Literatur i cultur, anul II

Adriana Babei - Literatur romn n context european

Cautarea si definirea identitatii prin nomadism

Ratacitorii de Olga Tokarczuk
 Nscut n anul 1962, ntr-un ora din vestul Poloniei, i afirmat nc de la nceputul anilor
nouzeci ca prozatoare, poet, eseist i specialist n psihologie, Olga Tokarczuk cucerete cititorii
i convinge critic de specialitate nc de la primele volume publicate, devenind una dintre cele mai
influente voci din spaiul cultural polonez i fiind recompensat n doar civa ani cu prestigioase
premii literare. Practicnd att proz scurt, n volume precum Ultime povestiri (2004), ct i romanul
Cltoria oamenilor crii (1993) sau Rtcitorii (2007), dar neezitnd nici n faa complexei formule
a romanului-fluviu Scripturile lui Iacob (2014), Olga Tokarczuk poate sta oricnd alturi de mari
scriitori precum laureaii polonezi ai Premiului Nobel pentru Literatur, lund n 2008 premiul Nike,
pentru cartea Rtcitorii i nc o dat acelai premiu n 2015, pentru Scripturile lui Iacob.
Creaia ei mizeaz mult pe valenele ironiei, pe procedee ale oralitii, dar i pe o tematic
specific, ce evideniaz importana colectivitilor umane, mai cu seam n regiunile rurale ori izolate
ale Poloniei, doar n felul acesta, prin apartenena la o comunitate, putnd omul s nfrunte cu adevrat
marile provocri ale istoriei adesea crud i nedreapt.
Se consider discipol al psihologiei lui Jung, folosindu-i aceste cunotine ca inspiraie n literatura sa,
formnd personaje de excepie, punnd un ton mitic n scrierile sale, o mitologie real dar i proprie a
Greciei, a antropologiei, religiei, pshiologiei de cltorie i anatomiei. Literatura sa reuete s
conecteze diveri oamenii i intersecteaz diferite naionaliti, culturi, idei.
Runners sau Rtcitorii este cartea cltorului rtcit, al evadatului, fugarului care accept o
lips de continuitate n percepia asupra lumii, a dezintegrrii acestei lumi n mai multe bucele care
nu par a se conecta ntr- un mod logic. Aceast fragmentare, discontinuitate a crii afecteaz de
asemenea structura naraiunii crend o serie de episoade care, pentru nceput, par a fi separate. Dar, de
fapt, povetile au multe caracteristici n comun, una dintre ele fiind tema rtcirii, a defectrii,
handicapului, ndreptndu-se spre particularitile corpului uman, a tehnicilor de a creea i conserva
specimene anatomice sau simpl prezervaie a corpului uman, toate aceste idei reuind s aduc la un
loc diverse informaii ce creaz o o ntrerupere plcut ntre capitole.
Cartea aduce nc de la nceput povestea persoanal a autoarei, un prim episod, Exist, ce servete att
pentru nceput ct i pentru sfrit, Sunt. mbinndu-se cu aceast idee a existenei, a contientizrii
propriei identiti, vine n completare istoria unui brbat, un alter-ego al autoarei (de cele mai multe ori
latin- grec, opusul nordului), devotat n a discuta filosofia vieii i a morii. O mitologie a Greciei ce se
mpletete cu forma de existen calitativ a timpului mitologic aduce un aer degajat n rezolvarea unor
probleme existeniale ce in de mplinirea i scopul omului trector.
Acest studiu de antropologie, intervine de-a lungul crii, aduce n comparaie percepiile diferite a
dou puncte georgrafice, nordul i sudul, a doua naionaliti diferite, a dou evoluii diferite.
