Pierro della Francesca

PUBLICAT DE ARTEX LA 24 - AUGUST - 2009

PIERRO DELLA FRANCESCA (Pietro dei Franceschi, 1420/16/10 - 12 octombrie
1492) este una dintre cele mai marcante figuri ale Quattrocento-ului italian, fiind
o personalitate multilaterala, pictor, matematician, teoretician.
BIOGRAFIE
A facut soc, opera sa fiind foarte originala, dar avand si o mare influenta asupra
contemporanilor sai.
Din pacate, dupa secolul al XVI-lea a fost dat uitarii, lucrarile sale fiind apreciate la
justa lor valoare abia prin redescoperirea sa in secolul XX.
In formarea sa, Pierro della Francesca a fost la randul sau influentat de Domenico
Veneziano, de la care invata problemele de culoare si lumina si de pictorii flamanzi
(cel mai probabil a avut un contact direct cu pictorul Justus din Gand, care la 1475
se pare ca s-a aflat la Urbino).
De la ei se pare ca a preluat tehnica uleiului.
Doar ca, adept al tehnicii frescei, Della Francesca nu are curajul sa renunte total la
culorile de apa, folosind o tehnica combinata de tempera peste care aplica un strat
de glasiu.
Foarte cultivat, a avut doua mari pasiuni in viata, una dintre ele a
fost pictura (despre care a scris o serie de lucrari si pe care a practicat-o pana
aproape de sfarsitul vietii), iar cealalta matematica, in ultimii 20 de ani din viata
dedicandu-i-se in intregime (scrie de asemenea o serie de tratate de geometrie).
In fapt, studiul matematicii i-a influentat aplicarea problemelor de
compozitie, perspectiva sau exprimarea volumelor.
In acelasi timp, l-a indepartat de spiritul religios, permitandu-i ridicarea in planul
abstractizarii si cunoasterii intelectuale.
Ca urmare, efectul direct al studiului matematicii a fost preocuparea sa pentru
redarea miscarii, luminii sau aspectelor concrete ale obiectelor si fiintelor, interesul
sau manifestandu-se mai putin pentru redarea sentimentelor personajelor.
Acestea, de cele mai multe ori cu fete imobile, devin simbolul demnitatii umane,
omul capatand constiinta propriilor sale esente. Ele sunt monumentale, sculpturale
si pline de demnitate.
Foloseste culori luminoase si vii, bazandu-se pe diferentierile cromatice pentru a
sugera adancimea.

Astfel, in primele planuri foloseste culori saturate, pentru ca in cele secundare sa

alterneze culorile saturate cu cele diluate sau sa foloseasca contrastul cald - rece.
In acelasi timp, prin dozarea diferentiata a intensitatilor valorice a culorilor, pictorul
obtine redarea si calitatea speciala a atmoseferei prin care sugereaza unitatea
spatiala.
In raport direct cu cromatica, problemele de lumina l-au preocupat de asemenea in
mare masura. Desi, in aproape toate lucrarile sale foloseste lumina naturala
uniforma, fara umbre purtate, el incearca si clar - obscurul.
Este printre primii pictori care realizeaza o scena nocturna, Visul lui Constantin, in
care iluminarea artificiala a lucrarii determina aparitia contrastului de luminaumbra.
Sursele de lumina sunt exterioare, prin iluminarea principalelor centre de interes el
pune in valoare amanuntele si detaliile ce-l intereseaza.
Compozitiile sale cu teme exclusiv religioase, sunt matematic construite, rigoarea
manifestandu-se in claritatea si detasarea planurilor si folosirea atat a perspectivei
liniare, geometrice (prin popularea scenelor cu elemente de arhitectura sau
constructii vazute in perspectiva), cat si a celei aeriene.
Folosindu-se de rapoartele muzicale, della Francesca isi alege linii directoare
principale, amplasandu-si personajele sau obiectele, mai ales pe verticale si
orizontale. De aceea, compozitiile sale sunt statice, linistite, doar rareori incercand
sa exprime dinamismul prin folosirea oblicelor sau diagonalelor.
Ca si alti pictori ai secolului XV-lea, foloseste adeseori unghiuri de vedere diferite in
aceeasi lucrare, de sus in jos pentru planurile secunde sau mai indepartate,
obtinand un peisaj panoramat ce se intinde pana la mari departari sau de jos in sus
pentru planurile mai apropiate.
Aceasta dubla perspectiva sau perspectiva binoculara este savant folosita mai
ales in cazul frescelor ce decoreaza peretii palatelor sau bisericilor, caci pictorul are
un deosebit simt al regulilor ce guverneaza picturile murale.
El urmareste reguli foarte stricte pentru a obtine aspecte monumentale si tine
mereu cont de pozitia privitorului in raport cu cadrul arhitectonic decorat cu fresca.
Scenele de sus se desfasoara in spatiul de deasupra capetelor privitorului.
Compozitiile au un caracter narativ, povestirea facandu-se in secvente importante
ale legendei, fara amanunte de prisos.
Frecvente in ansamblurile murale, secventele legendei sunt cuprinse uneori in
acelasi cadru, fiind despartite doar prin elemente de arhitectura (coloane, arcade,

etc de exemplu, ca in cazul Biciuirii lui Iisus, Buna Vestire sau Regina din
Saba la Regele Solomon).
Dintre cele mai importante lucrari se numara:
FRESCE

de la Capela din manastirea Campo Santo din Monterchi (Sfanta

Nascatoare)

din Palazzo Ducale din Urbino (Biciuirea lui Iisus)

din Palazzo Comunale din cadrul manastirii Borgo San Sepolcro (Invierea lui
Iisus)

frescele pentru corul bisericii San Francesco din Arezzo (cu Moartea lui
Adam, Legenda adevaratei cruci si Victoria lui Constantin asupra lui
Maxentiu),

PALA

Montefeltro pentru biserica San Bernardino de langa Urbino (cu Fecioara

inconjurata de spini)

TABLOURI DE ALTAR

Botezul lui Iisus pentru staretia manastirii Borgo San Sepolcro