Vesela campie

Intr-o zi de la mijlocul lui iunie, inainte de amiaza, eram in livada de pe

coasta din spatele casei bunicilor… Desi soarele isi trimitea manunchiul de raze,
cu blandete, spre pamant, ma asezasem la umbra unui copac… .

O boare usoara trecea printre crengi dandu-mi un sentiment de confort.

De sub coroana ocrotitoare a unui mar batran, urmaream, in lumina soarelui,
jocul minunat al fluturilor cu aripi catifelate si multicoloure. Era atat de placul
sa sezi pe iarba proaspata si sa asculti taraitul greierilor sau freamatul altor gaze
marunte!

In jurul meu, merii, perii si prunii se bucurau de mangaierea soarelui. Pe

crengi, incepusera a prinde contur bobitele verzi. Ma gandeam cate minuni sunt
in jurul nostru! Ce miracol face ca din niste fragile si trecatoare flori sa se
iveasca fructele binefacatoare?

M-am intins in iarba printre florile multicolore si parfumate. Printre

ramuri, privirele mele atingeau cerul. Cat era de limpede si de albastru! Niciun
nor nu tulbura oglinda lui lucioasa… Imi simteam sufletul inaltandu-se spre
infinit.

Pe o ramura aparu o pasare, cu pene frumos colorate. Incepu a ciripi zglobie…

Probabil, se bucura si ea de stralucirea zilei de vara. In aceleasi acorduri veneau
dinspre alti pomi alte cantece… Ciripitul lor intretaiat parea un cantec de slava
inaltat verii.

M-am ridicat din iarba… Mi-am purtat din nou privirile spre zare… In
departare se zareau muntii ca o mare de verdeata. Totul era stralucitor si
armonios… Timpul isi pierduse dimensiunile. Nici nu mi-am dat seama cum
zburaseraa clipele si se facuse tarziu ‘’Cat este de minunat sa fii printre iarba,
printre flori si printre fluturi!’’ ma gandeam in timp ce ma indreptam spre casa.

Intr-adevar, stralucirea verii ne umple sufletul de bucurie…