Doroftei Alexandra Livia

Studii Literare
Anul al II-lea

Rătăcirile elevului Törless

Romanul lui Robert Musil prefigurează una dintre marile teme jalonate în
Europa Centrală, criză identitară ca marcă a imaginarului colectiv, o temă cu un
remarcabil caracater anticipativ al traseului destinal ce raliază statele
componente ale acestei formațiuni socio-politice.
În jurnalul său Musil înaintează următoarea ipoteză: „Cât de greșit înțelegem
acest sine. Eu= întrebarea în ce măsură suntem ceea ce mărturisesc existența și
faptele noastre(...) Este limpede că acest sine reprezintă o formă de organizare
(politică, socială).”1 Astfel, putem porni de la premisa că, această căutare a
sinelui, acest amplu proces instrospectiv al protagonistului, al tânărului Törless,
nu este o simplă dramă individuală, nu privește doar un microcosm, luat izolat,
ci, prin extrapolare, ea semnalează conflicte de o mai mare avengură, lucru pe
care ne propunem să îl demonstrăm în cele ce urmează.
Toposul este extrem de relevant, întrucât ne prezintă liminar imaginea unei
stații feroviare din apropiere de Rusia, unde, :”Drepte, desfășurate la nesfârșit
patru linii paralele se întind într-o parte și de alta pe terasametul larg” 2. Acest
plan est-european, figureză ca fiind unul ostil, static, devitalizat, plan care îl
dublează pe cel interior, al lui Törless, care este nevoit să plece la internat și să
se supună rigorilor sistemelui instituțional militar. Dezrădăcinarea, părăsirea
spațiului familial, amniotic, aduce cu sine crize de conștiință și rupturi de nivel
în ceea ce îl privește pe tânărul Törless.
Chestionarea unor noțiuni precum morala, statutul social, sau sexualitatea,
din perspectiva unui adolescent în formare, ocazionează sondarea psihismului
uman, în structurile sale de adâncime. Aceste resorturi interioare relevă estetic
în romanul lui Robert Musil notabile dezechilibre, instincte primare, stereotipii
și arhetipuri, unde, de cele mai multe ori, hârtia de turnesol este de factură
ideologică.
1
Adriana Babeți, Cornel Ungureanu, Europa Centrală: Memorie, paradis,apocalipsă, Editura Polirom, București,
1998, p 236
2
Robert Musil, Rătăcirile elevului Törless, Editura Humaitas, București, 2004, p 7
 Primul argument rezidă în formele de raportare culturale, și al relației între
centrul de iradiere și zonele marginale. Părinții lui Törless aleg să își trimită fiul
la o școală prestigioasă de formație germană, din Austria. Alegerea nu este
întâmplătoare, întrucât statul imperial Austro-Ungar este cunoscut ca una
dintre puterile centrale, înainte ca prima conflagrație mondială să se
declanșeze. Perceptele superiorității se remarcă la nivelul semnificațiilor
textuale, cu precădere în secvența narativă care îi surprinde pe Törless și pe
colegul său Beinenberg, în împrejurimile școlii W, în apropiere de periferie.
Moravia, orașul provincial unde se petrece acțiunea, nu este un „palimpsest
cultural”3, ci reflectă simbolic relația dintre imperiu și micile state/regiuni
perifice ceheze.
Această zonă este caracterizată de pauperitate, locuită de indivizi cu
atitudini grosolane, grobiene și de femei cu moravuri ușoare, conform
perspectivei narative care îi aparține tânărului Törless. Focalizarea cade însă
asupra demimondenei Bozena, care exercită fascinație asupra sa, prin
impudoarea, atitudinea ludică și cutezanța care o definește. Notabilă este
atitudinea lui Beinenberg, dar și a celorlați membri ai școlii eliteste în raport cu
femeia, care este obiectificată.
Deși este impropriu să vorbim despre colonialism, conform lui Robert
Lemon4, întrucât raporturile economico-militare dintre imperiul Austro-Ungar și
formațiunile statale constitutive sunt de altă natură, indicii comportamentali,
vădita superioritate, stereotipiile de ordin rasial care anticipează conflictele
ulterioare, conturează acest Weltanschuung în care membri societății „înalte”
sunt îndreptăți să își manifeste orice fel de atitudini față de cei considerați
inferiori. Ethosul moral își reconfigurează astfel dimensiunea:
„dincolo de pardoseala gangului, se auzi scârțâitul unor cizme grele și un
bețiv ieși cu pași nesiguri. În spatele lui în umbra gangului stătea o femeie(...)
bărbatul se uită drept înainte(...) apoi scuipă și-i dădu femeii un brânci”5
Mai mult, valoarea unui individ din aceste zone ce țin de sfera marginală,
pare a fi redată prin prisma conexiunilor pe care le au cu centrul:

