UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE JURNALISM I TIINE ALE COMUNICRII SPECIALITATEA: JURNALISM

ESEU

ITINERARIUL SPIRITUAL AL UNUI INTELECTUAL

ELABORAT: CTLINA RUSSU, STUDENT ANUL I. GRUPA J 112L DISCIPLINA:FILOSOFIA PROFESOR: VASILE APOC, DR.HAB.. T.FILOSOFICE, PROF.UNIV.

Orice activitate intelectual, de orice ordine ar fi, odat ce se datorete unor spirite superioare, nu poate fi inutil. (Mihail Dragomirescu) A fi intelectual nu e o profesie pe care o nvei la facultate. Nu s-au elaborat nc manuale care s-i spun paii spre a deveni un intelectual, nu s-au fcut nici traininguri pe aceast tem. A fi intelectual nu nseamn neaprat a lua note mari la coal, a citi ct mai mult i a merge pe la teatre. Dac nu nelegi nimic din tot ceea ce citeti sau priveti, e ca i cum ai face-o n zadar. Auzim foarte des aceast denumire i atunci ncepem s ne ntrebm Cine sunt intelectualii? ,Intelectualii se nasc sau devin?, Pot ajunge i eu ntr-o bun zi un intelectual? Conform banalului dicionar explicativ al limbii romne, un intelectual este persoana care posed o pregtire de specialitate temeinic i lucreaz n domeniul artei, al tiinei, tehnicii etc. Exist, indubitabil, o strns legtur dintre educaia omului i nivelul su intelectual att n anii de coal, ct mai ales n restul vieii, la maturitate, pn la adnci btrnei. Domnul X este un intelectual de marc I se spune de obicei cu subliniat admiraie despre persoanele ajunse la vrsta cu argini. A fi intelectual nseamn a fi bine instrui, cult, lefuit att datorit cunotinelor acumulate, ct i contactului permanent cu lumea artelor, a esteticului. Din acest unghi de vedere, a intelectual este un merit personal, individual cu caracter de unicat. Dar mai e i o datorie tinereasc, civic, uman. O rsplat pentru eforturile fcute. Un model demn de urmat etc. Intelectualul, cultivatoriu mintii", cum l numea paharnicul Stamati, i masa sa neomogen, intelectualitatea, adun , dup circumstane, nu numai epitete curtenitoare , ci i vorbe hulitoare i aspre. Personal, am vzut n ce const legtura dintre intelectuali i politic, drept pentru care nu pot dect s fiu de acord cu Immanuel Kant care, ntr-un celebru eseu n care trata problema libertii, spunea c nu ar trebui nici s ne ateptm, nici s ne dorim, ca regii s fie filozofi i viceversa. El a argumentat aceast afirmaie spunnd c cel care deine puterea este, n mod inevitabil, un om corupt. Sa fie oare, valabil ceea ce a spus Kant i n ziua de azi? Mi se pare c despre intelectuali se vorbete de la o vreme ca despre o clas social. Fiindc muncitorii manuali formeaz, propriu-zis, o clas sau clase, s-a grbit lumea s-i fac i pe cei intelectuali tot o clas. n felul acesta se poate disputa n bloc i confortabil despre intelectuali, mai ales contra lor. Dar cine pot fi considerai cei mai mari intelectuali ai tuturor timpurilor? Filozofii? Scriitorii? Oamenii de tiin? Arhitecii? Sculptorii? Pictorii? Oamenii de art n general? n opinia mea, un intelctual poate face parte din orice domeniu, atta timp ct posed cunotine vaste din multiple domenii. Nu n zadar mari pictori sunt i folosofi, matematicieni mari gnditori .a.m.d Mircea Eliade este cunoscut cititorului romn de astazi ca literat i savant.Eseistul i publicistul strlucit, care i-a galvanizat i configurat "generaia", nu a ptruns nc n contiina noilor generaii i totui, dac Mircea Eliade atinge intensitatea i luminozitatea geniului, aceasta nu se petrece nici n opera literar (desi a fi un mare scriitor rmne probabil dorina cea mai arzatoare, de-a lungul ntregii sale vieti), nici n jurnal (tot att de sterilizat de seva vital ca i romanele i nuvelele sale) si cu att mai putin n didactica lui sinteza final. n Romnia din timpul comunismului, Mircea Eliade, fie negat, fie curtat de reprezentanii regimului, a rmas un model pentru intelectualii romani, si mai ales pentru tinerii care nu puteau ajunge sa-l cunoasc direct, acetia privindu-l nu numai ca pe un mare savant si scriitor, ci si ca pe un personaj legendar, a crui viata, din Romnia pina in India si America, trecind prin Frana, si alte multe tari, prea a fi modelat ca un destin de excepie, devenind, prin chiar aceasta, un model pentru cei ramai acasat. Cunoscut si apreciat pe toate meridianele, Mircea Eliade savantul si scriitorul a creat o opera caracteristica printr-un profund umanism. ntoarcerea la sacru reprezint singura noastra cale de salvare. Omul se creeaz singur, i se creeaz pe sine complet doar n aceeai msur n care se desacralizeaz pe sine i desacralizeaz lumea. Sacrul este principalul obstacol n calea libertii lui. El va deveni el nsui doar cnd va fi total demistificat. Nu va fi cu adevrat liber pn cnd nu va fi ucis ultimul zeu. Atunci cnd ncepem s vorbim despre itinerariul spiritual al unui intelectual, nu putem nicidecum s-l trecem cu vederea pe Eliade. Spirit contradictoriu, polemic, ostilitatea l-a nsoit continuu Prin nsi natura vocaiei sale care a fost una ofensiv, de explorator, de cuceritor, Eliade era fcut s provoace de

