Realismul

Realismul este un curent literar care s-a manifestat în secolul al XIX-lea și are drept centru de
iradiere Franța. Este o mișcare, curent, atitudine în creația sau teoria literară și artistică având
ca principiu de bază reflectarea realității în datele ei esențiale, obiective, caracteristice. Este o
concepție opusă idealismului, potrivit căruia lucrurile există independent de faptul că sunt
percepute sau nu.
Temele romanelor realiste includ parvenitismul, avariția, imoralitatea, singurătatea etc.,
iar motivele – parvenitul, avarul, zgârcitul. Compoziția este obiectivă, naratorul este omniscient
și omniprezent. Subiectele sunt inspirate din realitate. Acțiunea se desfășoară pe mai multe
planuri, iar conflictele sunt de natură socială, psihologică, politică etc. Personajele întruchipează
mai multe categorii sociale, complex caracterizate, reprezintă tipuri umane. Structura unor astfel
de opere literare este închisă. Se utilizează tehnica detaliului și se accentuează relația dintre
mediu și personaj.
Realismul literar românesc a fost inaugurat în proză și dramaturgie de către
scriitorii pașoptiști (Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri) și postpașoptiști
(Nicolae Filimon, Bogdan Petriceicu Hașdeu). Acest stil a fost adoptat și folosit în operele lor de
scriitori români precum Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, George
Călinescu și Marin Preda.
Elemente definitorii ale realismului:

1.Naratorul este omniscient, omniprezent, stie ce gandesc, ce fac, ce au de gand sa faca personajele. El
le hotaraste destinul, perspectiva narativa fiind de tip demiurgic (naratorul este omnipotent, se comporta
ca un Dumnezeu). Perspectiva narativa este una obiectiva detasata. Aceste doua caracteristici confera
veridicitate operei

2.Naratorul este preocupat de problematica sociala, construind astfel tablouri-fresca ale unei societatii

3.Este creata iluzia de realitate, prin dezvaluirea unor scene, imagini verosimile, desprinse din realitate.
Banalul, rutina cotidiana, aspectele traiului obisnuit fac parte din zugravirea unui tablou realist, care da
impresia de adevar

4.Actiunea se desfasoara pe mai multe planuri, este creata prin fapte, intamplari si personaje preluate din
realitatea imediata

5.Incipitul operei literare realiste introduce cititorul in iluzia vietii reale

6.Este utilizata cu preponderenta naratiunea, epicul, in detrimentul analizei. Sunt povestite in mod
coerent, usor de inteles, evenimente din viata personajelor, precum si relatiile dintre acestea

7.Personajele din operele realiste sunt reprezentative pentru o tipologie umana, sunt caractere si se
supun valorilor etice si morale ale colectivitatii din care face parte

8.Personajul realist este creionat in stransa legatura cu mediul in care traieste; personajele sunt tipice, in
situatii tipice

9.Constructia romanului realist este echilibrata, se observa precizia, detaliul, veridicitatea, transparenta

10.Expresiile artistice, figurile de stil au rol caracterizator si nu de infrumusetare a limbajului