Atributul.

Propoziţia
subordonată atributivă(P.At.)
Definiţie:

 Atributul este
partea secundară de propoziţie care
determină un substantiv sau un substitut al
acestuia (pronume, numeral) pe care îl
precizează, îl identifică sau îl califică,
indicând o caracteristică sau o calitate a
acestuia.
 Răspunde la întrebările: care?, ce fel de?,
al/a/ai/ale cui?, câţi?, câte?.
 Mijloace de exprimare
Substantiv (de orice fel, gen, număr și în cazurile Ac, D, G)
Frumsețea peisajelor de munte este de neegalat.
Adjectiv (de orice fel, gen, număr, grad de comparație)
Copacul înverzit este plin de păsări.
Numeral (de orice fel, gen, caz)
Două cărți stau prăfuite în bibliotecă,
Pronume (de orice fel, gen, număr și în cazurile Ac,G)
Caietul lui este curat.
Verb (la toate modurile nepersonale) sau locuțiuni verbale
În întuneric am văzut două buburuze furișându-se.
Stilul de a se băga în seamă este enervant.
Adverb (cu sau fără prepoziție, la orice grad de comparație)
Mă îngrijorează examenul de mâine.
Atributul

 Atributul se clasifică după valoarea părţii

de vorbire prin care este exprimat în:
 Atribut adjectival
 Atribut substantival
 Atribut pronominal
 Atribut verbal
 Atribut adverbial
Propoziţia subordonată
atributivă
 Propoziţia subordonată atributivă are în frază rolul
atributului, pe lângă un substantiv (sau substitut al
acestuia) din propoziţia regentă.
Ex.:Turcii nu taie decât capetele plecate.
care capete?- “plecate”-atribut
Expansiunea atributului :
Turcii nu taie decât capetele/ care se pleacă
care capete? -“care se pleacă”-
propoziţie atributivă
 Ca şi atributul, răspunde la întrebările: care?; ce
fel de ? ; al ,a, ai, ale cui?.
Atributiva determină:

 substantiv: Am cumpărat cartea /

care mi-a plăcut.
 locuţiune substantivală : Nu dormea din cauza aducerilor-
aminte/ ce îl chinuiau.
 pronume : I-am mulţumit aceluia / pe care îl stimam.
 numeral : Tu ai ales doi / care ţi-au plăcut.
Elemente introductive:

 adverbe relative ( unde, cum, când, cât)

Exemple :
Mi-ai arătat locul/ unde s-a aflat casa voastră.
El numără orele/ de când ai plecat.
Ai locuit aici toată perioada/ pe cât ai fost
angajat.
Ne-a impresionat modul/ cum ai răspuns.
Elemente introductive:

 conjuncţii subordonatoare
(că, să, dacă, de, ca ... să )
Exemple :
Mă preocupă ideea/ că nu voi ajunge la timp.
Gândul/ de va pleca mâine la bunici/ îl domină.
Decizia / ca toţi să contribuim la curăţenie/ a
fost a noastră.
Topica si punctuaţia:

 Stă întotdeauna după termenul regent, de

obicei, imediat după acesta şi este adesea
intercalată în regentă.
 De cele mai multe ori, atributiva nu se
desparte prin virgulă de regentă.
 Când aduce o explicaţie suplimentară,
atributiva se numeşte atributivă explicativă şi
se desparte prin virgulă sau linie de pauză de
regentă.
Expansiune si contragere:

 1.Un atribut poate fi dezvoltat într-o

subordonată atributivă:
Omul bun este ca pâinea caldă.
Omul /care este bun/este ca pâinea caldă.
 2.O subordonată atributivă se contrage
într-un atribut:
Cartea/pe care mi-ai împrumutat-o/
este foarte interesantă.
Cartea împrumutată este foarte interesantă.