timpuriu reacii de tot felul. n perioada confuz a anilor 30, Mircea Eliade a fost unul dintre acei care au trit cu intensitate aventura cunoaterii enunat de Nae Ionescu, personalitate ce provoac pn astzi atitudini dintre cele mai contradictorii, fiind unul dintre puinii autori rmai sub interdicie nainte de prbuirea regimului ceauist. Simpatia dintre filozoful religiilor i Nae Ionescu a fost reciproc. De numele primului ndrumtor al lui Eliade se leag activitatea noii generaii spiritualiste, gruparea patetic a intelectualilor care se simeau irezistibil atrai de vltoarea aciunii. Cel dinti care, n numele generaiei sale contradictorii, ofer o sintez a trsturilor specifice noii spiritualiti este Mircea Eliade. Direct implicat n laborioasa facere a culturii poporului su, autorul Oceanografiei a formulat judeci de valoare prin care stabilete adevratele fundamente privind efervescena creatoare a tinerei generaii. n Cuvntul el traseaz, sub titlul Itinerariu spiritual,principalele linii de orientare. Referindu-se la specificul generaiei sale, tnrul Eliade depisteaz circumstanele care au determinat o astfel de conformaie: Pentru cine nelege noi suntem generaia cea mai binecuvntat; cea mai fgduitoare din cte s-au rnduit pn acum n ar. Trebuie s inem seama numai de elit. Suntem cei care au trecut, odat cu copilria, experiene diverse i tragice, care au cunoscut viaa rsfrnt pe feele prinilor notri. Unii au suferit mai mult, alii mai puin. Dar toi ne-am ntrebat. Ceea ce nu se fcuse pn atunci. Criza religioas a fost pentru noi mai puternic dect a generaiilor trecute... Confuzia care s-a fcut naintea noastr, i pe care o fac acum profesorii universitari noi nu am fcut-o. Pentru c noi am cunoscut o via mai complet. Am trecut experiene care ne-au adus la raiune, la art, la misticism. Dar rolul, atribuit de alii, de ef de coal sau de generaie a produs destule reacii de adversitate. Aproape fiecare gest al su reprezenta un semnal pentru contiina intelectual i invita la dezbateri i polemici. Tot despre generaia pe care o reprezint, Eliade afirm c Una dintre trsturile generaiei care se va ridica va fi, aadar, critica raiunii suficiente, a mpotrivirii aduse locurilor noastre....Noi suntem cea dinti generaie torturat de imperativul sintezei. n aceast lucrare linii de orientare, Vedem cum Eliade ne prezint un itinerariu spiritual, ne propag unele valori i stigmatizeaz altele. Mircea Eliade face distincia clar ntre dou categorii de diletani ,,sceptici, uuratici, suficieni i diletanii constructivi. (Mircea Eliade Ctre un nou diletantism, p. 28). Eu am suplinit termenii uzitai de Mircea Eliade prin termenul superficial. Asta pentru a deosebi pe diletantul arogant i ignar de cel constructiv. Diletantul superficial n genere sufer de mania grandorii. De aceea el nu accept critica, ci doar laudele excesive. Este evident c numai fornd semnificaia expresiei diletantism de la semantica lui de baz, aceea de amatorism, ar putea fi echivalat cu superficialitatea i am putea gsi eroarea sintagmei. Or, diletantismul ca superficialitate poate fi regsit doar n cadrul profesionalului, i numai la sensul peiorativ. Nu n zadar se spune c Oamenii mari nu s-au crezut niciodat mari, iar oamneii mici nu s-au crezut niciodat mici. Ceea ce formeaz un intelectual sunt i experienele. (Generaia ce se ridic va fi cea mai bogat n experiene, pentru c e cea mai nelinitit i mai puin dispus la renunarea total, n favoarea unui crez mprumutat i neneles...Experienele excit sufletul, l precipit n situaii i atitudini inedite, l fecundeaz cu germeni rari, l nuaneaz cu tente exotice. . prin urmare pentru a-i forma un itinerariu spiritual ai nevoie s cunosti ct mai multe pentru a deosebi binele de ru, frumosul de urt. Ct despre literatur, dac e s inem cont de viziunile lui Eliade, universalitatea autentic, singura ce poate nla o oper literar alturi de celelalte opere ale geniului omenesc, se ntlnete doar n creaii individuale, n jurnale intime, pentru c ele au o veridicitate sporit. Faptele consemnate n jurnal, susine prozatorul, sunt att de personale, nct depesc caracterul experimentatorului. Drumul unui intellectual l ntlnim i n romanul su Jurnalul adolescentului miop. n iniierea n calea noastr spiritual, Eliade blameaz teozofia (curentul acesta de vag i hibrid misticism a pctuit mpotriva spiritului European, a ndeprtat contiinele de experiena cretin, a rupt axele credinei i rugciunii, a compromise vechea teozofie, a ratat introducerea metodelor spirituale asiatice, a confundat religia cu tiina i filosofia, a redus religiozitatea la o dubioas moral umanitarist etc.). n calea nostr spiritual un rol primordial l are religia ortodox. (Viaa cretin nseamn sigurana valorii sufleteti i-a permanenei acestei valori, aadar, optimism, ncredere, drum drept, rodnicie). Prin urmare nu putem s ne punem n fa idealuri, vise de ndeplinit dac nu avem o for superioar n care s credem i care s ne umple de fore i optimism.

