Realismul este un curent literar care ia nastere in secolul al XIX-lea ca reactie impotriva

romantismului. Astfel, sensibilitatea subiectiva, imaginatiei debordanta, emotia si reveria

specifice romantismului, curent literar studiat in lectia precedenta, sunt inlocuite cu
obiectivismul relatarii, constiinta lucida, verosimilitatea faptelor.
Daca poezia este o specie literara cultivata cu predilectie de marii romantici, scriitori realisti
plaseaza in prim-planul preocuparilor romanul. Totodata, vom sesiza elemente realiste in
dramaturgie, in schita si nuvela. Revenind la roman, realismul prefera prefera romanul-fluviu,
desfasurat pe planuri narative multiple, cu actiune dezvoltata, ampla si personaje numeroase.
In romanul realist sunt reconstituite cu minutiozitate amanuntele, realitatile, detaliile unei
epoci istorice.
Personajele sunt descrise atent, cu lux de detalii, de la aspectul fizic, pana la creionarea
acestora prin actiuni, replici, ganduri, de la descrierea hainelor, pana la dezvaluirea mimicii.
Marii reprezentanti ai realismului in literatura universala sunt: Balzac, Dickens, Stendhal,
Flaubert, Tolstoi, Dostoievski.
Elemente definitorii ale realismului:
naratorul este omniscient, omniprezent, stie ce gandesc, ce fac, ce au de gand sa faca
personajele. El le hotaraste destinul, perspectiva narativa fiind de tip demiurgic (naratorul este
omnipotent, se comporta ca un Dumnezeu). Perspectiva narativa este una obiectiva detasata.
Aceste doua caracteristici confera veridicitate operei

 naratorul este preocupat de problematica sociala, construind astfel tablouri-fresca ale

unei societatii
 este creata iluzia de realitate, prin dezvaluirea unor scene, imagini verosimile, desprinse
din realitate. Banalul, rutina cotidiana, aspectele traiului obisnuit fac parte din
zugravirea unui tablou realist, care da impresia de adevar
 actiunea se desfasoara pe mai multe planuri, este creata prin fapte, intamplari si
personaje preluate din realitatea imediata
 incipitul operei literare realiste introduce cititorul in iluzia vietii reale
 este utilizata cu preponderenta naratiunea, epicul, in detrimentul analizei. Sunt
povestite in mod coerent, usor de inteles, evenimente din viata personajelor, precum si
relatiile dintre acestea
 personajele din operele realiste sunt reprezentative pentru o tipologie umana, sunt
caractere si se supun valorilor etice si morale ale colectivitatii din care face parte
 personajul realist este creionat in stransa legatura cu mediul in care traieste;
personajele sunt tipice, in situatii tipice
 constructia romanului realist este echilibrata, se observa precizia, detaliul, veridicitatea,
transparenta
 expresiile artistice, figurile de stil au rol caracterizator si nu de infrumusetare a
limbajului