PRIVIGHETOAREA

Prinsă din zbor și cîntec, în crîng, privighetoarea,

I s-a cernit deodată toată zarea.
Dusă din lumea largă și slobodă-n robie,
Se zbate, zi și noapte, de moarte, -n colivie.

Milos în scris și predici, la chin și suferințe,

Duhovnicu-i dă zilnic tainul de semințe,
Dar spune, cu țigarea pe buze : " Nu-nțeleg :
Îl tot găsesc deoparte, cum i l-am pus, întreg ".

Zadarnică, o rază mîngîie prin zăbrele

Amara nostalgie a tristei filomele.
Se-avîntă, se rănește și se strînge.
El împăcat că-i cîntă, privighetoarea plînge.

Hermance, 1963

Tudor Arghezi - VERSURI - 1980