea, eul liric i
se adresează gorunului, iar această adresare directă reprezintă o altă marcă a prezenței acestuia în
poezie: „Gorunule din margine de codru,/ de ce mă-nvinge/ cu aripi moi atâta pace/ când zac în
umbra ta/ şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?”.

Imagini artistice
Limbajul utilizat de Lucian Blaga în versurile poeziei „Gorunul” conferă o expresivitate
deosebită lucrării de față. Această expresivitate se manifestă prin intermediul imaginilor artistice,
create cu ajutorul figurilor de stil. Trăirile interioare ale eului liric sunt declanșate de asocierea
unor semnificații ale cuvintelor folosite cu sens conotativ.

Exemplu
Poetul utilizează în poezia de față imagini artistice, care sporesc expresivitatea operei. În
„Gorunul” întâlnim cu precădere imagini auditive și motorii, lipsind cele vizuale, pentru a sugera
cunoașterea realității morții la nivel intuitiv: „aud din pieptul unui turn/ cum bate ca o inimă un
clopot” (imagine auditivă construită cu ajutorul comparației „ca o inimă” și a personificării
turnului), „stropi de linişte îmi curg prin vine, nu de sânge” (imagine motorie), „mă dezmierzi cu
frunza-ţi jucăuşă” (imagine motorie, construită cu ajutorul personificării arborelui), „ascult cum
creşte-n trupul tău sicriul” (imagine auditivă).

Elegie filosofică
În argumentarea apartenenței poeziei „Gorunul” la specia literară a elegiei, trebuie să ai în vedere
trăsăturile principale ale acesteia. Așadar, elegia este o specie a genului liric caracterizată prin
exprimarea unui sentiment de tristețe, mergând de la melancolie la durere. Sentimentele elegiace
se pot identifica la mai multe specii ale liricii culte. Elegiile pot fi erotice, filosofice, religioase
ori patriotice.

Exemplu
Elegia se definește drept specie a genului liric, caracterizată prin exprimarea unui sentiment de
tristețe, regret sau melancolie. În poezia „Gorunul”, atmosfera este melancolică, dar mai degrabă
meditativă decât tristă, eul liric optând pentru o viziune nonconformistă asupra unei realități
privită, de obicei, cu teamă și profundă tristețe.

Adeseori, elegia are un pronunțat caracter meditativ, fiind exprimată printr-o tonalitate tandră,
precum se poate observa în textul de față. Eul liric își exprimă atașamentul față de gorunul în
care vede imaginea propriei finitudini. Aceasta nu îl sperie, ci îi dă un profund sentiment de
pace: „Gorunule din margine de codru,/ de ce mă-nvinge/ cu aripi moi atâta pace/ când zac în
umbra ta/ şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?”.

În concluzie, poezia „Gorunul”, de Lucian Blaga, se înscrie în categoria elegiei filosofice.

Concluzie
În încheierea eseului sau a comentariului despre poezia „Gorunul” poți apela fie la o opinie a
unui critic literar, fie la reluarea unor idei-cheie pentru a rezuma principalele observații privitoare
la textul analizat. Accentul va cădea pe cerința principală din subiectul de examen, concluzia
contribuind la întărirea argumentelor expuse în eseu sau comentariu.

Exemplu
În concluzie, poezia „Gorunul” exprimă detașarea și liniştea meditativă care caracterizează
atitudinea lui Blaga în fața morții. Acesta contemplează scurgerea lină a vieţii către ceea ce el
percepe ca fiind o altă dimensiune spirituală. Semnificația mitologică a gorunului este trecerea
dintr-o dimensiune a timpului într-una eternă, universală, prin sentimentul morţii.