REALISMUL

PSIHOLOGIC

Budău Martina - Costrăș Diana - Nistor Alice - Maxim Ștefania - Vașnic Elena - Zaharia Vlad
11/23/2023

Realismul psihologic este un gen literar care a devenit proeminent la sfârșitul

secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Reprezintă o abordare literară
caracterizată prin descrierea detaliată și autentică a proceselor și experiențelor
psihologice ale personajelor. În operele realiste psihologice, autorii se preocupă
și de procesele mentale care implică și dezvăluirea gândurilor, sentimentelor,
motivațiilor și comportamentelor individuale, oferind astfel cititorilor
o perspectivă cât mai aproape de realitate. Realismul psihologic se
concentrează mai degrabă pe motivul pentru care se întâmplă ceva, nu doar pe
rezultat.

Un scriitor de realism psihologic încearcă nu numai să arate ce fac

personajele, ci și să explice de ce iau astfel de acțiuni. Există adesea o temă mai
largă în romanele realiste psihologice, autorul exprimând o opinie asupra unei
probleme sociale sau politice prin alegerile personajelor sale. Henry James este
adesea creditat ca fiind creatorul realismului psihologic, în special în Statele
Unite. Lucrările sale sunt de obicei citate ca cele mai bune exemple ale genului
în limba engleză.
• Cu toate acestea, realismul psihologic nu trebuie confundat cu scrisul psihanalitic sau
suprarealismul, alte două moduri de exprimare artistică care au înflorit în secolul XX și s-au
concentrat pe psihologie în moduri unice. Suprarealismul a fost interesat de a intra în
inconștientul cuiva, în timp ce scrierea psihanalitică era mai științifică, defalcând cu acuratețe
acțiunile și efectele. În realismul psihologic, autorul nu este atât de strict legat de principii științifice.

• Realismul psihologic și naturalismul se completează și se suprapun în multe moduri. Ambele mișcări

literare încearcă să reprezinte realitatea cât mai fidel posibil, să înțeleagă comportamentul uman și
să exploreze motivațiile personajelor. Realismul psihologic se concentrează mai mult pe aspectele
interioare ale personajelor, în timp ce naturalismul se concentrează pe influențele și condiționările
sociale, economice și biologice. În esență, realismul psihologic poate fi considerat o subcategorie a
naturalismului, dar cu un accent mai mare pe aspectele psihologice și interioare ale personajelor.
 11/23/2023

Crime și pedeapsă
,,Crime si pedeapsa" este un roman scris de Feodor Dostoievski și publicat în 1866. Este
considerat una dintre cele mai mari capodopere ale literaturii ruse și una dintre cele mai influente
opere ale realismului psihologic. Romanul explorează teme precum morala, răul, justiția și căința
prin povestea personajului principal, Rodion Raskolnikov. Raskolnikov este un student înrudit și
o persoană inteligentă, care crede în teoria "omului superior" - ideea că anumiți oameni sunt
mai presuși în fața legii și au dreptul să comită crime în numele binelui superior. El consideră că
este justificat să comită un omor pentru a se elibera și pentru a-i ajuta pe cei săraci.
Pe măsură ce acțiunea romanului progresează, Raskolnikov se trezește într-o lume întunecată și
plină de remușcări, în timp ce investigația poliției se apropie de adevărul său. El suferă o luptă
interioară între propriile idei și propria conștiință. Romanul explorează procesul de căință și
transformarea sa treptată într-un individ mai uman. Realismul psihologic este o
caracteristică distinctivă a operei lui Dostoievski. Autorul analizează în profunzime gândurile,
emoțiile și motivațiile personajelor sale, oferind o perspectivă cuprinzătoare asupra naturii
umane. El explorează complexitatea mintii umane, cu toate contradicțiile și conflictele interioare,
dar și probleme sociale precum sărăcia, alienarea socială și criminalitatea, prezentând în mod
realist și nemijlocit viața în pungile sărace ale Sankt Petersburgului din acea perioadă.

Dostoievski abordează, de asemenea, ideea că răul este înrădăcinat în natura umană și că

fiecare individ are potențialul de a comite crime. Personajele sale sunt adesea confruntate cu
dileme morale și sunt obsedate de greșelile și păcatele lor. Romanul "Crime si pedeapsă"
ilustrează modul în care conștiința umană poate fi chinuită de propriile acțiuni și cum se
poate găsi drumul către căință și iertare.
 11/23/2023

Portretul unei doamne

"Portretul unei doamne" este un roman scris de Henry James și publicat pentru prima dată în anul 1881. Acesta se
concentrează pe studiul complexității interioare a personajelor. Romanul urmărește viața unei tinere americane,
Isabel Archer, care călătorește în Europa după moartea tatălui ei. În acest context, James explorează teme precum
libertatea individuală, autonomia și influența socială asupra individului. Unul dintre aspectele definitorii ale
realismului psihologic prezente în roman este analiza atentă a gândurilor, emoțiilor și motivațiilor personajelor. James
prezintă în detaliu procesul intern de gândire și luare a deciziilor pentru a ilustra complicatul labirint al minții umane.
Astfel, cititorul este invitat să pătrundă în interiorul personajelor și să exploreze diversele straturi ale personalității lor.
De asemenea, "Portretul unei doamne" explorează ideea de constrângere socială asupra
individului și lupta acestuia de a-și găsi propriul drum în viață. Isabel Archer se confruntă cu
alegeri dificile și este adesea prinsă în dileme morale, fiind presată să aleagă între propriile
dorințe și așteptările societății. Romanul evidențiază căutarea individuală a sinelui în fața
așteptărilor și constrângerilor sociale. "Portretul unei doamne" este un roman complex care
explorează profunzimea naturii umane și dificultatea de a ne cunoaște pe noi înșine în contextul
relațiilor sociale. Prin combinarea realistă a detaliilor, psihologiei complexe și determinismului
naturalist, portretul unei doamne devine o explorare întunecată a naturii umane și o critică la
adresa societății patriarhale și a convențiilor sociale restrictive. Destinul lui Isabel este
influențat în mare măsură de circumstanțe exterioare, iar finalul tragic al poveștii sugerează că
individul este adesea limitat și controlat de forțele mai mari ale societății și ale naturii umane.
 În a două jumătate a secolului al XIX-lea se creează și la noi o mișcare a ideilor sociale, un
interes deosebit, fără precedent, pentru știință, pentru presă. Entuziasmul care a înflăcărat
generația de romantici de la 1848 începe să fie înlocuit cu observația critcă. Principiile
estetice care stau la baza realismului sunt redarea veridică a realității sau a societății
contemporane, impersonalitatea, obiectivitatea, sobrietatea, reflectarea critică a societății,
respingerea imaginii artificiale, în favoarea observației directe. Una dintre temele

Realismul
fundamentale ale realismului o reprezintă relația om-societate. De asemenea, scriitorii realiști
sunt preocupați de partea psihologică a ființei, analizând mecanismele psihologice ale

psihologic
individului, viață interioară a acestuia. Acțiunea prezintă viață cotidiană, cu detaliile ei banale,
comune. Tocmai această insistență asupra detaliului semnificativ creează iluzia realității.
Acțiunea este redată după criteriul cronologic de relatarea evenimentelor, pentru a facilita

românesc înțelegerea acesteia.

Personajul preferat de scriitorii realiști este unul complex, având o îmbinare de calități și
defecte, în egală măsură. Este prezentat în mediul lui de viață, nefiind supus unor întâmplări
neobișnuite, tocmai pentru a se urmări influență mediului asupra caracterului. Este redat în
plină evoluție, transformându-se pe parcursul diegezei. Se încadrează în tipul personajelor
tipice, reprezentând o categorie socială umană și evidențiindu-i trăsăturile specifice. Dintre
tipurile umane cel mai frecvent întâlnite în scrierile realiste putem aminti avarul, ipohondrul,
parvenitul, snobul, ratatul, muncitorul, țăranul, intelectualul, artistul, politicianul sau
burghezul.
11/23/2023

Moara cu Noroc
,,Moara cu noroc" de Ioan Slavici este un exemplu de realism psihologic în literatura
română. Romanul prezintă povestea lui Ghiță, un tânăr nefericit care ajunge să
conducă o moară într-un sat izolat. Caracterizarea psihologică a personajelor este
elementul central al operei. Autorul explorează detaliat motivele, speranțele, temerile
și conflictele interioare ale personajelor, oferind astfel o imagine complexă a naturii
umane. Ghiță, protagonistul romanului, este un băiat idealist și având o viață modestă,
își dorește să se ridice în lume. Cu toate acestea, el este rapid corupt de putere și de
dorința de îmbogățire rapidă, ajungând să comită crime și să își distrugă propria viață.
Slavici explorează astfel teme precum corupția, lupta pentru supraviețuire și impactul
dorinței de avere asupra comportamentului uman.

Autorul oferă o analiză profundă a psihologiei personajelor, arătând cum

evenimentele externe și presiunile sociale pot modifica personalitatea și pot conduce
la decizii tragice. Prin intermediul acestui roman, Slavici reflectă realitatea societății
românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea, evidențiind corupția și sărăcia, precum și
impactul acestora asupra indivizilor. "Moara cu noroc" este astfel un exemplu
remarcabil de realism psihologic în literatura română, prin abordarea profundă a
trăirilor și conflictelor interioare ale personajelor și prin relevanța tematică pentru
societatea contemporană.
11/23/2023

În vreme de război
Nuvela „În vreme de război” a apărut în 1898 și este o creație realist-psihologică, având puternice accente
naturaliste. Nuvela are o construcție epică riguroasă, având un singur plan narativ, care se referă la analiză
psihologică a personajului principal, care suferă o prăbușire interioară rapidă, de la obsesie la nebunie.
Scrierea ilustrează, deci, un conflict consolidat în plan psihologic și o intrigă bine evidențiată, conturată de
prăbușirea psihică și lăcomia nestăpânită de îmbogățire. Firul epic al nuvelei urmează linia unei compoziții
clasice și conturează treptat obsesia lui Stavrache și evoluția lui spre nebunie. Caragiale compune astfel un
destin tragic, printr-o riguroasă analiză psihologică.
Tema o constituie evoluția obsesiei, dusă până la nebunie, autorul respectând toate simptomele acestei boli,
eroul fiin urmărit prin analiză crizelor de conștient și comportament, ca într-o adevărată fișa medicală. Eroul
principal, Stavrache, este conturat în evoluția sa de la lăcomie la iluzie, apoi la halucinații, de la frică la
spaimă și groază până la nebunie, toate aceste stări definind natura psihică labilă, predispoziția genetică pentru
evoluția spre demență. Nuvela are un caracter scenic, specific manierei literare a lui Caragiale, dialogurile au
replici scurte, gesturile sunt descrise detaliat, completând fișa psihologică pe care o realizează autorul în
această creație.
Nuvela "În vreme de război" este o proză psihologică de factură naturalistă, urmărind stările de con știința și de
comportament ale eroului principal prin monologuri interioare sugestive, iar destinul dramatic are la baza
lăcomia exagerată a acestuia.
MULȚUMIM