O motocicletă parcată sub stele este un poem scris de către Mircea

Cărtărescu și publicat pentru prima dată în anul 1984, în cadrul volumului

„Totul”. Textul aparține curentului postmodernist și abordează teme
precum iubirea, singurătatea, efemeritatea ființei umane, moartea.
apartenența la postmodernism este evidențiată atât prin limbaj, cât și prin
tendința de a parodia temele literaturii trecutului.

Comentariu
Cuprins

 Introducere
 Semnificaţia titlului
 Tema
 Comentariu pe strofe
 Figuri de stil
 Apartenența la postmodernism
 Limbajul artistic
 Concluzie

Introducere
În introducerea oricărui eseu sau comentariu despre poezia „O motocicletă
parcată sub stele” este important să menționezi apartenența acesteia la un
anume curent literar. În introducere sunt întotdeauna binevenite anumite date
generale privind tema/temele poeziei, precum și data publicării. De reținut:
introducerea cuprinzătoare va convinge profesorul corector încă de la început
de faptul că ești bine familiarizat cu subiectul propus!

Exemplu

Poemul „O motocicletă parcată sub stele” îi aparține lui Mircea Cărtărescu,

unul dintre cei mai importanți scriitori postmoderniști români. Publicată în
cadrul volumului „Totul”, apărut în anul 1984, opera atribuie unui obiect
neînsuflețit teme cu încărcătură filosofică, aparținând literaturii trecutului:
iubirea, efemeritatea condiției umane, singurătatea.
Semnificaţia titlului
În ceea ce privește titlul poeziei „O motocicletă parcată sub stele”, trebuie să
menționezi detalii legate de simbolistica acestuia. Titlul unei creații literare nu
este niciodată ales la întâmplare, ci tocmai pentru a însuma ceea ce este mai
important de reliefat în opera respectivă. Observă legătura strânsă dintre titlul
poeziei și tema acesteia. Fiecare cuvânt ce formează titlul nuvelei este
important și trebuie analizat!

Exemplu

Titlul poeziei („O motocicletă parcată sub stele”) se compune din două
elemente principale: motocicleta, un obiect neînsuflețit, căruia i se atribuie
sentimente, aspirații și gânduri umane, și stelele, unul dintre cele mai des
întâlnite motive literare romantice. Este accentuată, așadar, ideea asocierii
ironice a contextului prezent cu temele întâlnite deseori în literatura din
trecut.

Tema
O analiză completă a oricărui text literar trebuie să conțină informații
referitoare la tema reflectată în cadrul lucrării analizate. Este important să
menționezi faptul că, în cazul poeziei „O motocicletă parcată sub stele”, avem
de-a face, aparent, cu teme multiple, specifice literaturii enterioare, tratate în
manieră parodică.

Exemplu

Poemul de față tratează teme specifice literaturii anterioare (iubirea,

singurătatea, teama ratării existențiale, moartea) în manieră parodică, acestea
fiind atribuite, în mod ludic, unui obiect inanimat: motocicleta. Acest obiect
devine simbolul angoaselor existențiale aparținând unei întregi generații,
marcată de un pragmatism ce contrazice atitudinile generațiilor trecute.

Comentariu pe strofe
Recomandăm realizarea comentariului poeziei dedicând o atenție sporită
structurii poeziei, precum și fiecărei idei și imagini artistice prezente în fiecare
strofă. Astfel, în redactarea acestui comentariu nu vei întâmpina dificultăți
dacă vei ține cont de tema/temele principale abordate prin intermediul acestei
opere literare și exprimate prin intermediul figurilor de stil. Nu uita să
agrumentezi folosind exemple întâlnite în text!

