Universitatea”Lucian Blaga” Sibiu

Facultatea de Jurnalistică
Comunicare şi Relaţii publice
Anul 3-ID

Comunicare Interculturală

Profesor coordonator: Student: Lăzăroaie Radu

Conf.univ.dr.: Rodica Pascu

Sibiu 2011

1
 Ispita Orientului
Andre Malraux

eseu

Andre Malraux, mare scriitor, ziarist si om politic francez, a fost pasionat de

filozofie,cultura si calatorie ,ajungand sa intreprinda calatorii prin lume,condus de dorinta
cunoasterii de noi civilizatii si de noi culturi, pe care le-a observat indeaproape si le-a analizat
critic. Malraux ajunge pana in Indochina,Cambodgia, Laos si Marea China, unde participa in
mod activ la activitatile si operatiunile gruparilor comuniste.
Versiunea in limba romana a cartii „La Tentation de l'Occident” este tradusa de
Modest Morariu care prezinta in prefata acesteia motivul principal al lui Andre Malraux
pentru care acesta a vizitat Asia:c onvingerea ca in Asia se gaseste un mister esential al
civilizatiei in care se nascuse.Tinand cont si de afirmatia acestuia din 1974: „Constiinta
existentei unor lumi deosebite este aproape organica in mine si-o alta lume, in 1921, avea
pentru mine forma unei alte civilizatii.Asia apartine azi turismului ;pe atunci apartinea
misterului.” * , misterul Asiei era un motiv solid pentru expeditia sa. Astfel ca ,la 22 de ani se
hotaraste sa paraseasca Europa.
Tot in prefata regasim si un scurt istoric al aparitiei si dezvoltarii culturologiei,unde
Modest Morariu aminteste de Eduard Meyer,Theodor Lidner,Kurt Breysig care au adus
perspective noi in ceea ce priveste interesul Europei fata de civilizatiile extraeuropene, cu
ajutorul filosofiei stiintelor istorice.
Gruparea de scrisori regasita in cartea lui Malraux,sub numele de ”Ispita Occidentului,
surprinde foarte bine conceptia scriitorului despre ceea ce inseamna cultura, atat ca si termen
general, cat si particular,subliniind diferentele dintre cultura occidentala si cea orientala.
Scrisorile contin o intreaga filozofie asupra vietii si a mortii ,cu referire la notiuni
complementare precum forma si fond, aparenta si esenta,ratiune si sensibilitate,ordine si
dezordine,realitate si reverie si altele care vor fi amintite pe parcurs.
Dupa cum putem afla inca de la inceputul lucrarii,in partea intitulata “Precizare”,
scrisorile apartin la doi tineri intelectuali,fiecare facand parte din rase esentialmente distincte:
este vorba despre un oriental(chinez) si un european(francez) ,pe care ii regasim sub numele
care pastreaza semi-anonimatul ,Ling W.Y,respectiv A.D.,ambii indivizi calatorind prin patria
celuilalt,traversand cultura si civilizatia celuilalt,pe care nu o supun analizei critice ,obiective,
dar o invinuiesc si o blameaza, in esenta daca nu refuzand,cel putin neputand a o intelege.
Mergand mai departe cu interpretarea,am putea considera ca cele doua personaje sunt unul si
acelasi: Andre Malraux insusi.
Tendinta este de a se privi in oglinda, de a se dedubla,de a se observa pentru a se putea
analiza mai bine. El s-a regasit intru totul in constiinta si spiritul sau, iar operele ce urmeaza
nu sunt altceva decat desfasurarea primelor sale intuitii.
Cei doi isi schimba prin intermediul scrisorilor impresii,reflexii profunde dar totodata
subiective,analitice,impregnate cu o sensibilitate si o ratiune extrem de fina,toate atingand
nuclee filozofice precum viata(punct initial),moartea(punctul terminus) si puntea dintre cele
doua puncte ,reprezentata de toate celelalte elemente constitutive din existenta unui individ,iar
in acceptiune mai larga,a unui popor,a unei culturi,a unei civilizatii.

2
_____________
* Guy Suares: Malraux celui qui vient,Stock,1974.

Scrisorile lui Malraux sunt organizate sub forma de argument si de contra-argument,

fiind un duel scris intre cei doi tineri ,occindentalul si orientalul, fiecare scrisoare(sau scrisori-
pentru ca ordinea nu este de una si una) are idei combatute cu argumente mai mult sau mai
putin solide de catre partenerul de corespondenta.
Prima scrisoare din cartea lui Malraux apartine occidentalului,francezului A.D.,aceasta
redactata fiind pe bordul vaporului Chambord si surprinzand imaginea descumpanita a unui
calator,a unui strain prin Orient,care nu tresare in fata maretiilor acestuia,nu este miscat nici
macar de frumusetea peisajelor,daca nu de spiritul si misterul imparatiei in sine.
Ca un raspuns la scrisoarea anterioara,chinezul Ling va contra-ataca dintr-un patriotism
subtil(desi acesta marturiseste ca ,conform valorilor si a culturii orientale,individul nu apartine
unei patrii,ci apartine lumii in ansamblul ei). Acesta,prin antiteza,va sublinia superficialitatea
europenilor,lipsa spiritului in creatia occidentala,precum si organizarea lor
“barbara”,grosolana,suparatoare si generatoare de haos.Chinezul face clara distinctia intre
acea ordine,acea organizare barbara,si civilizatia atat de necesara si totodata atat de absenta
Occidentului.Reflectiile personale ale chinezului continua cu profunde ,dar totodata aspre
critici la adresa artei si a artistilor europeni in general, la suferinta lor omniprezenta si
obsedanta,din jocul actorilor,din piesele in sine,indiferent daca acestea se joaca sau se
traiesc.Religia, o intreaga alegorie a vietii si a mortii, constituie un punct foarte bine atins in
continuare,crestinismul aparand ca locul unde apare constiinta de sine ca dovada a
individualismului si egoismului caracteristic, zeii europeni fiind insufletiti de o putere
enorma, “salbatica” ,la care indivizii ravnesc constient,in van, zei pe chipul uman al carora se
vad urmele unui destin nefericit,barbar,tragic.
Ling explica cu tristete filosofia de viata traditionala asiatica prin antiteza cu cea
europeana „Apoape ca nu intelegeti ca pentru a fi nu-i necesar sa actionezi, si ca lumea va
transforma mai mult decat o transformati voi pe ea…”.Totodata el observa deosebirea intre
moartea asiatica si moartea europeana,prima fiind doar o transformare,iar a doua „simbolul
groazei”,justificand aceasta diferenta pornind de la premisa ca viata omului este in strans
legatura cu timpul,bineinteles punand in prim-plan deosebirile cultural-filosofice:„Timpul
este ce voi faceti din el,iar noi suntem ceea ce face el din noi.”.
Ca raspuns la o scrisoare, Ling isi exprima antipatia pe care o simte fata de
Europa,referindu-se si la pasiunile europenilor si in special,al sentimentului de
iubire,afirmand ca „pasiunile traite de voi duc mai degraba la dezagregarea voastra decat la
organizarea lumii in favoarea obiectului lor”.In aceeasi scrisoare explica si rolul femeii
asiatice,care ar trebui sa fie lipsita de orice urma de identitate individuala care ar fi
considerata drept o „pata”,un defect.Femeia asiatica este cultivata,inteligenta,iscusita si
atenta,aspectul fizic nefiind unul din criteriile care primeaza,iar modul de aranjare al
parului,fardurile nu trebuie sa fie unul care difera de la o fata sau femeie tanara la alta,cu
exceptia gheiselor si al curtezanelor de rang inalt.Ling condamna cu desavarsire nevoia
occidentalilor de a asimila femeii pe care o iubesc asocierea implicita a unei „simpatii
duioase cu placerea erotica”.
A.D. ii raspunde lui Ling, spunand ca afirmatiile legate de realitatea pe care o percep
europenii „mai mult ne sustin decat ne explica”.Referitor la filosofia europenilor,raspunde in
oglinda ca „ne judecam aproapele dupa actele sale,nu tot asa procedam si fata de noiinsine”.In
legatura cu gradul de civilizatie si cultura A.D. mentioneaza ca lectura, spectacolele sau
cinematograful sunt „surse de vieti imaginare” pentru oamenii „lipsiti de cultura”. Tot pentru
acestia presa a devenit opiul lor.Pentru occidentali aparitia cinematografului este o sursa de
alimentare continua a viselor „in miscare”,oamenii devenind, in conceptia francezului, niste

