Figuri de stil:

Figuri de stil la nivel semantic sau figuri de cuvânt – definiții

Comparația este una dintre cele mai cunoscute și folosite figuri de stil și constă în alăturarea a doi
sau mai mulți termeni cu scopul evidențierii primului termen.
Exemplu: Ostenit, din aripi bate/ Ca un vis pribeag, un graur. – Sara, de Octavian Goga.

Metafora este figura de stil prin care se trece de la înțelesul obișnuit al unui cuvânt la un alt sens,
prin intermediul unei comparații subînțelese. Printr-o metaforă se definește un obiect, o acțiune
sau o însușire cu ajutorul unei comparații, dar din care lipsește termenul de comparat. Află și ce
când este recomandat să folosești ghilimele Exemplu: Credința-i val, iubirea vânt/ Și viața fum.
Moartea lui Fulger – de George Coșbuc. Epitetul este figura de stil ce constă în determinarea unui
verb, substantiv sau adjectiv menit să exprime însușirile obiectului, care înfățișează imaginea lui
așa cum se reflectă în simțirea ori fantezia scriitorul. Exemplu: Hârâită, noduroasă, stă în colț
rășnița veche – Călin file din poveste – de Mihai Eminescu.
Personificarea este figura de stil prin care obiectelor sau lucrurilor li se atribuie însușiri umane. De
exemplu: soarele râde, păsările șoptesc, norii plâng, vântul aleargă, sălciile triste.

Hiperbola este figura de stil ce constă în opoziția dintre două cuvinte, personaje, fapte idei,
situații. Exemplu: Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează – Mihai Eminescu.

Rolul semnelor de punctuatie si de ortografie

Semne de punctuatie
1. Punctul: marcheaza pauza de la sfarsitul unei propozitii enuntiative, independente ca inteles
2. Semnul intrebarii: marcheaza intonatia unei propozitii interogative si  nedumerirea interlocutorului
3. Semnul exclamarii: – marcheaza intonatie unei propozitii exclamative si sugereaza starea
sufleteasca a interlocutorului
– urmeaza dupa un substantiv sau o constructie in caz vocativ
– urmeaza dupa o interjectie
– urmeaza dupa un verb la modul imperativ sau la sfarsitul unei propozitii imperative
– marcheaza surpriza interlocutorului
– marcheaza ironia interlocutorului
4. Virgula: – marcheaza coordonarea unor parti de propozitie de acelasi fel
– izoleaza o apozitie simpla sau dezvoltata
– urmeaza dupa un substantiv sau o constructie in cazul vocativ
– urmeaza dupa o interjectie
– marcheaza omiterea unui verb prin elipsa
– izoleaza o constructie gerunziala/participiala de restul enuntului
– izoleaza cuvinte sau constructii cu topica inversata
– urmeaza dupa adverbe de afirmatie si de negatie
– se foloseste inaintea conjunctiilor coordonatoare adversative si concluzive
– marcheaza coordonarea unor propozitii de acelasi fel
– desparte vorbirea directa de cea indirecta (izoleaza cuvinte, constructii sau fraze incidente)
5. Punct si virgula: marcheaza o pauza mai lunga decat cea impusa de virgula si mai scurta decat cea impusa
de punct
6. Linia de dialog: marcheaza inceputul vorbirii directe
7. Linia de pauza: – izoleaza o apozitie simpla sau dezvoltata
– desparte vorbirea directa de cea indirecta
8. Parantezele: – izoleaza o explicatie
– izoleaza cuvinte, constructii sau fraze incidente
9. Doua puncte: – anunta inceputul vorbirii directe
– marcheaza o enumeratie
– anunta o explicatie
– anunta un citat
10. Ghilimelele: – sugereaza ironia
– marcheaza reproducerea exacta a cuvintelor rostite de cineva sau a gandurilor cuiva
– marcheaza titlul operelor literare
11. Punctele de suspensie: – marcheaza o intrerupere brusca a sirului vorbirii si sugereaza anumite stari
sufletesti
– marcheaza fie cautarea cuvintelor interlocutorului, fie incercarea lui de a crea o atmosfera plina de suspans
– marcheaza omiterea unui fragment dintr-un text
Semne de ortografie
12. Cratima: marcheaza elidarea (caderea) unei vocale si disparitia unei silabe
13. Apostroful: marcheaza absenta accidentala din vorbire a unor sunete, din pricina ritmului rapid al vorbirii
14. Punctul: marcheaza abrevierea