Exemplu

Opera este structurată în forma unui monolog parodic, împărțit în trei

secvențe lirice. Prima secvență începe brusc, cu afirmația sinelui („Sunt o
motocicletă parcată sub stele”), dezvăluindu-se, astfel, faptul că este vorba
despre un poem alegoric. Motivul literar al singurătății se regăsește în forma
declarațiilor motocicletei, care dobândește trăsături umane („mă simt
singură”).
[...]
Cea de-a doua secvență lirică înfățișează dorința puternică a motocicletei de a
avea experiența iubirii. Pentru împlinirea acestei dorințe, aceasta își
imaginează o poveste de dragoste între ea și un prelungitor, dar acest ideal
înalt este intangibil („dacă aș putea iubi măcar vreun stecker cu prelungitor din
vitrina asta./ mi-aș luneca degetele pe pielea lui de plastic alb, dac-ar vrea/ și
dac-aș avea degete”). 
[...]
Ultima secvență lirică abordează problematica inevitabilității morții, o realitate
căreia motocicleta îi este și ea supusă, întrucât este vorba despre un obiect cu
însușiri omenești: „curând o să mor și n-am făcut nimic în lumea asta”. Frica
de o posibilă ratare existențială intervine, așadar, în forma unei consecințe
naturale a conștientizării propriei efemerități. Această teamă este amplificată
de lipsa iubirii din existența motocicletei, care se resemnează, aparent, cu
propria condiție: „asta e consolarea mea, e meseria mea, e dragostea mea.
Pentru asta merită să fii singur”.

Figuri de stil
Poemul „O motocicletă parcată sub stele” se remarcă printr-o expresivitate
deosebită. Această expresivitate se manifestă cu ajutorul imaginilor artistice,
dar și a figurilor de stil. Așadar, opera de față este un text expresiv datorită
imaginilor create, a figurilor de stil și a limbajului specific. Deși textul nu este
încărcat cu podoabe stilistice, Cărtărescu realizează imagini neașteptate,
imprevizibile, trăsătură specifică postmodernismului.

Exemplu

În opera de față nu întâlnim un surplus de podoabe stilistice, însă autorul

construiește imagini imprevizibile, aceasta reprezentând o trăsătură des
întâlnită în operele literare postmoderniste. Se remarcă, însă, personificarea
pe tot parcursul poemului, motocicleta dobândind trăsături tipic umane,
dintre care cea mai remarcabilă este capacitatea de a avea sentimente: „mă
simt singură”, „sunt palidă, slăbită”. 
[...]
Textul cuprinde și alte figuri de stil, precum: epitete („lucesc tulbure”, „roiuri
globulare”), enumerații („vreo două tuburi catodice/ ghivece cu asparagus și
cactuși, rafturi de cornier înțesate de carcase/ de televizor, casete AGFA și
cabluri”) și comparații („radiosursele/ toate îndepărtându-se-n fugă, ca niște
criminali de la locul faptei”).

Apartenența la postmodernism
În literatură, postmodernismul se manifestă prin trăsături bine definite, pe
care trebuie să le cunoști pentru a argumenta apartenența unei opere la acest
curent literar. Astfel, printre caracteristicile principale ale postmodernismului
se numără: estomparea granițelor tradiționale dintre genuri și specii literare,
eliberarea fanteziei, utilizarea limbajului colocvial, amestecul narativității și al
lirismului în poezie, renunțarea la metaforă, precum și oralitatea expresiei.

Exemplu

Poemul „O motocicletă parcată sub stele”, de Mircea Cărtărescu, prezintă varii

trăsături ale liricii postmoderniste. În loc de o exprimare solemnă, încărcată de
podoabe stilistice, avem de-a face, așadar, cu un limbaj colocvial, alături de
procedee tipic postmoderniste, precum tratarea parodică a temelor literaturii
trecutului sau echivalarea destinului uman cu cel al motocicletei. Poemul
devine, astfel, o alegorie cu nuanțe ironice.
[...]
În concluzie, poemul „O motocicletă parcată sub stele”, de Mircea Cărtărescu,
aparține curentului literar postmodernist.

Limbajul artistic
Limbajul utilizat de Cărtărescu în versurile poemului „O motocicletă parcată
sub stele” este tipic operelor literare postmoderniste. Astfel, termenii colocviali
sau cei aparținând registrului tehnic, oralitatea expresiei și desolemnizarea
discursului reprezintă câteva dintre trăsăturile limbajului artistic tipic
postmodern regăsit în versurile poemului de față.

