Noi si pamantul

Poemul Noi si pamantul apare in 1919 in volumul Poemele luminii, este scris de Lucian Blaga si
apartine curentului literar modernism datorita structurii libere.
Poemul debuteaza cu imaginea unui demon, care personifica insasi arderea iubirii celor doua fiinte.
Analogia iubirii lor este hiperbolizata pana la gradul unei iubiri cosmice, mitice, intre doua corpuri
ceresti.
Aceasta iubire reprezinta un mit cosmogonic, de la contopirea acestor entitati, pana la creerea unei
cenusi, ce reprezinta unirea vesnica a acestor fiinte antitetice, misterioase.
Rugul aprins poate face aluzie la un avatar al divinitatii ce reprezinta starea superioara, dar si
intensitatea iubirii creatoare, implinite, atotcuprinzatoare.
Lumina amorului este rezultatul purificarii prin foc a acestui eros mitic, ce poate face referire la mitul
pasarii pheonix, care, prin cenusa renaste intr-o forma superioara.
In final iubirea este izolata de impuritate in locul unde a avut loc.