Comentariu

Cuprins

 Introducere
 Semnificaţia titlului
 Tema
 Comentariu pe strofe
 Figuri de stil
 Apartenența la postmodernism
 Limbajul artistic
 Concluzie

Introducere
În introducerea oricărui eseu sau comentariu despre poezia „O motocicletă
parcată sub stele” este important să menționezi apartenența acesteia la un
anume curent literar. În introducere sunt întotdeauna binevenite anumite
date generale privind tema/temele poeziei, precum și data publicării. De
reținut: introducerea cuprinzătoare va convinge profesorul corector încă de
la început de faptul că ești bine familiarizat cu subiectul propus!

Exemplu

Poemul „O motocicletă parcată sub stele” îi aparține lui Mircea Cărtărescu,

unul dintre cei mai importanți scriitori postmoderniști români. Publicată în
cadrul volumului „Totul”, apărut în anul 1984, opera atribuie unui obiect
neînsuflețit teme cu încărcătură filosofică, aparținând literaturii trecutului:
iubirea, efemeritatea condiției umane, singurătatea.

Semnificaţia titlului
În ceea ce privește titlul poeziei „O motocicletă parcată sub stele”, trebuie să
menționezi detalii legate de simbolistica acestuia. Titlul unei creații literare
nu este niciodată ales la întâmplare, ci tocmai pentru a însuma ceea ce este
mai important de reliefat în opera respectivă. Observă legătura strânsă
dintre titlul poeziei și tema acesteia. Fiecare cuvânt ce formează titlul
nuvelei este important și trebuie analizat!

Exemplu
Titlul poeziei („O motocicletă parcată sub stele”) se compune din două
elemente principale: motocicleta, un obiect neînsuflețit, căruia i se atribuie
sentimente, aspirații și gânduri umane, și stelele, unul dintre cele mai des
întâlnite motive literare romantice. Este accentuată, așadar, ideea asocierii
ironice a contextului prezent cu temele întâlnite deseori în literatura din
trecut.

Tema
O analiză completă a oricărui text literar trebuie să conțină informații
referitoare la tema reflectată în cadrul lucrării analizate. Este important să
menționezi faptul că, în cazul poeziei „O motocicletă parcată sub stele”,
avem de-a face, aparent, cu teme multiple, specifice literaturii enterioare,
tratate în manieră parodică.

Exemplu

Poemul de față tratează teme specifice literaturii anterioare (iubirea,

singurătatea, teama ratării existențiale, moartea) în manieră parodică,
acestea fiind atribuite, în mod ludic, unui obiect inanimat: motocicleta.
Acest obiect devine simbolul angoaselor existențiale aparținând unei întregi
generații, marcată de un pragmatism ce contrazice atitudinile generațiilor
trecute.

Comentariu pe strofe
Recomandăm realizarea comentariului poeziei dedicând o atenție sporită
structurii poeziei, precum și fiecărei idei și imagini artistice prezente în
fiecare strofă. Astfel, în redactarea acestui comentariu nu vei întâmpina
dificultăți dacă vei ține cont de tema/temele principale abordate prin
intermediul acestei opere literare și exprimate prin intermediul figurilor de
stil. Nu uita să agrumentezi folosind exemple întâlnite în text!

Exemplu

Opera este structurată în forma unui monolog parodic, împărțit în trei

secvențe lirice. Prima secvență începe brusc, cu afirmația sinelui („Sunt o
motocicletă parcată sub stele”), dezvăluindu-se, astfel, faptul că este vorba
despre un poem alegoric. Motivul literar al singurătății se regăsește în
forma declarațiilor motocicletei, care dobândește trăsături umane („mă
simt singură”).
[...]
Cea de-a doua secvență lirică înfățișează dorința puternică a motocicletei de
a avea experiența iubirii. Pentru împlinirea acestei dorințe, aceasta își
imaginează o poveste de dragoste între ea și un prelungitor, dar acest ideal
înalt este intangibil („dacă aș putea iubi măcar vreun stecker cu prelungitor
din vitrina asta./ mi-aș luneca degetele pe pielea lui de plastic alb, dac-ar
vrea/ și dac-aș avea degete”). 
[...]
Ultima secvență lirică abordează problematica inevitabilității morții, o
realitate căreia motocicleta îi este și ea supusă, întrucât este vorba despre
un obiect cu însușiri omenești: „curând o să mor și n-am făcut
nimic în lumea asta”. Frica de o posibilă ratare existențială intervine,
așadar, în forma unei consecințe naturale a conștientizării propriei
efemerități. Această teamă este amplificată de lipsa iubirii din existența
motocicletei, care se resemnează, aparent, cu propria condiție: „asta e
consolarea mea, e meseria mea, e dragostea mea. Pentru asta merită să fii
singur”.