Exemplu
La nivelul limbajului, opera prezintă varii trăsături ale literaturii
postmoderniste, printre care se află prezența termenilor nepoetici, ce provin
din registre stilistice diverse, precum cel tehnic („bobină”, „tuburi catodice”)
sau cel colocvial („gang”, „viermi”, „sârmă”). Modelul postmodern este urmat
și prin ortografia și punctuația specifice, astfel încât Cărtărescu refuză
încadrarea acestora în normele literare clasice. De asemenea, începuturile
versurilor și enunțurilor, precum și substantivele proprii, sunt scrise cu
minusculă.

Concluzie
În încheierea eseului sau a comentariului despre poezia „O motocicletă parcată
sub steșe” poți apela fie la o opinie a unui critic literar, fie la reluarea unor idei-
cheie pentru a rezuma principalele observații privitoare la textul analizat.
Accentul va cădea pe cerința principală din subiectul de examen, concluzia
contribuind la întărirea argumentelor expuse în eseu sau comentariu.

Exemplu

În concluzie, „O motocicletă parcată sub stele” este un text liric postmodernist

inedit, ce parcurge tematici precum: efemeritatea existenței umane, iubirea și
singurătatea. Aceste tematici sunt tratate parodic, emoțiile generate de
conștientizarea lor fiindu-i atribuite unui obiect inanimat (motocicleta). 

Eseu
Un reprezentant al postmodernismului în literatura română este Mircea
Cărtărescu, poet și prozator contemporan. Una dintre poeziile postmoderniste
scrise de Mircea Cărtărescu, aflate pe lista lecturilor recomandate în pregătirea
pentru examenul de Bacalaureat este „O motocicletă parcată sub stele”. Eseul
de mai jos reprezintă o sinteză a informațiilor de care ai nevoie pentru o mai
bună înțelegere a operei de față. El cuprinde, după cum urmează: date despre
operă, semnificația titlului, tema operei, elemente de structură și compoziție,
apartenența la postmodernism.

Poezia „O motocicletă parcată sub stele”, de Mircea Cărtărescu, a fost publicată

în cadrul volumului intitulat „Totul”, apărut în anul 1984. Titlul volumului a
fost ales astfel încât să redea una dintre concepțiile autorului în ceea ce
privește poezia. Astfel, conform părerii lui Cărtărescu, orice element
aparținând realității înconjurătoare poate deveni muză (sursă de inspirație)
sau chiar poezie. 

Titlul plasează în centrul atenției un termen ce denumește un element din

registrul tehnic („motocicletă”), asociat cu imaginea stelelor, un des întâlnit
motiv romantic. Astfel, cititorul înțelege faptul că poezia lui Cărtărescu redă în
mod ironic, adaptându-se la contextul prezent, tematici și idei regăsite în
literatura din trecut. Acesta este un element regăsit adeseori în operele
aparținând curentului literar postmodern.

Temele centrale ale operei sunt: singurătatea, iubirea și moartea. Alegerea

abordării unui număr relativ mare de tematici trădează intenția reală a
autorului, și anume, aceea de a reda o atmosferă anume, proprie trecutului
literar românesc, alături de adaptarea acesteia la contextul prezent.
Motocicleta, căreia îi sunt atribuite gânduri și sentimente tipic umane,
reprezintă imaginea angoaselor existențiale ale unei generații întregi.

Structura operei se prezintă în forma unui monolog conceput într-un stil

ironic, cu elemente de parodie, cuprinzând trei secvențe lirice. Astfel, începutul
primei secvențe este caracterizat de afirmația sinelui („Sunt o motocicletă
parcată sub stele”), confirmând caracterul alegoric al poemului. În text
întâlnim motivul singurătății, exprimat în mod direct din punctul de vedere al
„motocicletei” („mă simt singură”), iar mediul urban, specific operelor
postmoderniste, este sugerat prin termeni precum „gang” sau „vitrina
magazinului”. Reflectarea „galaxiilor” în oglinda retrovizoare” sugerează
aspirația spre idealuri înalte, spre absolut, exprimată, de asemenea, prin
dorința unui obiect neînsuflețit de a trăi și a simți precum un om. Materialul
este, însă, incapabil de a înțelege profunzimile spiritului uman („cum poate fi
cineva liber când e făcut din celule?”).

