Grigrorii Teodor

Comentariu “Amurg antic”

George Bacovia se remarca in literatura romaneasca prin promovarea curentului

literar simbolist, la inceputul secolulului al XX-lea. Simbolismul este caracterizat
prin sugestie si simboluri. Prin simbolism, cuvintele isi pierd sensul lor comun, si
semnifica un aspect al existentei, acompaniat de epitete si metafore ce le confera
viziunea unica a artistului despre lume. Opera bacoviana reda prin complexitatea ei
subtila stari de melancolie si angoasa.

Tema prezentata in aceasta poezie este trecerea ireversibila a timpului, moartea. Pe

tot parcursul poemului este prezent motivul amurgului, a apusului de soare, al
sfarsitului. Acesta este singurul care reuseste sa puna culoare in acest tablou alb-
negru, plin de monotonie (“palatal mort”,”lebede albe”,”statuile albe”).

Titlul “Amurg antic” capteaza doua simboluri ce aici se intrepatrund armonios.

Momentul intermediar intre zi si noapte este unul unicizat, oferinduise statutul de
antic, etern. Tabloul sufera o transformare inedita, astfel incat odata atins de
culorile amurgului, se transforma dintr-unul oprit in timp, nici mort, dar nici viu,
intr-unul viu si mort in acelasi timp.

Prezenta palatului si ale lebedelor ce ar trebui asociate cu viata, cu forfota, agitatia,

in acest context sunt associate cu moartea si plutirea in deriva, indreptarea spre
neant si puse alaturi de statuile albe. Aceasta idee de alb trimite cu gandul la
imaculat, asadar totul fiind inghetat de la inceputul timpurilor, nepermitand
timpului sa atereze nimic.

Paleta de culori folosita de Bacovia este una viu colorata, avand sineala , aurul si
sangele(albastru, galben si rosu), reprerzentand culorile primare, cele care dau
viata, dar si inacelasi odata combinate rezultand intr-un maro, culoare monotona,
stare des redata in opera bacoviana.

Imaginea alba a lebedelor si a statuilor, parca fantomatice, sugereaza disparitia

categorical a vietii, incremenirea definitiva, insa odata ce apare amurgul, nu doar
ca acestea parca sunt murdarite, dar si echilibrul “antic” este distrus.