Biografia unui geniu

"Biografia mea nu are nimic spectaculos. Poate doar faptul ca am trait usor somnabulic, intre realitate si vis, sa fie interesant

Scriitorul Octavian Paler a fost un autor eseistic de o rara finete. Chiar in cele doua romane ale sale, Viata pe un peron si Un om norocos, nu se indeparteaza de tonul eseistic, acestea fiind niste parabole care pot fi decodate si politic, dar a caror miza suprema este universala conditie umana. Ca scriitor, Octavian Paler a fost si un excelent interpret. El ne-a apropiat carti fie despre care nu auzisem, fie a caror lectura fusese superficiala. Sa ne amintim cateva titluri care au facut cariera, au fost la vremea lor best-seller-uri si care, reeditate, isi mentin audienta in randul cititorilor

,,Nu m-am priceput sa calatoresc prin viata, nici sa iau din ea doar peronul

Spunea ca e un om care vine dintr-o lume care a apus din pacate o data cu valorile ei,valori care dadusera Romaniei identitatea sa.Il intrista sa vada ca omenia,bunul simt,onoarea au ajuns azi doar cuvinte goale

Octavian Paler s-a nscut pe 2 iulie 1926 n satul Lisa, judeul Fgra, actualmente Braov.

N-am avut, cand eram mic, nici o jucarie. In Lisa nu functiona obiceiul ca parintii sa le dea copiiilor jucarii. Singurul rasfat de care am avut parte se intampla dimineata cand tata isi aproipa obrazul de obrazul meu ceeea ce ma facea fericit.

Dup absolvirea colii primare n satul natal, n anul 1937 este admis bursier la Colegiul Spiru Haret din Bucureti. n vara anului 1944,cu o saptmn naintea ncheierii cursurilor clasei a VII-a de liceu, are o altercaie cu George erban-directorul colii ,care era chiar unchiul su (fratele mamei), i este obligat s prseasc coala,mutndu-se la Liceul Radu Negru din Fgra (actualul Colegiul Naional "Radu Negru" Fgra,pentru a urma, n anul colar 1944-1945, ultima clas de liceu, clasa a VIII-a ,secia literar.Aici s-a remarcat ,mai ales la obiectele Filosofie, Latin, Elin

,,Se discuta pe fata despre plecarea mea. Tata zicea ca urma sa plec la un liceu, Spiru Haret. Pentru mine , seara aceea a fost cea care a pus capat copilarie mele si prima traita in sec XX. ,,Cei sapte ani cat a durat experienta mea contradictorie la Spiru Haret, mi-au influentat, probabil, decisiv caracterul. Ulterior, n-am mai putut indrepta nimic. Nici excesele din primul an de studentie nu mi-au fost de folos.

La terminarea ultimei clase de liceu,o clas cu 44 elevi,a fost declarat Promovat cu laud. Termin liceul din Fgra n anul 1945 susinnd examenul de bacalaureat la Sibiu. n continuare urmeaz cursurile Facultii de Litere i Filosofie i simultan i pe cele ale Facultii de Drept din Bucuresti.

Ma revad intr-o odaie mica, saracacioasa, cu lut pe jos, cu o lampa de gaz pe o masuta ovala. Afara, noaptea cazuta peste periferiile cartierului Ferentari. Din cand in cand, loveam cu o lingura de lemn in palaria metalica a unui ceas desteptator, pentru a-mi birui somnul, neavand un resou la care sa-mi fac o cafea. Asa mi-am pregatit examenele, patru ani, la Litere, la Drept, la Filosofie.

In timpul anilor, cu exceptia dupa-amiezilor in care imi permiteam luxul de a merge la un film, pe bulevard, colindam bibliotecile, citind tot ce gaseam despre Evul Mediu. Scriam o Reabilitare a Evului Mediu, pe care o visam opera capitala, dar al carui manuscris l-am pierdut, din pacate, in toamna anului 1948.

Are un fiu ,care a absolvit cursurile universitare n anul 1974.

Este director general al Televiziunii Romne (1965-1968). Activitatea politic 1974-1979 - Membru supleant al CC al PCR 1980-1985 - Deputat MAN de Vaslui 1965-1970 Vicepreedinte al Comitetului de Radiodifuziune i Televiziune

* 1958 debut publicistic in Luceafarul * 1964 corespondent Agerpres la Roma

* 1965-1968 director general al Televiziunii Romane

* 1968-1970 director general adjunct la Radio * 1972 a obtinut Premiul Uniunii Scriitorilor * 1978 Premiul Academiei * 1970-1983 redactor-sef al ziarului Romania libera * 1974-1979 membru supleant al CC al PCR * 1976 presedinte al Consiliului Ziaristilor * 1980 a obtinut Premiul Uniunii Scriitorilor

* 1980-1985 deputat de Vaslui in

Marea Adunare Nationala * 1989 devine director onorific la Romania Libera * 1990 membru in conducerea revistei Romania literara * 1990-2007 editorialist la cotidienele Romania libera, Ziua si Cotidianul

Este persecutat de Securitate datorit viziunilor sale pro-occidentale i de critica la adresa PCR i a lui Nicolae Ceauescu. I se stabilete domiciliul forat i i se interzic diferite activitai n lumea artistic.

Activitatea civic dup 1989 Dup evenimentele din Decembrie 1989 fondeaz mpreun cu Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu, .a. Grupul de Dialog Social, care se evideniaz prin poziiile sale anti-comuniste.

Devine, pe rnd, editorialist al ziarelor Romnia liber, Cotidianul i Ziua. Rmne un jurnalist i comentator apreciat. n ultimii ani de via devine un critic acerb al clasei politice romneti

A ncetat din via pe 7 mai 2007 la vrsta de 81 de ani, n urma unui stop cardio-respirator. A fost nmormntat, cu onoruri militare, n Cimitirul Sfnta Vineri.

Cri publicate
Umbra cuvintelor Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia) Drumuri prin memorie II (Italia) Viaa pe un peron Scrisori imaginare Aprarea lui Galilei Aventuri solitare Deertul pentru totdeauna Un om norocos Mitologii subiective Caminante, (2004) Autoportret ntr-o oglind spart, (2004) Caminante. Jurnal i contrajurnal mexican, (2005), ediia a doua, adugit Viaa ca o corid Un muzeu n labirint Eul detestabil Vremea intrebarilor Rugai-v sa nu v creasc aripi

A debutat, n 1958, n revista "Luceafrul" cu poemul "Ulciorul", urmat de o schi i de un reportaj literar. Editorial, a debutat mult mai trziu, n 1970, cu poemele din "Umbra cuvintelor. Definiii lirice", dup care s-a consacrat n exclusivitate prozei de idei, eseistice. Dup 1989, autorul i-a regndit majoritatea crilor, publicnd noi versiuni: "Scrisori imaginare" (1992, 1998), "Aprarea lui Galilei" (1997), "Drumuri prin memorie" (1999).

Viata pe un peron
Ateptarea ne d iluzia c facem ceva ateptnd, cnd, de fapt, nu facem altceva dect s murim suportabil, puin cte puin. Nu exist pustiu; ci doar incapacitatea noastr de a umple golul n care trim. Nu m-am priceput nici s cltoresc prin via, nici s iau din ea doar peronul. Acesta e omul, domnilor. Rezist la multe, dar cteodat l doboar golul din jur. Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obine niciodat cerndu-le sau luptndu-m pentru ele. Cum poi s lupi pentru tandree? Sau pentru duioie? Cel mult poi s le atepi. S atepi orict. S atepi orice. S nu-i aminteti, n schimb, orice. Nu sunt bune dect amintirile care te ajut s trieti n prezent. Amintete-i c paradisul a fost, aproape sigur, ntr-o grot.

Rege Midas al reflexivitatii, tot ce atinge Paler se face eseu, si mai ales confesiune. Autorul rosteste ades cuvntul ,,eu si totusi aflam derutant de putin despre omul Paler. Tendintei de a se marturisi i se opune, n scrisul lui Octavian Paler, cea a ridicarii la concept, la arhetip sau, cel putin, de a se drapa n parabola.
(George Pruteanu)

Scrisori imaginare(1979)

Astzi tim c nu putem s facem nimic mpotriva morii, dar c trebuie s facem totul n favoarea speranei. Am neles de mult c nu eludam moartea nevorbind despre ea i c nu iubim mai mult viaa recunoscnd numai srbtorile ei. Exist, poate, o clip n viaa fiecruia cnd vede limpede c nu negaia este rostul lui. A iubi nseamn, poate, a lumina partea cea mai frumoasa din noi. tiind c vom muri, s gsim aici un argument pentru a iubi i mai mult viaa. Poate, cei care au spus cel mai mult sunt cei care au suferit cel mai mult. n fond, cultura este sau ar trebui s fie o anumit form de a iubi lumea i de a spera.

Octavian Paler vrea s spun n aceast carte de eseuri c nu n biblioteci a gsit morala acestor scrisori imaginare, adresate unor mari personaliti ale culturii, dintre care unele i-au dominat lecturile i obsesiile, ci pe strad, pe rmul mrii sau printre amintiri.

n aceste texte mrturisete ce a aflat cu ajutorul inimii de la via i poate de aceea a simit nevoia ca dup fiecare eseu s aeze cte o poezie. Printre acestea se afl i poezia "Avem timp", amintit de attea ori la moartea scriitorului.

AVEM TIMP

Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

Avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,sa invinovatim destinul si amanuntele,avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,

Avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta murim.

AM INVATAT

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !! Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie altora s-ar putea sa nu le pese. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata CI PE CINE ai. Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca

Am invatat ca oricum ai taia, orice lucru are doua fete. Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde s-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi. Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie indiferent de consecinte. Am invatat ca sunt oameni care te iubesc dar nu stiu s-o arate. Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat dar nu am dreptul sa fiu si rau.

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta. Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten oricum te va rani din cand in cand iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii. Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale.

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total diferit. Am invatat ca indiferent de consecinte cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata.

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. Am invatat ca scrisul ca si vorbitul poate linisti durerile sufletesti.

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult iti sunt luati prea repede ... Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. Am invatat sa iubesc ca sa pot sa fiu iubit.

Aprarea lui Galilei (1978)

A dansa pe vulcani nu e neaprat o dovad de curaj. Cei cu adevrat curajoi vorbesc puin despre curaj. Cel cruia i e indiferent dac va tri nu are nevoie de curaj. Nu exist experien creia s nu-i poi supravieui dac ai curajul s nfruni viaa. Fericii cei ce dorm fr s se team de vise! Poate c acesta e singurul destin: ceea ce inem minte.

AVENTURI SOLITARE Dou jurnale i un contrajurnal

Inchin aceast carte prinilor mei, care n-au vzut niciodat marea i au cunoscut doar aventura sacrificiului, amintindu-mi c nu le-am spus, cand trebuia, cat de mult i-am iubit.

*Vine o vreme cand oboseti s te tot justifici. Mai ales c asta nu servete la nimic. Problema nu e dac ai avut sau nu dreptate. Trebuie s-i sapi grdina pan la capt, chiar dac nu nflorete nimic in ea. *De fapt, nu tiu prea bine ce regret. Muli spun c dac ar lua viaa de la capt ar tri-o la fel. Sunt, probabil, mulumii de ce au fcut. Eu recunosc c am motive serioase s m tem c am fost, mai degrab, "trit" de intamplri. Dovad i faptul c, acum, n-am nici un prieten apropiat, la care s ndrznesc s sun n miez de noapte dac a simi nevoia s m sftuiesc cu cineva. S fie, oare, i prieteniile o problem de noroc?

Deertul pentru totdeauna

Nu tiu pentru cine scriu, dar tiu de ce scriu. Scriu ca s m justific. n ochii cui? Am spus-o deja, dar nfrunt ridicolul de a mai spune-o o dat: n ochii copilului care am fost.

,,Infarctul mi-a lmurit, cel puin, dou lucruri. Pe de o parte, am neles c sunt mprejurri n care egoismul e firesc. De patru luni, m gndesc doar la sperana c voi depi cu bine aceast var. Pe de alt parte, e prima oar, cred, c-mi neleg eecurile. Pn acum, nam avut niciodat tria de a recunoate c destinul meu a fost decis de defectele mele.

Octavian Paler
,,Exist lucruri pe care le poi avea doar dac stai departe de ele. Fcnd greeala s le caui, le pierzi
"Cine tie totul nu tie nimic. Cine nu tie

nimic tie totul"

UN OM NOROCOS
"Un om norocos" e o carte despre oameni care nu pot iubi fiindca au fost crescuti si educati prin ura. Oameni care isi constientizeaza tot timpul conditia dar le lipseste forta de a si-o depasi. Persoane care simt in anumite momente ca ar putea sa devina oameni in adevaratul sens al cuvantului dar nu o fac fiindca nu sunt dispusi sa renunte la placerile de moment oferite de razbunare.

"Un om norocos" este povestea lui Daniel Petric, un copil care nu se ridica la nivelul asteptarilor tatalui sau si care, in timp, ajunge sa il urasca pe acesta si sa faca tot posibilul ca si tatal sau sa il urasca, la randul lui. Intre cei doi incepe un adevarat razboi psihologic iar rezultatul este trimiterea lui Daniel la scoala de corectie si, mai tarziu, la spitalul de psihiatrie. Aceste experiente fac din Daniel Petric un adevarat maestru al manipularii oamenilor si il ajuta chiar sa scape de la spitalul de psihiatrie si sa se inscrie la Belle Arte. Dupa ce se angajeaza ca cioplitor de cruci, ajunge, printr-o intamplare, la un azil, pe malul marii unde este angajat sa ciopleasca in marmura cate o statuie pentru fiecare batran care moare. Insa azilul se dovedeste a fi un adevarat templu al urzelilor, un centru al raului, asa cum il vede Petric, unde toti batranii sunt sub stapanirea Batranului, o legenda despre care toata lumea stie ca exista dar nimeni nu are curajul sa il viziteze macar, chiar daca el nu si-a mai aratat fata de ani de zile. Toti se tem, mai putin Petric.

Caminante
Jurnal(i contrajurnal)mexican. (1980)
Omul a simit todeauna nevoia s nale o credin n mijlocul ntebrilor, un orgoliu n mijlocul greelilor, i s le apere... Toate sunt ntradevr trectoare. ...exist nfrngeri care nu coboar ci nal. ...exist ntrebri pe care ni le punem nu pentru a da un raspuns, ci pentru a auzi ntrebarea. ncepem s murim cnd nu mai avem puterea de a opta.

Autoportret ntr-o oglind spart, (2004)

Cndva, mi-am zis c la btrnee m voi feri de patru gafe: 1. Nu m voi plnge ca nu mai sunt tnar. 2. Nu voi da sfaturi nimnui. 3. Nu voi invoca mereu experiena mea. 4. i nu voi povesti de o sut de ori acelai lucru. De bine, de ru, primele trei le respect. Ce rost ar avea s m plng c nu mai sunt tnr? N-a face dect s ngreunez o situaie i aa dificil. S dau sfaturi, n-am chef. i nici n-are nimeni nevoie de ele. Iar despre experiena mea ce-a putea spune? Poate, doar c viaa a avut un sens ct vreme n-am inut s-i dau unul. n clipa n care am ncercat s-o fac, mi-a sunat n urechi, ironic, vorba Eclesiastului despre deertciune. Ultima regul era, ns o dovad de superficialitate. N-am prevzut c, ntr-o zi, a putea suferi de un exces de memorie, cum sufer alii de un exces de suc gastric. Pe urm, nu bnuiam, ceea ce tiu azi, c trecutul nu e o arhiv, o magazie unde gseti i azi, i mine, i poimine aceleai lucruri, mai uzate, mai pline de praf, dar n fapt aceleai.

Viaa ca o corid

...e prea tarziu sa mai dau inapoi. Din moment ce am cedat vanitatii de a ma inchipui cu o muleta in mana, nu-mi ramane decat sa incerc sa nu renunt la iluzia ca as pute deveni intr-o zi cum mi-ar placea sa fiu acum. Trebuie s ai libertatea s te aperi inclusiv de propriile tale cuvinte, deoarece cteodat reueti s spui foarte puin din ce ai dorit s spui. Omul e un zeu pe dos. Dac zeii tac, el e osndit s vorbeasc, s aleag sau s fug de o alegere.

Exist ceva i mai oribil dect moartea: transformarea agoniei n spectacol. Argumentul c exist mcar ansa luptei pentru taur nu poate fi valabil ntruct acesta nu are habar de asemenea onoare, auzind n schimb doar urletele n timp ce este ncontinuu hruit. Corida seamn cu un anume gen de istorie care a silit oamenii s se ucid ntre ei.

EUL DETESTABIL

Pornind de la autoportret, autorul analizeaza structura interioara a picturii marilor pictori. Octavian Paler reuseste sa creeze un roman in care personajele sunt cativa din marii pictori ai lumii. ,,Cand Columb a plecat in prima sa calatorie,singura lui sansa era sa se roage.Credinta in misiunea lui era singurul sprijin inainte de a descoperi America.In a doua calatorie n-a mai fost nevoie sa repete un lucru deja facut,busola a inlocuit rugaciunea. ,,Dar drumul spre noi insine e mai pretentios.El ne aduce aminte de Narcis?Nu,Narcis trebuie scos din cauza.El ar fi renuntat cu siguranta sa isi faca autoportretul daca ar fi fost artist

Rugai-v s nu v creasca aripi(1995)

NTR-O GAR
Dimineaa e abia presimit i totui sunt destui cltori care vin i cltori care pleac. De ce vin? De ce pleac? Dar e prea devreme s ntreb. Filosofii, istoricii, profeii i toi ceilali care se ocup de sensul existenei dorm nc. Au citit pn noaptea trziu i nu pot s-i trezesc la o or att de nepotrivit. Exist i cltori care stau i ateapt, bineneles n sala de ateptare, cumini, dar i pe peroane. Ce ateapt? Dorm ns i psihologii sau cum se mai cheam cei care tiu cte lucruri poate s atepte un om i, n general, ce rol are ateptarea n lume. Nici pe ei nu pot s-i trezesc. Sunt obosii, extenuai de probleme serioase, nu se cade s-i deranjez pentru un fleac, fiindc eu n gara aceasta, n dimineaa aceasta, care nu e nc diminea, e jumate noapte, nu tiu de ce stau oamenii prin slile de ateptare ale veacului. Unii au renunat s atepte. Au aipit, pur i simplu, ntre dou ipete de locomotiv. Au uitat de veniri, au uitat de plecri, au uitat de vacarmul din gara. E bine? E ru?

Nu tiu. Cei care ne explic astfel de lucruri complicate dorm i ei. E normal. Sunt din ce n ce mai multe ntrebri i ei trebuie s dea din ce n ce mai multe explicaii n timp ce inexplicabilul crete ca o noapte imens sau ca o diminea imens. nct, stau mai departe n aceast jumtate de mirare i jumtate de spaim, prudent, s nu fac o gaf care s atrag atenia celorlai asupra mea. Ar ntoarce toi capu. Ce caut sta aici, ntr-o gar, cu ntrebrile lui? Aici nu e oracolul din Delfi. Aici oamenii vin i pleac, ateapt sau moie, dar nimeni, absolut nimeni nu-i permite s pun ntrebri. Deci, m strecor din gar tiptil i plec s umblu pe strzi. E mai bine. Singurul lucru care m-ncurc e c nu tiu la ce or se scoala filosofii, istoricii, profeii, psihologii i cei care ne explic lucruri complicate, prin urmare nu tiu ct va trebui s umblu fr noim pe strzi. i nu pot nici s ntreb trectorii. Risc s nimeresc vreunul dispus s m ia peste picior i s rd: "Nu tiai? Ne-am hotrt s venim, s plecm, s ateptam i chiar s murim fr s ne mai punem ntrebarea de ce. Lumea s-a transformat ntr-o gar, nu vezi?" Mai bine nu ntreb. Tac i m uit la ferestre.

PERPLEXITATE
Tu spui, linitit: "adevr". Ei se uit la tine i tac, fr s priceap ce vrei, dar pentru c sunt oamnei educai ntreab: "Ct cost?" Tu le arai minile goale, dar ei nu mai pricep gestul de mult i, nedumerii, dau s plece. Tu alergi i le spui: "speran". Politicoi, ei se opresc i te ntreab nc o dat: "Ct cost?" Iar tu nu tii ce valoare are sperana. i taci.

,,E atata mitocanie, atata grosolanie incat ma simt descumpanit deseori. In Romania de astazi traiesti intr-o grava criza a valorilor.

Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici;

Autostrazi mai largi, dar minti mai inguste.

Cheltuim mai mult,dar avem mai putin; cumparam mai mult,dar ne bucuram mai putin.

Avem case mai mari, dar familii mai mici. Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;

Mai multe functii,dar mai putina minte,mai multe cunostinte, dar mai putina judecata,mai multi experti si totusi mai multe probleme,mai multa medicina, dar mai putina sanatate.

Bem prea mult,fumam prea mult,cheltuim prea nesabuit,radem prea putin,conducem prea repede, ne enervam prea tare,ne culcam prea tarziu

Ne sculam prea obositi,citim prea putin,ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile,dar ne-am redus valorile.

Vorbim prea mult,iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta,dar nu cum sa ne facem o viata.

Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.Am ajuns pana la luna si inapoi,dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.

Am cucerit spatiul cosmic,dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari,dar nu mai bune.

Am curatat aerul,dar am poluat solul.Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.

Scriem mai mult,dar invatam mai putin. Planuim mai multe,dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim,dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe computere:sa detina mai multe informatii,sa produca mai multe copii ca niciodata,dar comunicam din ce in ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri,dar mai multe divorturi,case mai frumoase, dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide,scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de o noapte

corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte

Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior.

Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere,fie sa stergi acest mesaj.

Aminteste-ti sa petreci timp cu persoanele iubite,pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate.

Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.

Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.

Aminteste-ti sa spui te iubesc partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine. Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai. Tuturor prietenilor mei,va multumesc ca existati.

Am visat c i luam un interviu lui Dumnezeu.

Deci, ai vrea s-mi iei un interviu?" a ntrebat Dumnezeu. Dac ai timp ..." am spus eu. Dumnezeu a zmbit. timpul meu este venic; Ce ntrebri te preocup i ai vrea s m ntrebi? Ce te surprinde cel mai mult la mintea uman?..."

DUMNEZEU RSPUNDE...

Faptul c i pierd sntatea ncercnd s fac bani iar apoi i pierd banii s-i refac sntaatea. Faptul c se plictisesc n copilrie i se grbesc s creasc, iar apoi tnjesc s fie iar copii. Faptul c triesc ca i cum n-ar muri niciodat,i mor ca i cum n-ar fi trit niciodat..."

Faptul c se gndesc cu temere la viitor uit prezentul,ca i cum nu ar tri nici n prezent nici n viitor.

Minile lui Dumnezeu le-au luat pe ale mele a fost linite un timp, apoi am ntrebat...

Ca i printe, care sunt cteva din leciile vieii pe care ai vrea s le nvee copiii ti?"

Dumnezeu a replicat cu un zmbet : S nvee c ei nu pot face pe nimeni s-i iubesc. Ceea ce pot face este s se lase ei nii iubii.

S nvee c ceea ce este cel mai valoros nu este ceea ce ei au n vieile lor ci pe cine au n vieile lor.

S nvee c nu este bine s se compare pe ei nii cu alii.

S nvee c un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai puin

S nvee c doar n cteva secunde poate deschide rni adnci n persoana pe care o iubete i s-ar putea s treac ani ntregi ca ele s se vindece. S nvee s ierte practicnd iertarea.

S nvee c exist persoane care i iubesc tandru, dar pur i simplu nu tiu cum s-i exprime sentimentele.

S nvee c banii pot cumpra orice, dar nu i...

FERICIREA!!!!

S nvee c doi oameni pot s priveasc la acelai lucru i s-l vad diferit.

S nvee c nu este ntotdeauna de ajuns ca ei s fie iertai de alii, ci trebuie s se ierte pe ei nii.

i s nvee c Eu sunt aici -- ntotdeauna.

Astfel se incheie o conceptie mica a marii biografii OCTAVIAN PALER

,,E foarte greu sa fii cu adevarat sincer pana la capat,sa nu-ti mai pese cum pari,sa refuzi sa pozezi. Poate ca mi-a trebuit mai mult decat altora sa imi risipesc rezervele de naivitate cu care am plecat la drum.