Cea de-a doua secvență lirică redă o metamorfoză privind dorința motocicletei
de a avea experiența iubirii. Pentru a-și vedea visul împlinit, motocicleta își
imaginează modul în care ar decurge o idilă între ea și un prelungitor, însă,
fiind vorba despre un alt obiect neînsuflețit, devine clar, după un timp, că
idealul motocicletei este de neatins: „dacă aș putea iubi măcar vreun stecker cu
prelungitor din vitrina asta./ mi-aș luneca degetele pe pielea lui de plastic alb,
dac-ar vrea/ și dac-aș avea degete”. Verbele la modul condițional-optativ,
repetate mereu, sugerează imposibilitatea îndeplinirii dorinței motocicletei,
totul petrecându-se în universul imaginar al acesteia. Remarcăm și prezența
numeroaselor obstacole, precum lipsa degetelor motocicletei sau a dorinței
împărtășite a steckerului cu prelungitor.
Obstacolul principal intervine, însă, odată cu ultima secvență lirică, fiind vorba
despre inevitabilitatea morții („curând o să mor și n-am făcut nimic în lumea
asta”). Odată cu această conștientizare intervine și teama ratării existențiale,
amplificată de conștiința lipsei totale a iubirii din viața motocicletei. În finalul
operei devenim martorii resemnării acesteia cu imposibilitatea transpunerii
visului în realitate:„asta e consolarea mea, e meseria mea, e dragostea mea.
Pentru asta merită să fii singur”. 

Caracterul postmodern al operei este susținut de varii procedee, precum

tratarea parodică a temelor literaturii anterioare sau punerea în corespondență
a destinului uman cu cel al motocicletei. Astfel, opera se transformă într-o
alegorie cu nuanțe ironice. La nivelul limbajului, opera prezintă elemente de
postmodernism, precum prezența termenilor nepoetici, provenind din registre
stilistice diverse, cum ar fi registrul tehnic („bobină”, „tuburi catodice”) sau cel
colocvial („gang”, „viermi”, „sârmă”). Ortografia și punctuația corespund și ele
modelului postmodern, refuzându-se încadrarea acestora în normele literare
clasice. Astfel, începuturile versurilor și enunțurilor, precum și substantivele
proprii, sunt scrise cu minusculă.

În concluzie, „O motocicletă parcată sub stele” este o poezie inedită ce

abordează tematici precum singurătatea, iubirea și moartea, plasându-le sub
eternul semn al fricii de posibilitatea ratării existențiale. Opera reprezintă, de
asemenea, o alegorie a tensiunii manifestate între obiectul însuflețit și cel
neînsuflețit prin personificarea motocicletei în vederea redării angoaselor
existențiale.

O motocicletă parcată sub steleMircea Cărtărescu

În sens larg, termenul de „postmodern” se referă la schimbările petrecute in ultimeledecenii ale