Ne ntmpin astfel cu dou concepte ale timpului, o dualitate ntre noiunea circular a eternitii ce se
ntoarce spre mit, religie, nviere dar i noiunea progresiv a vieii omului, ce se ndreapt spre mister,
moarte i pasiune, unde exist o lips de credin n micarea constant a ntoarcerii eterne ce vrea a
calma fricile existeniale. Spune c popoarele sedentare, agrare prefer plcerile timpului circular, n
care fiecare eveniment trebuie s revin n punctul iniial de unde a nceput, s se strng ntr-un
embrion i s repete procesul maturizrii i al morii. Dar popoarele migratoare i negustorii, atunci
cnd pornesc la drum, trebuie s-i plsmuiasc un alt fel de timp, care s corespund mai bine
cltoriei lor. Acesta este timpul liniar, mult mai util, ntruct reprezint msura aspiraiei de a ajunge
la destinaie i nmulirea procentelor. Fiecare moment este diferit i nu se repet niciodat, favorizeaz
aadar riscul i te ndeamn s i trieti viaa din plin, s te bucuri de fiecare clip.1
Aceste dou direcii de gndire nu o clasific pe autoare ca fiind adepta uneia dintre ele, ea
considernd timpul o multitudine, timpul fiind insular, arhipeleaguri de ordine ntr-un ocean de haos,
este timpul fabricat de ceasurile grilor, pretutindeni altul, un timp convenional, meridional, aa c
mai bine s nu-l ia nimeni prea n serios.2 Aadar, susintoare a unei atemporaliti, Olaga Tokarcuzk
ne transmite ntocmai ideea unui timp rtcitor, specific dispruilor, absenilor ce cltoresc odat cu
timpul lene al orelor petrecute n compania altor rtcitori. Nu exist un spaiu fix al timpului,
raportndu-se acestuia ca unui dans a crui pai nu-l poi reine, trecnd cu imaginarul temporalitii
peste apte mari, peste dou limbi, peste o ntreag religie, definindu-se n final drept un concept de
pstrare a distanei, un nomandism modern ce se reflect n personajele sale. Influenele interculturale
ale acestui timp este tradus ca o relaie centru- periferie, ca doi poli opui (nord/sud) ce definesc n
final nevoia oricrui rtcitor de a-i gsi echilibrul, vizualizarea identitii sale printr-o formul de
apropiere cu opusul.
Europa a avut dintotdeauna oamenii ei n micare, iar spre sfritul secolului XX- lea,
unviersitarul globe- trotter, n perpetu cutare a conferinelor, ia parte i el, la dorul de duc,
generalizat al planetei. Acolo unde exist spaiu, exist, virtual, i posibilitatea de a-l structura, comod,
dup principiul centru-periferie. Nomadismul modern aduce n prim-plan imaginea cltorului, al
acestui globe-trotter care prin fug sa continua, ncearc n a cunoate ambele variabile ce in de
regsirea sa identitar n raport cu conceptul centru-periferie. Acest centru-periferie din Rtcitorii
aduce n discuie cei doi piloni centrali legtura dintre cltorie i trup. Atunci cnd ne gndim la
cltorie metafizic ca la o cltorie prin via , corpul este singurul vehicul care ne ajut 3. Dar,
pe lng aceast tem a relaiei corp-calatorie, se vorbete despre depirea motivul iniial al cltoriei
i astfel se trece peste pragul clasicei definiii, ciocnindu-ne de o interpretare nou. i anume, ideea
unui centru-periferie ce ne vorbete despre evoluia habitatului unei tinere mame nefericite i spaiul
construit ca o barier a propriei identiti, nevoi sau recunoatere.
1 Pg 52