Din cele mai vechi timpuri intelectualii au fost nite oameni nenelei, iar n perioade cu regimuri reprezentative, ei erau chiar blamai, exilai, evitai. Muli dintre acetia au ajuns s-i sfreasc viaa n mizerie, srcie. Dac e s ne amintim de Scrisoarea I de Emienscu, , Luceafrul, Noapte de decemvrie de Macedonski, Enigma Otiliei de Clinescu, Pdurea spnzurailor de Rebreanu, Patul lui Procust de C. Petrescu i multe alte opere, vedem cum oamenii de nimic se ridic dintotdeauna deasupra intelectualilor, pentru c ei nu au parcurs acel itinerariu spiritual pe care-l are un intelectual. Betrand Russell este unul dintre cei mai longevivi filosofi si totodata activisti pentru pace. Activitatea sa se intinde pe mai bine de 70 de ani prinzand si finalul secolului al XIX-lea. Autobiografia lui Russell trebuie citit deci cu detaarea cu care unii oameni se uit la Formula 1. ns a sprijini ideea unui pas n plus cu privire la Russell, dei a avertiza c ce urmeaz ine de un sim personal i nimic altceva sau peste. Ceea ce a aduga e asta: din moment ce oricum ne atam contrar raiunii fa de anumii gnditori, pe care apoi i re-rostogolim n diferite versiuni n tot ceea ce citim n zona lor, mai bine ne atam de Russell. n aceast oper apare un Ordinul Riguroilor, prin riguroi a se substitui intelectuali, de unde aflm condiiile spirituale/stricte la care trebuiau s fie supui. Voi expune doar unele dintre ele : 1- Redu-i n mod discret standardul de via i nu vorbi nimnui despre economiile tale. 2 evit tovria celor bogai i mesele opulente, pe toi cei care cred c pot dispune de averea lor dup bunul lor plac. 3 s nu fii filistin

