Realism

Realismul este un curent literar-artistic care se afirmă din a doua jumătate a secolului
XIX în culturile europene. În sens larg, realismul reprezintă o metodă de creație în literatură și
artă, caracterizată prin redarea veridică, obiectivă a realității și prin apropierea creației de viață.
Reprezentanți
 Lev Tolstoi
 Charles Dickens
 Gustave Flaubert
 Stendhal
 Ioan Slavici
 Liviu Rebreanu
 Mihail Sadoveanu

TRĂSĂTURILE REALISMULUI:

• perspectiva narativă obiectivă şi naratorul omniscient conferă veridicitate operei;

• interesul pentru problematica socială reflectă, cu predilecţie, realitatea contemporană;

• creează iluzia de realitate, prin ilustrarea unor imagini verosimile ale societăţii, în care banalul cotidian,
aspectele traiului obişnuit sunt semnificative şi tipide;

• acţiunea se defineşte prin accentul pus pe fapte, întâmplări şi personaje luate din realitate, incipitul
operei având rolul de a induce cititorului iluzia vieţii reale

• primează epicul, în detrimentul analizei, dominând în operă povestirea coerentă a evenimentelor din
viaţa personajelor şi profilarea relaţiilor dintre ele (relaţiile interumane);.

• naratorul este omniscient, omniprezentei ubicuu, ştie ce gândesc, ce fac, ce simt sau ce intenţionează
personajele, le hotărăşte destinul, realizează perspectiva narativă de tip "demiurgic" (narator
omnipotent), adică "se comportă ca un Dumnezeu", hotărând schimbări în planurile epice sau în viaţa
eroilor (N.Manolescu);

• naratorul este obiectiv (heterodiegetic); din punct de vedere gramatical şi semantic textele cu narator
heterodiegetic se caracterizează prin povestirea faptelor la persoana a Hl-a, prin secvenţa temporală
lineară nealterată de intervenţii subiective, ca şi prin relatarea în stil indirect. ("Dicţionar de ştiinţe ale
limbii", Ed.Nemira);

• modalitatea narativă se remarcă prin absenţa mărcilor formale ale naratorului şi focalizarea "dindărăt"
sau focalizare zero;

• personajul realist este reprezentativ pentru o tipologie umană (un tip) şi se supune valorilor morale ale
colectivităţii respective, care îl aprobă sau nu, dar nu-I modifică esenţial;

• predilecţia pentru tipuri de personaje statice, construite sub formă de caractere şi arhetipuri;
• personajul realist este strâns legat de mediul ambiant, de mediul său de viaţă care-i motivează şi
structura etică, de aceea realismul se distinge prin realizarea unor "personaje tipice în situaţii tipice";

• atitudinea auctorială reieşită din relaţia cu personajele profilează focalizarea zero şi viziunea
"dindărăt", confirmă atotputernicia naratorului heterodiegetic;

• compoziţional, romanul realist se caracterizează prin construcţie echilibrată şi, de cele mai multe ori,
sferică, exemplificatoare fiind, din acest unghi, romanele lui Liviu Rebreanu;

• precizia, detaliul, veridicitatea, transparenţa compun maniera stilistică a creaţiilor realiste, figurile de
stil, atunci când apar, au rol caracterizator şi nu de înfrumuseţare a limbajului;