3
actori care nu mai pot sa abandoneze niste „roluri glorioase” in care actiunile si visele se
impletesc.Francezul A.D., recunoaste in discutiile pe care le are cu chinezii filosofia despre
care vorbea Ling in una dintre scrisori,afirmand ca „a fi nu se poate injosi sa devina:a fi
cineva”,o transformare tipic si vitala europenilor in care se regaseste o constiinta hranita cu
promisiuni si sperantele implinirii unei finalitati menite pentru recunoasterea unei vieti
omenesti.A.D. ne vorbeste despre o constiinta de sine care este „supusa unor serii dezordonate
de senzatii” asupra carora omul nu are nici o putere de stapanire, de suprimare si in care
domina visul de implinire a unui fapt,relevand legatura dintre existenta omului si actiunile
umane.Legat de trairile erotice A.D. ii explica lui Ling ca totul tine de dedublare:prin trairea
senzatiilor proprii si prin imaginarea celor ale partenerului.
Civilizatia orientala gaseste in revelatii, nu gloria despre care vorbea A.D.,ci
intelepciunea pe care toata viata asiaticul se lupta sa o dobandeasca.Ling explica semnificatia
visului pentru chinezi, afirmand ca „Chinezul care viseaza devine un intelept”;in acelasi timp
el nu viseaza cuceriri,putere,glorie ci dorinta de a dobandi capacitatea de a aprecia totul la
adevarata valoare fara a se insela,dorinta de a nu se lega de ceva ce este efemer, „iar daca
sufletul este ceva mai vulgar, o oarecare consideratie”. Desi asiaticul poate avea nenumarate
modele de urmat dintre pesonalitatile asiatice,acesta alege sa nu se ataseze de personaj, ci de
calitatile morale ale acestuia,fara a eticheta persoanele din jur datorita unor trasaturi de
caracter.Din punct de vedere spiritual, asiatici cred in entitatea spirituala ca un fragment din
Univers care trebuie sa fie in armonie cu acesta , exprimand deosebirea dintre cele doua
civilizatii cu ajutorul unei comparatii: „(…)nu ca savantii vostrii care reconstituie animale
fosile din cateva oseminte,ci mai degaraba asa cum.citind un nume pe-o harta , vedem peisaje
necunoscute vargate de liane gigantice”.
Intr-o alta scrisoare,chinezul isi exprima regretul fata de obiceiul european grotesc in
care animalele era judecate ,iar tribunalele erau obligate sa osandeasca aceste animale, tot
acest obicei isi regaseste radacina in simtul ordinii pe care popoarele europene il detin.Ling
mentioneaza ca fabulele, prin prezentarea unor personaje alegorice cum sunt cainele si pisica
sunt judecate dupa faptele sale carora li se atribuie calitati si defecte , acelasi lucru pe care
europenii il fac cu semenii lor:etichetare,clasare si limitare.Aceste atribuiri legate de animale
si obiecte sunt prezente mai ales in arta europenilor, acestea fiind deranjante pentru Ling.
Ling isi doreste sa inteleaga de ce pentru el arta reprezinta doar un simbol,reducand
arta doar la simbolul reprezentarilor artistice, iar pentru europeni ea reprezinta o portita spre
visare,o regasire in planul viitorului.
Cuprins de o tristete apasatoare cu privire la arta A.D. afrma ca „nu mai exista arta pe
care sa n-o pot intelege”, deoarece toata arta se reduce la individualism.Cauzele senzatiei de
saturare pe care o simt europenii se regasesc in neputinta acestora de a iubii operele care apar
fara a fi atat de critici cu ratiunile artistilor si in ispita si puterea de seductie pe care o are
noutatea unor noi opere de arta care „seduc cu usurinta spiritele mediocre,dar n-ar avea nici o
putere asupra celor pregatite sa le combata.” ,amandoua cauzele fiind incluse intr-o ciclicitate
care are aceleasi stadii de dezvoltare ca si viata umana (punct initial,apogeu si punct
terminus).
Ca o riposta la ceea ce A.D. i-a scris, Ling afirma ca universul asiatic nu este guvernat
de legea cauza-efect, pentru ca exista si alte lucruri care nu pot fi explicate,deci s-ar putea
nega existenta justificabilului.Chinezul declara ca el nu se poate lepada de obiceiurile si
obiectele de arta stravechi in ciuda puterii de seductiei pe care o are noutatea in domeniul
artei. Ideea de individualitate tradusa in termenii psihologici,pentru Ling devine
poersonalitate. O idee slab dezvoltata in orient datorita si legislatiei conform careia pana la
Revolutie,parintii impreuna cu copiii erau judecati si pedepsiti pentru faptele comise de
acestia chiar daca era fara ca acestia sa stie acest lucru.

