Propoziția subordonată atributivă (AT)

Propoziția atributivă constituie în frază o realizare propozițională a atributului.

Răspunde la întrebările: care?, ce fel de?, al, a, ai, ale cui?
Contragerea constă în transformarea unei propoziții subordonate în partea de propoziție
corespunzătoare, cu păstrarea intactă a sensului.
Prin această transformare:
- dispare predicatul;
- dispare elementul de relație;
- se păstrează sensul enunțului.

Ex: Am citit cartea /1 care se află pe masă./2

Am citit cartea aflată pe masă.
Propoziția subordonată atributivă poate determina:
1. Un substantiv:

El este băiatul pe care l-am lăudat.

2. Un pronume:

Acela care învață știe.

3. Un numeral:

Al doilea care a întârziat, a avut mai mult de așteptat.

Propoziția subordonată atributivă poate fi introdusă prin:

a) Pronume și adjective pronominale relative ( care, cine, ce, cât) în cazuri diferite.
Elevul care învață știe.

b) Adverbe relative (unde, cum, când, cât)

Aceasta este școala unde am învățat.

c) Pronume și adjective pronominale nehotărâte (oricare, oricine, orice) în cazuri

diferite.
Ascult părerea oricui se pricepe.

d) Conjuncții subordonatoare (că, să, ca...să, dacă, de)

Aveți și voi dreptul ca astăzi să vă spuneți părerea.
Expansiunea constă în transformarea unei părți de propoziție în propoziția subordonată
corespunzătoare, cu păstrarea intactă a sensului.
Prin această transformare:
- apare încă un predicat;
- apare în plus un element de relație;
- se păstrează sensul enunțului.
Ex: Cartea cumpărată de mama este interesantă.
Cartea pe care a cumpărat-o mama este interesantă.
Topică și punctuație
Propoziția subordonată atributivă stă totdeauna după termenul determinat, de obicei,
imediat după acesta și este adesea intercalată în regentă.
De obicei, atributiva nu se desparte prin virgulă de regentă. Există însă și atributive
izolate, care se despart prin virgulă sau prin linii de pauză de regentă.
Ex: Cartea pe care am citit-o mi-a plăcut foarte mult.
M-am întâlnit cu Mihai, pe care nu-l văzusem de mult.