ATRIBUTUL

Definiţia atributului
Este partea de propozitie secundară si determină un substantiv ( lui îi pun întrebarea pentru
a afla atributul) sau unui înlocuitor al lui.
• Răspunde la următoarele întrebări: Care? Ce fel de? A, al, ai, ale cui? Caţi?
Exemplu:
Copilul frumos a plecat. Cine a plecat? Copilul= subiect; care, ce fel de copil?
Frumos = atribut adjectival.

Tipurile de atribut
Atributul, ţinând cont de partea de vorbire prin care se exprimă, este de mai multe feluri:
1. Atributul adjectival (de ce adjectival? Pentru ca partea de vorbire prin care este el
exprimat e adjectiv)
Exemplu:
Am o casă mare. (ce fel de casa? mare=adjectiv)
Vapoarele încărcate au plecat. (ce fel de vapoare? Încarcate=adjectiv provenit din vb la
participiu pt ca vine de la un verb: a încărca şi forma de participiu este : încărcat)

2. Atributul substantival este de trei feluri:

• Atribut substantival genitival (exprimat prin subs. In cazul genitiv ( cazul G= a, al, ai
ale cui?
Exemplu:
Cartea Mariei este interesanta. A cui carte? A Mariei. Pui aceste întrebări unui substantiv, pt
ca iti arată posesia, îţi arată cui aparţine respectivul obiect.

• Atributul substantival prepoziţional ( exprimat printr-un substantiv precedat de o

prepoziţie ( în, cu, la din, de, de la , către, spre, fără de, pentru, într- etc)
Exemplu:
Cartea de la bunica este minunată. ( nu pui întrebarea de la cine? pentru că
înaintea prepoziţiei apare un substantiv, asa ca pui întrebarea: care carte? Ce fel de carte?
Ţie nu îţi vorbeşte despre orice carte, ci despre o anumită carte, cea de la bunica.
Podul de piatră s-a dărâmat. ( Care pod? De piatră, nu oricare pod, ci acela de piatră)
Mărul din grădină a înflorit.

• Atributul substantival apoziţional

Apoziţia reprezintă o explicaţie în plus, o informaţie suplimentară fără de care propoziţia ar fi
corectă.
Exemplu:
Maria, doctoriţa, pleacă în concediu. Cine pleacă? Maria = subiect
Care Maria? Doctoriţa. Nu uita că atributul răspunde la întrebările, care, ce fel de, a, al,al, ale
cui ( cel substantival genitival ) etc.
La fel de bine am putea spune: Maria pleacă în concediu.
Profesorul Popescu a intrat în şcoală. Cine a intrat? Profesorul. Care profesor?
Popescu= atribut substantival ( Popescu este ca parte de vorbire-substantiv
propriu) apoziţional ( informaţie în plus).
La fel de bine puteam spune: Profesorul a intrat în şcoală. Noi vrem sa stim care dintre
profesori a intrat.
Dan, prietenul meu, cântă la pian. Care Dan? Prietenul- atribut substantival apozitional.
3. Atribut pronominal (partea de vorbire este pronume)
Tatal lui este acasă. (care, al cui tată? Al lui-arată posesia) este atribut pronominal
Lauda de sine nu miroase a bine. Atribut pronominal
Fericirea unuia e surprinzătoare. (a cui?) atribut pronominal
4. Atribut verbal exprimat prin verbe la moduri nepersonale:
• Verb la modul infinitiv: cânta
• Verb la modul supin: de cântat
• Verb la modul gerunziu: cântând
Bucuria de a cânta este foarte mare pentru ea. (care bucurie? De a cânta- atribut (pentru că
stă lângă un substantiv şi raspunde la întrebările: care, ce fel de? şi este verbal deoarece
este exprimat printr-un verb (a cânta- verb la modul infinitiv)
Dorinţa de cântat este foarte mare.
Mâna sângerândă se vedea . (ce fel de mână?)
5. Atribut adverbial
Scara de sus este ruptă. ( care, ce fel de scară? De sus)
Notă: Sus, jos, zi, noapte, acolo, aici, departe, aproape etc sunt adverbe, ele mereu ne
arată, fie locul ( acasă, aici, acolo, dincolo), fie timpul ( acum, ieri, azi, de dimineaţă etc), fie
modul, modalitatea şi cantitatea ( cumsecade, asa, astfel, mult, puţin).
În concluzie, atributul este parte de propozitie secundară care determină un substantiv,
este de mai multe feluri şi răspunde la întrebările Care? Ce fel de? A, al, ai, ale cui? Caţi?.
Atenţie a nu se confunda, în anumite situaţii, cu cealaltă parte de propoziţie secundară,
complementul.