Romanul lui Camil Petrescu este marcat de influenta lui Marcel Proust, fapt dove

dit de folosirea elementelor caracteristice romanului proustian, cum ar fi: flux

ul memoriei involuntare, n strnsa legatura cu discontinuitatea cronologiei, o alta
influenta proustiana n opera lui Camil Petrescu o reprezinta folosirea paranteze
i, element esential, n directa legatura cu fluxul memoriei involuntare, de asemen
a, manifestarea preferintei pentru formula romanului proustian se materializeaza
n renuntarea la ideea balzaciana a autorului-demiurg, atotstiutor, Camil fiind p
reocupat n special de ideea autenticitatii. Se naste astfel o literartura a since
ritatii absolute, care pune pe primul plan confesiunea; de autenticitate se leag
a si anticalofilia, manifestul estetic camilpetrescian.
Acest roman este redactat la persoana I, iar naratorul personaj se identifica in
partea a doua cu autorul. Romanul cuprinde astfel doua carti, prima "ultima noa
pte de dragoste" si cea de-a doua "intaia noapte de razboi, fiecare construind
universuri coerente si luate independent. Romanul debuteaza cu un artificiu comp
ozitional, actiunea primului capitol "La Piatra Craiului in munte" fiind ulterio
ara intamplarilor relatate in capitolele II, III, IV, V, ale Cartii I, capitolu
l punand in evidenta cele doua planuri temporale din discursul narativ, timpul n
ararii - prezentul frontului - si timpul narat - trecutul povestii de iubire. Co
nceptul de timp dobandeste in roman nenumarate expresii artistice in planul cons
tructiei si caracterizarii personajelor.
Ultima noapte... este scris ca o rememorare a unor episoade din viata eroului, a
sezate in ordinea in care acesta le povesteste conform cu intuitia sa. In genere
, romanul sta sub semnul grabei. Actiunea are o desfasurare scurta, cuprinzand t
rei ani din viata personajului, care pentru el combina trecutul si prezentul in
definirea personalitatii sale.
Romanul lui Camil Petrescu este asadar romanul unui razboi pe doua fronturi. Rom
anul pe ambele fronturi, cel al amorului conjugal si al razboiului, este un mars
continuu, tot mai adanc, in constiinta. Eroul este un psiholog al dragostei.
Totul incepe datorita orgoliului lui Gheorghidiu de a fi iubit, de a fi singura
preocupare a Elei. Cand o asemenea certitudine se clatina, prima lui decizie e d
espartirea. Apoi incepe insa indoiala, iar drama izvoraste din necesitatea de a
sti daca hotararea separatiei e justificata sau nu.
Ca mijloace de caracterizare a personajelor, se remarca atat caracterizarea dire
cta, facuta de personajul insusi si de alte personaje, cat si caracterizarea ind
irecta, prin fapte, gesturi actiuni si prin monolog interior si introspectie. El
a este un personaj constituit din anamneza subiectiva a personajului principal.
Stefan Gheorghidiu el este tipul inadaptatului, care nu reuseste sa se incadrez
e in peisajul societatii contemporane lui, creandu-si propriul univers. Din aces
t punct de vedere, lumea in care traieste este o lume utopica, el fiind si tipul
idealistului, care se ghideaza dupa niste principii care nu au vreo legatura cu
realitatea, dar in care crede cu tarie. Din acest punct de vedere, el este un e
gocentric, intrucat intregul sau univers graviteaza in jurul sau si ii satisface
nevoia de a fi in centru, de a fi el cel care poate ordoneze.
Originalitatea romanului e dat de faptul c scriitorul este n acelai timp personaj i n
arator, de subtilitatea analitic a propriei contiine si de declanarea prin memorie i
nvoluntar a dramei suferite din iub