Figuri de stil
Poemul „O motocicletă parcată sub stele” se remarcă printr-o expresivitate
deosebită. Această expresivitate se manifestă cu ajutorul imaginilor
artistice, dar și a figurilor de stil. Așadar, opera de față este un text expresiv
datorită imaginilor create, a figurilor de stil și a limbajului specific. Deși
textul nu este încărcat cu podoabe stilistice, Cărtărescu realizează imagini
neașteptate, imprevizibile, trăsătură specifică postmodernismului.

Exemplu

În opera de față nu întâlnim un surplus de podoabe stilistice, însă autorul

construiește imagini imprevizibile, aceasta reprezentând o trăsătură des
întâlnită în operele literare postmoderniste. Se remarcă, însă,
personificarea pe tot parcursul poemului, motocicleta dobândind trăsături
tipic umane, dintre care cea mai remarcabilă este capacitatea de a avea
sentimente: „mă simt singură”, „sunt palidă, slăbită”. 
[...]
Textul cuprinde și alte figuri de stil, precum: epitete („lucesc tulbure”,
„roiuri globulare”), enumerații („vreo două tuburi catodice/ ghivece cu
asparagus și cactuși, rafturi de cornier înțesate de carcase/ de televizor,
casete AGFA și cabluri”) și comparații („radiosursele/ toate îndepărtându-
se-n fugă, ca niște criminali de la locul faptei”).

Apartenența la postmodernism
În literatură, postmodernismul se manifestă prin trăsături bine definite, pe
care trebuie să le cunoști pentru a argumenta apartenența unei opere la
acest curent literar. Astfel, printre caracteristicile principale ale
postmodernismului se numără: estomparea granițelor tradiționale dintre
genuri și specii literare, eliberarea fanteziei, utilizarea limbajului colocvial,
amestecul narativității și al lirismului în poezie, renunțarea la metaforă,
precum și oralitatea expresiei.

Exemplu

Poemul „O motocicletă parcată sub stele”, de Mircea Cărtărescu, prezintă

varii trăsături ale liricii postmoderniste. În loc de o exprimare solemnă,
încărcată de podoabe stilistice, avem de-a face, așadar, cu un limbaj
colocvial, alături de procedee tipic postmoderniste, precum tratarea
parodică a temelor literaturii trecutului sau echivalarea destinului uman cu
cel al motocicletei. Poemul devine, astfel, o alegorie cu nuanțe ironice.
[...]
În concluzie, poemul „O motocicletă parcată sub stele”, de Mircea
Cărtărescu, aparține curentului literar postmodernist.

Limbajul artistic
Limbajul utilizat de Cărtărescu în versurile poemului „O motocicletă
parcată sub stele” este tipic operelor literare postmoderniste. Astfel,
termenii colocviali sau cei aparținând registrului tehnic, oralitatea expresiei
și desolemnizarea discursului reprezintă câteva dintre trăsăturile limbajului
artistic tipic postmodern regăsit în versurile poemului de față.

Exemplu

La nivelul limbajului, opera prezintă varii trăsături ale literaturii

postmoderniste, printre care se află prezența termenilor nepoetici, ce
provin din registre stilistice diverse, precum cel tehnic („bobină”, „tuburi
catodice”) sau cel colocvial („gang”, „viermi”, „sârmă”). Modelul
postmodern este urmat și prin ortografia și punctuația specifice, astfel încât
Cărtărescu refuză încadrarea acestora în normele literare clasice. De
asemenea, începuturile versurilor și enunțurilor, precum și substantivele
proprii, sunt scrise cu minusculă.

Concluzie
În încheierea eseului sau a comentariului despre poezia „O motocicletă
parcată sub steșe” poți apela fie la o opinie a unui critic literar, fie la
reluarea unor idei-cheie pentru a rezuma principalele observații privitoare
la textul analizat. Accentul va cădea pe cerința principală din subiectul de
examen, concluzia contribuind la întărirea argumentelor expuse în eseu sau
comentariu.
Exemplu

În concluzie, „O motocicletă parcată sub stele” este un text liric

postmodernist inedit, ce parcurge tematici precum: efemeritatea existenței
umane, iubirea și singurătatea. Aceste tematici sunt tratate parodic,
emoțiile generate de conștientizarea lor fiindu-i atribuite unui obiect
inanimat (motocicleta). 

Eseu
Un reprezentant al postmodernismului în literatura română este Mircea
Cărtărescu, poet și prozator contemporan. Una dintre poeziile
postmoderniste scrise de Mircea Cărtărescu, aflate pe lista lecturilor
recomandate în pregătirea pentru examenul de Bacalaureat este „O
motocicletă parcată sub stele”. Eseul de mai jos reprezintă o sinteză a
informațiilor de care ai nevoie pentru o mai bună înțelegere a operei de
față. El cuprinde, după cum urmează: date despre operă, semnificația
titlului, tema operei, elemente de structură și compoziție, apartenența la
postmodernism.