2 53

3
Annuska are un copil pe nume Petia; este bolnav i niciun tratament nu-l pote vindeca. Suferina
mamei ia forma unei tceri ce seamn a disperare dar acesta nu e vizibil dect n momentul unei
conformitii psihice, plnsul la biseric. Pentru aceasta, i ia o zi liber pe sptmn iar soacra sa
o nlocuiete avnd grij de copil i petrecnd mai mult timp cu propriul ei copil, soul Annuski.
n aceast singur zi, Annuska pltete facturile, face cumprturi. Se duce dup reet pentru Peia,
apoi la cimitir i, n cele din urm, se duce la cellalt capt al uriaului ora inuman pentru a sta pe
ntuneric i a plnge.4 Izolat de lumea se poate bucura de linite i se poate simi mai puin vinovat
c plnge, reuind n sfrit, s aib timp pentru a se descrca. Periferia n acest context este imaginar,
netiind dac cellalt capt al oraului nu reprezint centrul, i invers. n schimb, aceasta periferie la
care Annuska este dornic n a-i consola propriile suferine, se poate referi la epuizarea unui spaiu/
sfritul unei epuizri, captul la care se simte eliberat, poate redeveni ea. Periferia, este de asemeni
pus n relaie cu biserica, lcaul unde i poate vrsa durerea, unde trebuie s simt prezena cuiva
mai presus de ea, a unor brae mari deschise larg, pline de via. Trebuie de asemenea s s simt
asupra ei privirea cuiva, astfel nct plnsul ei s fie observat de cineva, ca s nu vorbeasc n gol. 5 De
cele mai multe ori, pare c aceast spovedanie simbolic i unic prin care Annuska trece, este
modul ei de a-i accepta condiia, viaa fad de soie i mama unui copil pe care nu-l poate salva, dar
obinuina pare s-i ias din control i recurge la o nou religie ce crede c-i va fi mai util, cci
centrul propriei viei este dezechilibrat de centrul unui nou nceput.
Reueste sa fie un om al strazii timp de cateva zile. Si sa se imprieteneasca cu cea ciudata de pe peron
care nu face decat sa se legene si sa blesteme. Wokuta. S-a nascut aici la sfarsitul anilor saizeci, cand
blocurile care par acum seculare abia erau construite. Se plimba cu autobuzul pe timp de zi si doarme
cu alti oameni intr-un loc amenajat special pentru cei ce nu au o casa. Incepe sa se recunoasca in
ceilalti si sa se observe din exterior, incepe sa devina una din ei. Leagane-te, misca-te, fugi. 6 Asa
blestema pribeaga infofolita, spiritul nebun din gurile de metrou, indeamna spre actiune caci cand uiti
sa te mai miste si te opresti pe loc, te acopera cu labele lui mari, te preschimba intr-o marioneta, te
invaluie in respiratia lui duhnind a fum si a gaz, duhnind a groapa de gunoi a orasului... iti vei ocupa
gandurile cu lucruri neinsemnate, ce sa cumperi, ce sa vinzi, unde e mai ieftin si unde e mai scump.
Din acel moment iti vei face griji pentru nimicuri- pretul benzinei si cum influenteaza ea rata
creditului.7 Dupa calatoria in suburbie, se intoarce acasa exact ca in ziua in care a plecat. Daca a fost
asteptata sau nu, nu o sa aflam; daca a trait o experienta prin care sa se intoarca bucuroasa de o

4 220

5 222

6 245

7 245
schimbare iar nu o sa aflam, aflam doar o situatie imaginativa (sau nu) ce starneste in noi emotii si
intrebari. Comparatia dintre centrul Annuskai si perifieria Wokutei sau posibilitatea inversa ce o
observam pe parcurs, ne ofera nimic mai mult dect o form logic, o aciune solid si cteva puncte
de referin asemanator misteriosul concept grecesc kairos, care apare n cteva istorisiri ale crii,
aceasta calatorie ca forma de cautare a sensului vietii.
Aceast carte, aceste pasaje ce le-am extras, nu ofer rspunsuri uoare la ntrebrile grele i la fiecare
pas ne revoltam mpotriva misterului pe care ne este imposibil s-l dezlegm. n loc de rspunsuri,
putem observa minunatele reflecii i corespondente ntre diferite fenomene (ex. toate versiunile de a
intra n labirint, dispariii, pelerinaje, fluvii de ap su snge ce inunda lumea sau corpul nostru,
diferite aspecte ale problemei de a apra dignitatea corpului). Aceasta carte te lasa sa actionezi asupra
ei ca asupra propriei vieti, sa- i intelegi subtilitatile printr-un stil corespunzator fiecaruia. Nici nu stiu
daca tema centru-periferie se reflecta in cele mai sus mentionate dar autoarea ofera aceasta
posibilitatea de te putea juca cu intelesul unei fraze, de a o integra in oricare din marile teme.
Ratacitorii Olgai T. este asemanator unui cabinet de curiozitati. Studenta la psihologie isi tine
practica intr-un centru cu persoane bolnave mintal iar in carte se vorbeste despre Fools Tower 8, cea
mai veche cladire din Europa care cazeaza oameni cu tipul acesta de boli. Un itinerariu facut cunoscut
cititorilor este si despre Josephinum9, muzeu medical din Viena ce detine o colectie de modele ale
anatomiei corpului, capitala landului federal Saxonia, Amsterdam, Cioran, Philadelphia. Cartea fugilor
si devenirilor continue se abate de la o forma conctreta, de la o norma si plaseaza imagini diverse; de la
teoriile lui Darwin, restaurantele vegetariene cu semnul svasticii pe ele, tipuri de actiune cu care ne
intalnim in viata (drama/action), confuzie dintre fata de ce anume prea departe si fata de ce anume
prea aprope10. Ecologie, anatomie, matematica, filosofie, internet, sclavie, sarbatoarea mortii prin
dans, acelasi cuvant mai multe semnificatii, geografie, biologie, viata.
Trecand prin toate aceste idei de teme si reprezentatii de teme, vreau sa aduc in discutie o alta
forma metaforica al principiului centru-periferie, aici-acolo, activ-inactiv al individului calator. O
notiune foarte importanta in psihologia de calatorie este dorinta, aspiratia- ea da fiintei umane directie
si ii confera miscare, trezeste in ea setea de ceva nou... Notiunea care evidentiaza acest proces de
aspiratie spre ceva este redata de prepozitia spre. Spre- ceva. 11 Asadar, ne referim la diferenta pe care
un calator si-o asuma, ajungand in centrul cunoasterii sale prin experienta calatoriei, diferit fata de un
statornic care prin comoditatea in care s-a obisnuit nu face decat sa se adanceasca intr-o monotonie si