3
Vezi Adriana Babeți, Cornel Ungureanu, Europa Centrală: Memorie, paradis,apocalipsă, Editura Polirom,
București, 1998
4
Vezi Imperial Mystique and Empiricist Mysticism: Inner Colonialism and Exoticism in Musil's "Törleß", Robert
Lemon
5
Robert Musil, Rătăcirile elevului Törless, Editura Humaitas, București, 2004, p 34
 „De aceea se bucura, în ciuda decăderii, de oarecare atenție din partea
tinerilor țărani din împrejurimi. Ce-i drept, scuipau când venea vorba de ea și se
simțeau obligați”6
Törless trăiește între două lumi: una burgheză în care totul se desfășoară
potrivit regulilor și alta romanescă plină de mister, în care nu înțelege nimic și
nu este înțeles; o lume imaginară în care nimic nu are sens niciodată și în care
rămâne captiv împotriva voinței sale. Este un univers în care, potrivit propriei
sale teorii, lumea poate fi percepută și fără teoreme care la rândul lor ar putea
avea o latură nedefinită, insufucientă pentru a explica anumite aspecte ale
vieții, fie ea interioară sau exterioară. Acesta se dovedește a fi un intelectual
filosof datorită asimilării lecturilor aprofundate ale lui Imanuel Kant, aceste
lecturi fiind o sursă de cuget asupra existenței copleșitoare, asupra lucrurilor și
a întâmplărilor, dar în special, a sufletului. De asemenea, elevului i se
conturează portretul unui explorator paradoxal introvertit în căutarea a ,,ceva"
care să decodifice universul labirintic lipsit de sens ,,există deci ceva de care
trebuie să ții seamă, de care trebuie să te ferești, care a r putea să răsară brusc
din oglinda gândurilor (...) există ceva ce nu privea cu ochii rațiunii" 7. La final,
Törless este îndepărtat de la Academie și rămâne tot un gânditor la acel
ceva ,,nimic mamă, mă gândeam la ceva"8.
Dorul de casă înfățișat retrospectiv după ce elevul perecuse patru ani în
severul institut, înscrie prima sa experiență interioară care îl izolează pe acest
tânăr hipersensibil de camarazii săi de școală. Musil dovedește aici, o fină
înțelegere a psihologiei copilului, diferită de cea a altor vârste. În ceea ce
privește senzualitatea personajului, esența textului, este disimulată și nu se
manifestă cu ușurință. În profilul acestui personaj se mai reflectă conșiința
superiorității pe care o dpbândește în urma fiecărei experiențe noi,
împingându-l mereu în singurătate. Tulburarea interioară a personajului este
transmisă într-un limbaj încărcat de simboluri obscure. Dezbaterea morală
trece sub aspectul ironic specific spiritului Europei Centrale.
Singularitatea personajului generată de viața izoterică în care trăiește,
capătă sens în scena apariției lui Basini, minuțios pregătită de narator care
descrie întâi cadrul exterior și apoi personajele. În această secvență Törless
privește toată acțiunea critic, supunându-se cu tact prietenilor săi pentru a nu
se autoînjosi.
6
Ibidem
7
Op cit, p.155
8
Op cit, p.159
 Violența ca interfață a senzualității, este o altă mare experiență la care
protagonistul este supus ,,în rătăcirile" care vor conduce la deplina cunoaștere
de sine, dar și un argument forte pentru cercetarea noastră, al crizei identitare
în contextul Europei Centrale.

Având în vedere considerentele, putem afirmă că romanul lui Robert

Musil, ,,Rătăcirile elevului Törless" reflectă o istorie dramatică a cunoșterii de
sine, reflecția a două lumi, două culturi prin oglindire, ce vizează un clivaj între
pozitiv și negativ, această dihotomie fiind poate punctul de referință al
spiritului central european.
 BIBLIOGRAFIE

 Adriana, Babeți, Ungureanu, Cornel ,, Europa centrală-nevroze, dileme,

utopiiˮ Ed. Polirom, Iași, 1997;
 Adriana Babeți, Cornel Ungureanu, Europa Centrală: Memorie,
paradis,apocalipsă, Editura Polirom, București, 1998
 Robert Musil, Rătăcirile elevului Törless, Editura Humaitas, București,
2004, p 34
 Robert Lemon, Imperial Mystique and Empiricist Mysticism: Inner
Colonialism and Exoticism in Musil's "Törleß"