Poezia „O motocicletă parcată sub stele”, de Mircea Cărtărescu, a fost

publicată în cadrul volumului intitulat „Totul”, apărut în anul 1984. Titlul
volumului a fost ales astfel încât să redea una dintre concepțiile autorului în
ceea ce privește poezia. Astfel, conform părerii lui Cărtărescu, orice element
aparținând realității înconjurătoare poate deveni muză (sursă de inspirație)
sau chiar poezie. 

Titlul plasează în centrul atenției un termen ce denumește un element din

registrul tehnic („motocicletă”), asociat cu imaginea stelelor, un des întâlnit
motiv romantic. Astfel, cititorul înțelege faptul că poezia lui Cărtărescu redă
în mod ironic, adaptându-se la contextul prezent, tematici și idei regăsite în
literatura din trecut. Acesta este un element regăsit adeseori în operele
aparținând curentului literar postmodern.

Temele centrale ale operei sunt: singurătatea, iubirea și moartea. Alegerea

abordării unui număr relativ mare de tematici trădează intenția reală a
autorului, și anume, aceea de a reda o atmosferă anume, proprie trecutului
literar românesc, alături de adaptarea acesteia la contextul prezent.
Motocicleta, căreia îi sunt atribuite gânduri și sentimente tipic umane,
reprezintă imaginea angoaselor existențiale ale unei generații întregi.
Structura operei se prezintă în forma unui monolog conceput într-un stil
ironic, cu elemente de parodie, cuprinzând trei secvențe lirice. Astfel,
începutul primei secvențe este caracterizat de afirmația sinelui („Sunt o
motocicletă parcată sub stele”), confirmând caracterul alegoric al poemului.
În text întâlnim motivul singurătății, exprimat în mod direct din punctul de
vedere al „motocicletei” („mă simt singură”), iar mediul urban, specific
operelor postmoderniste, este sugerat prin termeni precum „gang” sau
„vitrina magazinului”. Reflectarea „galaxiilor” în oglinda retrovizoare”
sugerează aspirația spre idealuri înalte, spre absolut, exprimată, de
asemenea, prin dorința unui obiect neînsuflețit de a trăi și a simți precum
un om. Materialul este, însă, incapabil de a înțelege profunzimile spiritului
uman („cum poate fi cineva liber când e făcut din celule?”).

Cea de-a doua secvență lirică redă o metamorfoză privind dorința

motocicletei de a avea experiența iubirii. Pentru a-și vedea visul împlinit,
motocicleta își imaginează modul în care ar decurge o idilă între ea și un
prelungitor, însă, fiind vorba despre un alt obiect neînsuflețit, devine clar,
după un timp, că idealul motocicletei este de neatins: „dacă aș putea iubi
măcar vreun stecker cu prelungitor din vitrina asta./ mi-aș luneca degetele
pe pielea lui de plastic alb, dac-ar vrea/ și dac-aș avea degete”. Verbele la
modul condițional-optativ, repetate mereu, sugerează imposibilitatea
îndeplinirii dorinței motocicletei, totul petrecându-se în universul imaginar
al acesteia. Remarcăm și prezența numeroaselor obstacole, precum lipsa
degetelor motocicletei sau a dorinței împărtășite a steckerului cu
prelungitor.

Obstacolul principal intervine, însă, odată cu ultima secvență lirică, fiind

vorba despre inevitabilitatea morții („curând o să mor și n-am făcut nimic
în lumea asta”). Odată cu această conștientizare intervine și teama ratării
existențiale, amplificată de conștiința lipsei totale a iubirii din viața
motocicletei. În finalul operei devenim martorii resemnării acesteia cu
imposibilitatea transpunerii visului în realitate:„asta e consolarea mea, e
meseria mea, e dragostea mea. Pentru asta merită să fii singur”. 

Caracterul postmodern al operei este susținut de varii procedee, precum

tratarea parodică a temelor literaturii anterioare sau punerea în
corespondență a destinului uman cu cel al motocicletei. Astfel, opera se
transformă într-o alegorie cu nuanțe ironice. La nivelul limbajului, opera
prezintă elemente de postmodernism, precum prezența termenilor
nepoetici, provenind din registre stilistice diverse, cum ar fi registrul tehnic
(„bobină”, „tuburi catodice”) sau cel colocvial („gang”, „viermi”, „sârmă”).
Ortografia și punctuația corespund și ele modelului postmodern,
refuzându-se încadrarea acestora în normele literare clasice. Astfel,
începuturile versurilor și enunțurilor, precum și substantivele proprii, sunt
scrise cu minusculă.
În concluzie, „O motocicletă parcată sub stele” este o poezie inedită ce
abordează tematici precum singurătatea, iubirea și moartea, plasându-le
sub eternul semn al fricii de posibilitatea ratării existențiale. Opera
reprezintă, de asemenea, o alegorie a tensiunii manifestate între obiectul
însuflețit și cel neînsuflețit prin personificarea motocicletei în vederea
redării angoaselor existențiale.