secolului XX ca urmare a dezvoltării mijloacelor de comunicare în masă și a globalizării, în
condițiile în care cel mai important criteriu estetic este aspectul comercial. În sens restrâns,
postmodernismul se referă la evoluția artei în acea perioadă. Acest curent semanifestă în
literatura română începând cu Generația optzecistă și exprimă un tip original de ascrie ce constă în
utilizarea unor procedee tipice precum: colajul, intertextualitatea,metatextualitatea, utilizarea
ironiei și a parodiei, renunțarea la constrângeri, extinderea epiculuiasupra poeziei, reducerea la minim a
figurilor de stil sau amplificarea rolului cititorului caredevine martor și colaborator în vederea realizării
textului și, spre deosebire de orice alt curent,nu se opune curentelor anterioare ci le revalorifică la nivel
parodic. Mircea Cărtărescu este considerat cel mai de seamă poet optzecist de
facturăpostmodernă, supranumit de Eugen Simion „liderul unei noi generații de poeți”. Poemul „O
motocicletă parcată sub stele” face parte din volumul intitulat „Totul” publicat in 1985, al cărui titlu
exprimă concepția poetului conform căreia orice poate deveni poezie, sursa lui de inspirațiefiind
realitatea înconjurătoare. Opera tratează temele literaturii anterioare într-o manieră parodică. Astfel
teme precumcondiția efemeră, dragostea neîmplinită și singurătatea și motivul aspirației spre ideal
suntatribuite într-o maniera ludică unui obiect.Titlul conține un termen nepoetic, din registrul tehnic,
anume „o motocicletă” și facereferire la imaginarul romantic prin cadrul nocturn. Prin acesta se fixează
elementul central aloperei, anume motocicleta, căreia îi sunt atribuite aspirații umane.Poemul este
structurat ca un lung monolog construit într-un stil ironic și cu inflexiuniparodice și prezintă trei secvențe
lirice.Prima secvență începe ex abrupto cu afirmația sinelui: „Sunt o motocicletă parcată substele” și
atenționează cititorul că textul trebuie interpretat ca o alegorie. Se remarca reperespațiale ce indică
mediul citadin(„vitrina magazinului”, „gang”). În timp ce motivul singurătățiieste exprimat direct prin
afirmația motocicletei „mă simt singură”, cei al aspirației spre înalt estesugerat prin reflectarea
„galaxiilor” în oglinda retrovizoare”. Poemul prezintă în mod alegoricdorința unui obiect inanimat de a
experimenta sentimente umani, culminând cu cel al iubirii. Prininterogația retorică „cum poate fi
cineva liber când e făcut din celule?” este marcatăimposibilitatea materialului de a înțelege
eternitatea spiritului uman, care îi conferă o libertatenebănuită. A doua secvență metamorfozează
dorința aprigă a motocicletei de a experimentadragostea prin scenariul creat de ea în care își
închipuie că iubește un prelungitor. Repetareaconjuncției „dacă/dac” și prezența verbelor la condițional
optativ accentuează imposibilitatea

îndeplinirii visului de iubire prin enumerarea obstacolelor ce se pun în calea sa(„dacă aș puteaiubi”, „dac-
ar vrea”, „dac-aș avea degete”, „dac-aș putea să trăiesc”.Ultima secvență lirică conține previziunile
sumbre cu privire la sfârșitulmotocicletei(„curând o să mor și n-am făcut nimic în lumea
asta”) și monotonia uneizile(„dimineață or să mă încalece iar, or să-mi sucească ghidonul, or
să mă ambreieze”).Descrierea peisajelor se realizează într-o manieră romantică și împreună cu
mărturisirea sa dinfinal(„asta e consolarea mea, e meseria mea, e dragostea mea. Pentru asta
merită să fiisingur”) sugerează resemnarea și echivalarea doar la nivel oniric a destinului motocicletei
cudestinul uman.Opera conține numeroase procedee postmoderne care îi conferă originalitate.
Temeleliteraturii anterioare sunt tratate parodic, iar punerea în corespondență a destinului uman cu
celal unei motociclete poezia devine o alegorie cu nuanțe ironice. Se remarcă prezența
termenilornepoetici, din registre stilistice variate precum cel tehnic(„bobină”, „cilindrii”, „tuburi
catodice”) șicel colocvial(„gang”, „ghivece”, „viermi”, „sârmă”, „formol”) și a formelor scurte(„dac” in loc
de„dacă”)tehnică folosită de poeții postmoderni pentru a evidenția faptul că termenii
trebuieînțeleși cu sensul conotativ, nu cel denotativ. De asemenea, ortografia și punctuația nu
seîncadrează normelor literare. Nu numai începutul versurilor, ci și al enunțurilor este scris cuminusculă,
la fel ca substantivele proprii, pentru a nu focaliza atenția cititorului, deoarece textultrebuie privit ca o
înșiruire de gânduri. Alegorie a tensiunii ireconciliabile între animat și inanimat poemul „O motocicletă
parcatăsub stele este o mărturie elocventă a mijloacelor lirice postmoderne de care dispune
MirceaCărtărescu: fantezism, ironie, spirit parodic, alternanța rapidă a planurilor poetice și recursul
laspiritul ludic și la registrul oniricului