4
 Universul european are la baza in conceptia europeana compunerea unei imagini
coerente care releva legatura intre „fenomene ignorate” si „fenomene cunoscute” care sa
poata fi inteleasa . Europeanul incearca sa gaseasca in misterele lumii ceva care sa rupa
legatura dintre acesta si univers,pe cand asiaticul vrea sa gaseasca in misterele lumii ceva care
sa intregeasca armonia lumii cu spiritul lui.
Francezul respinge judecata asiatica care este bazata doar pe credinta si nu pe
cercetare,conform careia pentru a descoperi lumea ,trbuie mai intai sa te descoperi pe tine
insuti sau „sa gasesti constiinta insasi(…) sa te legi de sufletul lumii”.A.D. afirma ca de doi
ani de cand s-a stabilit in China si-a indoctrinat multe dintre ideile orientale si astfel nu mai
poate concepe „Omul independent de intensitatea lui”.Tratatele de psihologie ,crede A.D. , ca
falsifica ideile generale cu privire la actele savarsite atunci cand cerem intelegerea
lor,justificarea lor,valoarea lor disparand pe masura ce cautarile se aproprie din ce in ce mai
mult de punctul extrem al particularului,de absurd sau de nejustificabil.In aceeasi scrisoare el
defineste viata profunda ca un „triumf al incertitudinilor”, costructie asemanatoare cu cea din
legenda mesterului Manole, „o constructie fatala reluata intruna , a unui hazard unic”.
Una dintre vizitele intreprinse de A.D. il vizeaza pe Wang-Loh, ocunstinta comuna a
amandurora,care nutrea o ura mare fata de albi.Acesta nu scapa nici o ocazie de a-si exprima
interesul fata de Europa,dar cu o ura imensa.Temerea cea mai mare a lui era aceea ca odata cu
disparitia confucianismului,toata tara se va narui.Wang-Loh crede China pe moarte,datorita
faptului ca nimic din ce s-a distrus nu a fost inlocuit,iar tinerii chinezi constientizeaza ca au
nevoie de cultura europeana.
Ling prezinta interesul tinerilor chinezi fata de cultura europeana sub forma unei
amenintari,pentru ca acei tineri nu pot sa cunoasca si sa inteleaga cultura europeana fara ca ei
sa se indeparteze de simbolurile si cultura chineza.Ling il catalogheza pe Wang-Loh drept un
despuiat de cultura sa,dar in aceeasi categorie se include si el si alti tineri care sunt scarbiti de
cultura europeana dar despuiati de cultura lor.Justificarea pe care o gaseste europeanul in
toate sistemele sociale asiatice ii slabeste pe acesti tineri.In fata acestei slabiciuni se ridica
vointa de distrugere,de razbunare si nu de dreptate.
In ultima scrisoare adresata lui Ling, A.D. afirma ca realitatile occidentale in declin se
aliaza cu miturile, facand aluzie la scaderea puterii pe care o poate avea o tara sau un
conducator al unei tari asupra tarii pe care o conduce.Puterea cuiva, in conceptia lui A.D. ,
este data de deosebirea de colectiv,de puterea de afirmare,insa pentru asta trebuie sa se
stabileasca o deosebire intre lucruri de acelasi ordin.In definitiv,totul tine de o disjunctie: o
justificare si o inutilitate absoluta a acestei justificari.
A.D. crede ca gandirea tinerilor europeni se „despoaie” mult mai mult decat a tinerilor
chinezi,si adera la o recunoastere a opozitiei dintre „actele noastre si viata noastra profunda”.
Incheind intr-o nota trista data de metafora in care „noaptea grea” reprezinta constiinta
incarcata si de personificarea „in care vantul galben urla” care poate simbolizeaza cultura si
civilizatia asiatica, el se declara mereu de partea acelora care cred ca Europa va fi mereu plina
de valori aducandu-i in fiecare zi „pacea drept ofranda”,legamant infaptuit,dovada fiind in
realizarile autorului.
Dupa cum afirma in prefata si Modest Morariu, „Europa nu poate fi judecata si
condamnata din perspectiva restrictiva a unei stari de criza care nu-i , in definitiv decat o
etapa in durata istoriei”, Europa nu trebuie judecata ca si A.D.,partinitor si cu resentimente si
care o crede epuizata spiritualiceste,negandu-i orice speranta pana la final.

5
Bibliografie
Malraux, Andre, Itinerarii Spirituale, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1983.