Caracterizare de personaj-Piticul (Povestea ceasului cu inimă, Vladimir Colin)-clasa a VII-a

Personajul literar, ,,ființă de hârtie specifică lumii ficțiunii"( Roland Barthes ) este rotița, care
pune în funcțiune întreg mecanismul narativ, el constituind o modalitate de evidențiere a viziunii
despre lume a autorului.
Personajul Piticul ocupă locul central în fragmentul selectat din opera literară ,,Povestea ceasului
cu inimă’’, de Vladimir Colin, deoarece este prezent pe tot parcursul acțiunii, iar celelalte
personaje gravitează în jurul său .
Piticul este personaj principal, individual, surprins într-un moment reprezentativ-acela când
începe să cunoască tainele lumești. Portretul său este realizat prin îmbinarea mijloacelor de
caracterizare directă, realizată de narator, cu mijloacele de caracterizare indirectă prin fapte,
vorbe, limbaj și atitudinea față de ceilalti.
Portretul fizic lipsește, întrucât naratorul obiectiv îi evidențiază tipologia omului bun și inteligent,
capabil să îi ajute pe oamenii nevoiași. Naratorul îl caracterizează în mod direct: ,,îl scosese mai
mult mort decât viu pe bietul pitic al ceasului, care plângea cu lacrimi uriașe cât o gămălie de ac’’,
,,piticul cel inimos’’, folosind epitetele de caracterizare pentru a realiza un personaj autentic.
Portretul moral este complex, fiind realizat mai ales prin mijloace indirecte. Astfel, Piticul este
înțelegător, mărinimos față de suferințele, mâhnirile și întristările nevoiașilor: ,,Inima ține cu
oamenii nevoiași și nu-i iubește pe boierii hrăpăreți’’, mărturisindu-i meșterului că inima sa
vibrează doar la necazurile oamenilor și merită ca acestea să le fie ascultate. Este inteligent,
întrucât știe să coordoneze ceasul în avantajul celor aflați în suferință: ,, pun ceasul să meargă mai
încet sau mai repede, după cum cred eu că-i bine’’. În plus, din limbajul lui reies simplitatea și
dorința umană de a găsi împlinirea și de a descoperi sensul profund al existenței. În antiteză cu
celălalt pitic, care era rău, piticul ceasornicarului modest este bun, dăruiește timpul cu drag și cu
duioșie, în vreme ce al doilea are gândurile și faptele rele, de distrugere, de furie, de ură și de
nedreptate.
Trăsătura sa dominantă de caracter este bunătatea, idee susținută de secvența: ,,ce să fac dacă am
o inimă?’’
Dintre trăsăturile evidențiate de către autor în conturarea personajului Piticul, admir bunătatea,
valoare morală cu care mă identific, cu care rezonez și pe care o consider esențială și în devenirea
mea ca om. La rându-mi, dau dovadă de bunătate atunci când întâlnesc oameni necăjiți și au
nevoie de sprijinul meu moral sau material, oferindu-le gânduri bune sau lucruri materiale pe care
le am și le dăruiesc cu drag.
Așadar, personajul Piticul, din fragmentul narativ ,,Povestea ceasului cu inimă’’, de Vladimir
Colin, este semnificativ pentru tipologia pe care o întruchipează, cea a omului bun.