Articolul demonstrativ leagă un adjectiv de substantivul determinat și se acordă în

gen și în număr cu acesta din urmă.

Formele articolului demonstrativ sunt:
masculin feminin
singular plural singular plural
cel, celui cel,celor cea, celei cele, celor

Numeralele cardinale pot fi:

 simple, când sunt alcătuite dintr-un cuvânt care denumește un numeral: unu/un, doi,
trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece;
 compuse, când sunt alcătuite din mai multe numerale și anumite cuvinte de legătură:
douăzeci, treizeci și patru, două mii douzeci și unu.
Numeralele unu/un/o și doi/două își schimbă forma după gen: un pom – o pară, doi elevi –două
eleve. Restul numeralelor vor avea ceeași forma pentru ambele genuri.
Atenție! Distincția între masculin și feminin se va realiza și în cazul numeralelor cardinale
compuse care conțin numeralele unu sau doi: doisprezece elevi – douăsprezece eleve.
Cuvintele un și o sunt numerale cardinale în anumite situații:
 Când apar în relație cu alte numerale într-un enunț: Am primit un caiet și două pixuri.
 Când apar însoțite de adjectivele: singur/singură: (Un singur punct mai era necesar pentru a
lua locul I la concursul de matematică) sau de cuvintele numai respectiv doar (Mi-ar trebui
doar o carte de lectură pentru a nu mă plictisi mâine la bunici.)
 Când exprimă o unitate de măsură (Un milimetru m-a despărțit de marele premiu la concursul
de matematică.)

În texte, numeralele se scriu cu cifre, exceptând numeralele până la zece

care se vor scrie cu litere.

 Numeralele ordinale primul și prima au ca sinonime cuvintele

întâi/întâia.

 Ora și data se pot scrie cu cifre.

 Pentru prima zi a lunii se folosește numeralul ordinal. Vei citi întâi a patra
două mii douăzeci și nu unu a patra.

Trecerea vorbirii directe în vorbire indirectă prin eliminarea liniei de dialog;

folosirea verbelor de declarație, urmate de cuvinte de legătură specifice; eliminarea

1
enunțurilor exclamative; trecerea verbelor și a pronumelor de la persoana I sau a II-
a la persoana a III-a; trecerea substantivelor în cazul vocativ la acuzativ sau dativ;
eliminarea cuvintelor care sunt exclamații sau imită sunete din natură;
reproducerea cât mai exactă a cuvintelor personajului.
Textul explicativ are scopul de a face pe cineva să înțeleag ă ceva.
Există două moduri de realizare a unui text explicativ:
1. cauzal, când răspunde la întrebarea de ce? (oferă o explicație pentru fenomene etc.);
2. procedural, când răspunde la întrebarea cum? (explică modul de acțiune sau pașii ce trebuie
parcurși pentru a realiza ceva). Textul explicativ oferă informații care au rolul de a clarifica, de a răspunde la
o anumită întrebare
(De ce? Ce înseamnă? Cum se folosește? etc.), formulată în mod clar sau nu.
Exemple de texte explicative: articolele din dicționare, enciclopedii, texte din manuale etc
Exemple
 texte explicative cauzale: unele texte științifice, manualele școlare;
 texte explicative procedurale: rețete, instrucțiuni, prospecte.
Textele explicative procedurale sunt organizate în p ărți distincte, eviden țiate prin marcatori sau prin
cuvinte scrise colorat și în bold, pentru a puncta ideile cele mai importante.
Pentru ca textul să fie bine înțeles, se folosesc cuvinte sau grupuri de cuvinte precum mai întâi, apoi, în
cele din urmă. Imaginile inserate în pagină ușurează, de asemenea, în țelegerea textului. Alte cuvinte
scrise colorat și bold ajută la rezumarea informa țiilor.
Verbele sunt folosite, de regulă, la modurile imperativ și indicativ, timpul prezent.

Vorbirea directă reprezintă reproducerea întocmai a cuvintelor cuiva.

Vorbirea indirectă reprezintă redarea, prin relatare, a cuvintelor cuiva.
Trecerea vorbirii directe în vorbire indirectă se realizează prin:
ñ eliminarea liniei de dialog;
ñ folosirea verbelor de declarație (a spune, a afirma);
ñ plasarea, după verbele de declarație, a unor cuvinte de leg ătur ă, precum că, să, ca să, dacă etc.;
ñ transformarea enunțurilor imperative, exclamative, interogative în enun țuri asertive;
ñ trecerea verbelor și a pronumelor de la persoana I sau a II-a la persoana a III-a;
ñ trecerea verbelor de la modul imperativ la modul conjunctiv;
ñ trecerea substantivelor în cazul vocativ la acuzativ sau dativ;
ñ eliminarea cuvintelor care sunt exclamații sau imit ă sunete din natur ă;
ñ reproducerea cât mai exactă a cuvintelor personajului.

Textul argumentativ are scopul de a convinge cititorii cu privire la un punct de vedere.

Structura textului argumentativ:
Ipoteza/teza/premisa este o problemă pusă în discuție, care deschide, în egal ă m ăsur ă, două posibilit ăți
de argumentare: pro și contra. Ipoteza este urmat ă de pozi ționarea celui care argumenteaz ă, prin
formularea opiniei/punctului de vedere referitoare la problema pus ă în discu ție.
Argumentele sunt idei care susțin punctul de vedere. Argumentele pot fi ra ționale (fapte, dovezi,
exemple) sau emoționale (întâmplări trăite de cel care argumenteaz ă) și sunt explicate, pe rând și înso țite
de exemple. În textul argumentativ există cuvinte/grupuri de cuvinte care ierarhizează argumentele:
mai întâi, apoi, în primul rând…, în al doilea rând…, pe de-o parte… pe de altă parte, în plus, mai mult,
de asemenea, în concluzie, prin urmare, așadar.
Legătura dintre idei se realizează prin conectori specifici, precum: pentru că, deoarece, având în vedere,
spre deosebire de.
Concluzia este enunț sintetic prin care este întărită ipoteza, prin reluarea, în mod nuan țat, a opiniei celui
care argumentează.

2
Pentru că înlocuiește numele unui obiect prezentat ca inexistent, este pronume și se nume ște pronume
negativ. Apare doar în enunțuri negative.
Pronumele negativ are formele:
 nimeni – N-a mers nimeni la piață.;
 nimic – N-am cumpărat nimic.;
 niciunul – Niciunul nu vrea conopidă.;
 niciuna – Niciuna n-a luat mere.
Pronumele negativ îndeplinește aceleași funcții sintactice ca substantivul.
Pronumele negativ devine adjectiv pronominal negativ când determină un substantiv și are doar două
forme: Niciun client n-a fost nemulțumit. Nicio clientă n-a cumpărat pepeni. În această situație are
funcția sintactică de atribut.