10 294

11 74
reprimare a unui eu necunoscut. Nu numai prin calatoria fizica a trupului putem adauga experiente de
crestere a personalitatii si identitatii, ci si prin cunoastere stiintifica sau filosofica; si in urma acestor
experimente sociale/ personale putem recupera sau dezvolta parti ale constientizarii proprii. Mi-am
dat seama c aceast art a plastinaiei menit s dea nemurire trupului merge mina n mn cu
laicizarea. Cu ct oamenii se ndeprteaz de credinele religioase, cu ct ei cred mai puin n existena
sufletului i a lui Dumnezeu, cu att devin mai ataai de propriul corp... Nu l-am vzut niciodat, nu
am vzut cum arat rinichii. Pe harta contiinei noastre, corpul este un fel de terra incognita, e ca un
continent nedescoperit, ca o pat alb.12 Aceasta dorinta de cunoastere mai profunda a biologiei si
vietii unui trup separat de creier/ gndire, a trupului uman este reprezentat printr-o relatie dintr-un copil
si muzeul de Igiena, a relatiei dintre viitorul anatomopatolog si tatal sau. Iarasi aceasta identitate duala,
contrariata si nesigura incearca a se defini printr-un exmplu, nu neaparat clar dar semnificativ in relatia
centru-periferie. Blau era inca copil cand tatal sau, inginer, l-a luat cu el la Muzeul Igienei. Figura
goala de doi metri, fara piele, era alcatuita din organe de sticla perfect reproduse, aranjate in trupul
acela transparent, aparent lipsit de mistere... Razbatea din exponant lejeritatea si ingeniozitatea, simtul
spatiului, simtul gustului, frumosul si jocul cu simetria. 13 Comparativ cu stiinta pe care a dezvoltat-o
mai apoi micutul Blau, calatoriile sale la toate colectiile anatomice existente si descoperirea noilor
metode de pastrare dupa propria lucrare conservarea probelor patologice prin plastinatia cu silicon 14
a corpului intra in contrast cu traditia maurilor care ne povestesc despre trupuri ca erau mumificate
capetele membrilor difuncti ai familiei si erau pastrate ca obiecte funerare. Stadiile succesive ale
mumificarii erau deschidratarea, afumarea si ungerea cu grasime.15
Prin urmare, aceste doua metode, una mai actuala decat cealalata, ne poate transmite din nou catre o
relatie de centru-periferie, stiintele noi luand locul celor vechi prin inovatie si o gandire mult mai
practica, mai bine conservatoare. Daca centrul, cu aspectul sau bine conservat, plin de istorie, traditie
ar fi fost ocupat tot de vechii mauri atunci dezvoltarea stiintei de anatomopatologie si pastrare a
corpului ar fi ramas in periferie fara sansa de practica.
Ideea unei literaturii care creeaz un gen de legtur mai profund n lumea global, romanul
constelatie pe care Olga T il plaseaza printre diversii ei cititori, da viata unui exponat propriu, unei
legaturi de tip kairos. La fel ca inceputul cartii unde autoarea ne plaseaza pe timpul exist si sfarseste
cu cel sunt, la fel si ratacitorii unei familii aflate in concediu au parte de doua reprezentatii scenice.
Suntem mai intai spectatorii unei cautari zadarnice, pe o insula minuscula din descrierile personajului

