ROMANUL DORIC Romanul tradiional, din a II-a parte a sec. al XVIII-lea i sec.

al XIX-lea, roman care n literatura romn atinge apogeul abia n deceniul 3 al secolului al XX-lea Trsturi: Lume omogen, raional; Morala tuturor triumf asupra moralei unuia singur; Personaj caracter, stabil; Narator omniscient, instan supraindividual, necontestat i autoritar; Prefer faptele, aciunea, epicul; Univers coerent, autoritar; Unitate de aciune. Ex. Mara (I. Slavici), Ion (L. Rebreanu), Baltagul (M. Sadoveanu), Enigma Otiliei (G. Clinescu), Moromeii (M. Preda) ROMANUL IONIC Trsturi: Prefer analiza i confesiunea; Naratorul devine personaj, iar autorul cedeaz locul personajelor; Morala comun este nlocuit cu morala individual; Psihologivul elimin realitatea coerent, exterioar; Personajul e singuratic, izolat; Timpul se interiorizeaz; Unitate de perspectiv (o singur contiin unific realitatea i i ofer coeren); Ex. Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi (C. Petrescu), Patul lui Procust (C. Petrescu), Ioana (A. Holban). ROMAN CORINTIC Roman dezvoltat odat cu a doua jumtate a secolului al XX-lea Trsturi: Dispariia eroului (a individului cu biografie particular, nlocuit de omul fr nsuiri); Generalitate alegoric, forme ironice ale epicului, satira, miticul; Deconstrucia formelor epice; Ex. Plnia i Stamate (Urmuz), Craii de Curtea-Veche (M. Caragiale). ROMANUL OBIECTIV Roman obiectiv / de creaie (cf. G. Ibrileanu) / doric (cf. N. Manolescu) / de aventur (cf. A Thibaudet) / realist; Creeaz iluzia unei lumi concrete, a existenei n totalitatea aspetelor sale definitorii, naratorul nregistrnd cu maxim fidelitate aspectele diferite ale vieii ntr-o multitudine de ipostaze; Ficiune heterodiegetic; Opera creeaz iluzia firescului, a veridicitii, prin apelul la descrieri, detalii, a cror abunden are rolul de a contura, defini i caracteriza esena concretului; Pornete de la premisa redrii cu maxim fidelitate a realitii (romancierul realist a fost n mod metaforic asemnat cu purttorul unei oglinzi de-a lungul unui drum plin de gropi ); Cititorul pstreaz o detaare constant fa de evenimente, la fel ca naratorul; Contactul cu realitatea ficional se face treptat, cititorul fiind introdus treptat n datele unei lumi care creeaz iluzia veridicitii; Structura este riguroas, caracterizat prin circularitate; Incipitul continu fidel aspectele realitii concrete (incipit pregtitor); Desprinderea de universul real se face lent, iluzia vieii surprinse n oper este att de covritoare, nct diferena dintre cele dou planuri este practic anulat; Modele de incipit: descrierea mediului, fixarea timpului i a spaiului, referirea la un eveniment anterior sau la unul n desfurare;

Finalul este nchis; Naratorul este obiectiv, omniscient, are acces direct i nelimitat la contiina personajelor, ofer cititorului att o perspectiv exterioar asupra evenimentelor, ct i o imagine mult mai ampl asupra emoiilor, tririlor aspiraiilor i dilemelor personajelor; Anticipeaz evenimente sau face retrospective; Personajul principal structureaz textul n funcie de interveniile sale; Este reprezentantul unei ntregi categorii sociale; Tehnici narative: anticiparea, rezumatul, elipsa, detaliul semnificativ, simbolul; ROMANUL SUBIECTIV Roman subiectiv / de analiz (cf. G. Ibrileanu) / ionic (cf. N. Manolescu) / erotic (cf. Thibaudet) / proustian; Construiete o lume interioar de multe ori incoerent, redundant, naratorul analizndu-i n permanen tririle;Ficiune homodiegetic Opera deplaseaz accentul dinspre lumea exterioar spre cea interioar; Realitatea exterioar nu nceteaz s mai existe, , ns ocup un loc secundar, rolul ei fiind acela de catalizator al proceselor de contiin; Cronologia i pierde succesiunea fireasc, evenimentele derulndu-se n funcie de selecia operat la nivel interior; Cititorul se identific total cu personajul narator, la a crui dram particip; Structura este arborescent: alturi de lipsa cronologiei (acronia), care genereaz prin filtrarea realitii n contiin i o permanent dilatare a timpului real, proza de analiz insereaz n corpusul textual fragmente de jurnal, articole din pres, reproducerea unor scrisori, a unor documente oficiale; Sunt frecvente digresiunile, rupturile de ritm, multiplicarea vocilor narative; Incipitul este ex-abrupto (in media res), iar finalul deschis; Naratorul este subiectiv, uniscient, pierde atributele globalitii, viziunea sa este redus la propriile triri, fragmentat; Personajul principal este tipul intelectualului hiperlucid, hiperanalitic; Tehnici narative: acronia, memoria involuntar, digresiunea, introspecia, colajul;

Naratorul este persoana care povesteste o anumita intamplare fiind inventat o data cu textul de
autor . El este o "voce" careia autorul ii incredinteaza misiunea de a povesti faptele, de a descrie locurile si personajele. In functie de perspectiva narativa, naratorul poate fi de 3 tipuri: narator omniscient, cand relatarea evenimentelor se face la persoana a III-a iar "vocea" pare sa cunoasca tot ce se intampla personajelor narator-personaj, cand relatarea se face la persoana I, naratorul devenind personaj in text, exprimandu-si parerea cu privire la fapte, locuri sau personaje. Acest fapt poate interveni in veridicitatea faptelor relatate, naratiunea devenind subiectiva. narator martor in care relatarea faptelor se face prin punctul de vedere al naratorului. naratorul-

confident (cruia i s-a relatat povestirea pe care, la rndul su, o istorisete); naratorul-mesager (care transmite mai departe povestirea auditoriului din text);
naratorul-ordonator al scenariului epic (Ioni comisul n Hanu-Ancuei de Mihail Sadoveanu); naratorul-reprezentabil .
Autorul concret este persoana care scrie o carte, redacteaza o piesa de teatru, un eseu, aparand adeseori, in romanul realist, ca autor abstract, ca o voce omniprezenta si omnipotenta in text. Autorul se afla in afara textului; el are viziunea de ansamblu asupra continutului, concepe mesajul, este unmetteur en scene (regizor), alegand modalitatile de a opera cu tehnicile narative, cu naratorul si personajele

Raportul dintre narator si personaj creeaza viziunea sau perspectiva narativa, denumita in unele tratate de teorie literara siviziunea "dindarat" (pentru naratorul ominiscient), "impreuna cu" (pentru egalitatea dintre narator si personaj) si viziunea "din afara", in care naratorul stie mai putin decat personajul, ramanand in ipostaza de simplu martor.

Naraiunea este: 1. Heterodiegetic - cnd naratorul nu figureaz n istorie (diegez) ca actor (naratoractor). Naraiunea heterodiegetic se elaboreaz n trei tipuri narative. Tipul narativ auctorial , cnd centrul de orientare se situeaz in narator i nu n unul din actori. E vorba de un tip narativ neutru, cnd nici naratorul si nici vreun actor nu functioneaz ca centru de orientare. Perspectiva narativ se refer la perspectiva lumii de ctre un subiect perceptor: narator sau actor. Perspectiva narativ implic central de orientare vizual i centrul de orientare auditiv, tactil, gustativ i olfactiv. 2. Homodiegetic functiile de narator si de actor sunt indeplinite de acelasi personal ca eu-narant si eu-narat.Putem deosebi naratiunea homodiegetica, tipul narativ auctorial si tipul narativ actorial.