http://www.scribd.com/doc/65138761/Nae-Ionescu-Roza-vinturilor

A trecut demult epoca in care giganti ai gandirii, precum Jean Paul Sartre si Raymond Aron, s-au angajat in desbaterea publica, numai dupa ce aveau in urma o opera apreciata si durabila. Acum intelectualii prefera sa se dueleze cu ideile in presa si la televiziune. Nu exista desigur incompatibilitate intre munca intelectualului si folosirea mediilor de informare pentru lamurirea si influentarea publicului. Cauzele declinului rolului lor sunt insa altele decat iesirea abuziva pe micul ecran sau in ziare. Nu rareori pot fi vazuti sau cititi intelectuali care afirma constienti un neadevar, atunci cand acesta le serveste argumentatia. Se da prioritate celui ce face afirmatii categorice, desi toti isi mai aduc aminte contradictiile, omisiunile sau minciunile din trecut. Exista acum o lipsa de risc in debitarea minciunii sau in travestirea realitatii si nimeni nu se mai teme sa fie prins in flagrant delict spunand neadevaruri. Numerosi intelectuali au fost surprinsi rostind inventii, schimonosind adevarul, pronuntand acuzatii meschine si fara suport la adresa adversarilor ideologici. Dar, intrucat aveau deja o celebritate, ei continua sa ocupe un spatiu important in cadrul mediilor, chiar daca credibilitatea lor pentru o mare parte a publicului e afectata. Mai sunt insa si intelectuali mercenari, care se pun in slujba unei cauze nu din convingere, ci din interes.

Intelectualitatii ii revine un rol primordial in viata societatii moderne. Mai ales in secolul ce se incheie, cind progresul tehnico-stiintific, revolutia din domeniul informaticii, mijloacele de comunicare in masa, dezvoltarea stiintei, invatamintului, culturii, artei au atins performante nemaivazute. Transformarile din viata sociala (care in acest secol a cunoscut zguduiri si cataclisme - doua razboaie mondiale si o sumedenie de alte conflagratii si conflicte singeroase, revolutii sociale, violente confruntari ideologice) s-au soldat cu succese in emanciparea personalitatii si imbunatatirea relatiilor dintre oameni si popoare. Si in toate acestea, asa ori altfel, este implicata si intelectualitatea, intelectualii fiind adesea nu numai participanti activi, ci si initiatorii si chiar strategii acestor evenimente si metamorfoze, inaintind idei, elaborind conceptii, doctrine, planuri strategice si tactice intru aplicarea lor. Intelectualii au fost si sunt inaintemergatorii, exploratorii si deschizatorii de noi orizonturi. Spre binele, dar nu arareori si spre nefericirea societatii. Diferite forme statale, structuri social-economice, culturale nu numai ca au fost zamislite, imaginate si proiectate ca utopii, doctrine si teorii elaborate de ginditori. Tot intelectualii au fost de obicei fermentul, substanta activanta a multor miscari sociale, economice, politice, spirituale.

Confruntati cu sfidarea destinului, intelectualii au practicat neutralitatea fata de ciuma bubonica. In cea mai mare parte, ei sunt victimele unei maladii profesionale, instrainarea intelectualului de realitate. Odata ce-au pierdut contactul cu realitatea, ei au dobndit o arta diabolica. Ei pot demonstra tot ceea ce ei cred si cred in tot ceea ce pot demonstra. Arthur Koestler Oamenii cu multa carte au fost dintotdeauna disputati in arenele politice si discutati in agorele cetatii. Ma refer la intelectualii rasati, la vremurile pe care le-au insemnat si, in ultima instanta, la oamenii de stat sub al caror sceptru au trait. Minti sclipitoare, valori incontestabile ale umanitatii, destine aparte si, totusi, personalitati mai mereu varate intr-un malaxor prozaic pe care nu si l-au dorit, insa nu au avut cum sa-l evite. Cei ce le-au inraurit existenta n-aveau caratele lor, dar tineau in pumni de fier fraiele puterii. O forta provenita din averi nemasurate, ostiri impresionante, ego-uri de nestavilit, viclenie nativa. Ce au fost intelectualii de-a lungul timpului, invingatori sau invinsi? Onorati in capul mesei, surghiuniti in stiinta lor socotita anacronica. Ascultati in taina, ca la o spovedanie disimulata sau trimisi in randul anonimilor, intru linistea fruntilor incoronate. De obicei, transformati in instrumente vii pentru legitimarea exponentilor puterii prin conceptiile lor profunde, logice, realiste. Adesea, dimpotriva, perceputi in afara interesului imediat din cauza unor teze la fel de adevarate, dar catalogate potrivnice vrerii... mai mult