12

13 126

14 128

15 137
Kunicki, unde pare ca s-au ratacit sotia si copilul acestuia. Suntem intampinati de o priveliste cu soare
si liniste, unde pensiunea Poseidon si barca Neptun se unesc in a cauta-o pe Jagoda. Aceasta cautare
fara urme si rezultat se imbina perfect cu urmatorul capitol in care pretuntindeni si nicaieri vin in
ajutorul calatorilor; caci cand plec in calatorie, dispar de pe harta. Nimeni nu stie unde sunt. In
punctul din care am plecat sau in punctul catre care aspir?... Ma guverneaza si pe mine aceasi lege de
care e mandra fizica cuantica anume ca o particula poate exista simultan in doua locuri deodata? Sau
o alta despre care nu stim inca si care nu a fost inca demonstrata- ca poti in acelasi timp sa nu existi
intr-unul si acelasi loc?16 Asadar, disparitia ce nu are nicio rezolvare, cauzele ele fiind nestiute, se las
completate de finalul cartii ce continua cautarea, dar e o cautare filosofica a cuvantului kairos- un
punct n timp n care schimbarea este posibil, pozitia schimbarii venind din contrastul apa-pamant.

Daca pe apa, gasirea celor pierduti, diparuti nu a avut in finalul primei parti un rezultat, atunci
pe pamant, familia Kunichi este intregita numai fizic, relatia dintre acestia fiind una consumata. In
starea aceea de veghe isi imagineaza ca mana lui exploreaza un teren necunoascut, ceva de care nu
fusese constient vreme de sapte ani cat fusesera casatoriti, ceva rusinos, o cicatrice, o fasie de piele
acoperita de par, un solz de peste, un puf de pasare, o structura atipica, o anomalie. 17 Neincrederea ce
s-a instalat in amandoi nu face decat sa exploreze necunoscutul, bizarul, minciuna si cearta. Cum nu se
stie ce s-a intamplat pe parcursul acestei disparitii si cum nici el numai stie ce sa creada despre adevar,
se intoarce in amintirile acelor vremuri, in reconstruirea scenei ce ii scapa. Kairos, cuvantul magic al
linistirii, cuvantul adevarului si iluminarii, cuvantul ascuns de el de catre soatia sa. Cuvantul de origine
greaca are trei semnificatii: in mitologia greac, Kairos era o zeitate care simbolizeaz ocazia; la ora
actual, termenul este folosit n teologie pentru a descrie forma calitativ a timpului; in retoric
reprezint un moment scurt n care apare o oportunitate de care trebuie profitat cu toat for a pentru a
obine succesul. Momentul definitoriu in cercetarea acestui cuvant este dat de tulburarile ce nu-l lasa sa
se odihneasca. Insula Vis nu pare sa-i dezlege vreun mister cum nici pozele nu-l prea inspira, asa ca se
hotaraste in a cauta semnificatia cuvantului in mai multe tipuri de dictionare. Aparitia acestui cuvant
si-l aminteste ca ar fi fost scris pe o foaie de catre Jagoda si toate explicatiile oferite de dictionare nu-l
lamuresc deloc. Noaptea gaseste pe Wikipedia o pagina despre Cairo, de unde afla pur si simplu ca
este un zeu elen, insignificant, uitat. Si ca a fost descoperit la Trigira. In muzeul acela se afla protretul
lui, de aceea a scris ea numele. Nimic altceva.18

16 51-52

17 314

18 328
 Kunichi isi paraseste familia si pleaca spre Zagreb iar peste cateva ore va fi in Split. Renunta in
a-si gasi un raspuns despre acea nereusita seara, numai doreste decat sa profite de ocazie, sa fie
impacat cu identitatea descoperita si sa calatoreasca inapoi in minunatele insule ale Croatiei. As mai
adauga acestui final, o completare a lui Kairos, in care un barbat, profesor, cel despre care am
mentinoat la inceput, aduce in completarea firul invizibil dintre personaje, detalii legate de o barca
Poseidon, istoria veche a Greciei si a miscarii, la fel ca testoasele lui Zenon, nu ne deplasam nicaieri,
calatorim doar in interiorul momentului si nu exista nici capat al drumului, nici destinatie. La fel cum
am putea spune si despre spatiu de vreme ce cu totii suntem la fel de departe de infinit, nu exista
unde, nimeni nu e prin in urzeala zilei sau a locului.

Bibliografie: