Subiectul II:

În fragmentul dat din „S-aștept”, Tudor Arghezi scoate în evidență o problemă foarte
profundă, și anume trecerea ireversibila a timpului într-o manieră tipic modernist, autorul
inovând la nivel tematic, viziunea sa fiind una melancolică în care se remarcă regretul trecerii
timpului.
Printre trăsăturile moderniste regăsite în textul suport, observăm intelectualizarea
emoției,originalitatea și libertatea de a explora un univers nou al tematicii. Aspectul modernist al
poeziei se află în strânsă corelație cu figurile de stil si imaginile artistice foarte sugestive în acest
sens. Astfel, printre acestea se numără metafora „S-aștept poate amintirea să-și mai încerce
cheia” prin intermediul căreia Arghezi evidenția o ultimă speranță la viață într-un univers în care
timpul dictează totul. O altă metaforă relevantă pentru tema operei este cea din finalul acesteia,
„peste mine timpul se prăbușește-ntreg” si reprezintă incapacitatea ființei umane, obișnuite de a
riposta în fața trecerii timpului
De asemenea, întregul discurs arghezian este de tip subiectiv accentuând gandurile și
sentimentele pe care autorul le transmite în mod direct prin prezența mărcilor lexico-gramaticale
ale subiectivității: verbe la persoana I precum „s-aștept”, „n-am” precum și pronume la persoana
I: „-mi”, „mine”.
În concluzie, textul dat marchează tema trecerii irefutabile a timpului aflată în strânsă
concordanță cu mijloacele artistice.