Cum se scrie corect rezumatul unei opere literare: Reguli si Modele de

rezumate p

Reguli in scrierea unui rezumat

– rezumatul incepe direct cu prezentarea faptelor din text, fara introducere despre autor si opera;
– contine numai actiunile principale ale textului, fara amanunte, fara citate din text, fara aprecieri sau comentarii la
adresa personajelor sau a evenimentelor, pe baza ideilor principale ale textului respectiv;
 – nu trebuie sa folosim, asadar, afirmatii de genul: "Autorul prezinta cu duiosie si afectiune..."; "Scriitorul s-a nascut
in anul... si a urmat cursurile scolii din..."; "Parerea mea este ca personajul greseste in alegerea sa..."; "Textul
debuteaza cu prezentarea sugestiva..."; "Scriitorul ne prezinta/evidentiaza..." etc.;
 – rezumatul se redacteaza la persoana a III-a singular, chiar daca textul-suport este la persoana I; – dialogul si
vorbirea directa sunt redate succint, prin vorbire indirecta, cu transformarea persoanelor I si a II-a a verbelor si
pronumelor in persoana a III-a;
 – pasajele descriptive, cuvintele regionale si arhaismele nu apar in rezumat, ele sunt reformulate cu ajutorul
propriilor noastre cuvinte;
 – in mod obligatoriu, verbele trebuie sa fie la indicativ prezent, imperfect sau perfect compus, niciodata la perfectul
simplu;
 – pentru a sintetiza mai multe actiuni, putem folosi si verbe la gerunziu, dar cu economie, deoarece prea multe
incarca textul;
 – rezumatul trebuie sa fie mai scurt decat textul initial;
 – acest tip de compunere trebuie sa respecte ordinea si succesiunea intamplarilor, pe baza textului;
 – rezumatul trebuie sa dovedeasca o buna intelegere a textului si sa respecte limitele de spatiu impuse, pentru a
nu deveni prea amplu.

TEXTUL ARGUMENTATIV (teorie şi model de argumentare)

Argumentarea este un mijloc prin care se susţine sau se demonstrează un punct de
vedere privitor la o anumită temă. Este procesul de justificare logică a unei opinii pe care
vrem să o susţinem. Procesul argumentării unei opinii presupune parcurgerea unor paşi
obligatorii: a susţine, a dovedi, a întări.
Scopul argumentării este de a convinge (persuada) partenerul de comunicare (interlocutor
sau cititor), privitor la valabilitatea opiniei exprimate. O opinie nesusţinută de argumente
nu este o argumentare, ci o afirmaţie nejustificată (lipsită de valabilitate).
Structura unui text argumentativ
 
Enunţarea ipotezei: alcătuirea unui enunţ clar, care conţine teza/ideea ce urmează a fi
demonstrată, dar şi exprimarea propriei opinii faţă de aceasta. Se pot folosi verbe de
opinie: a crede, a considera etc.
2. Argumentarea propriu-zisă (Formularea argumentelor): enunţarea a două sau mai multe
argumente pro şi/sau contra ipotezei enunţate şi susţinerea lor (exemple, citate,
prezentarea unor întâmplări, opinii de autoritate, comparaţii care să scoată în evidenţă
ideea susţinută).
Argumentele se punctează prin formulări pregnante, care au rolul de a anunţa că urmează
ceva important, solicitând în acest fel atenţia interlocutorului / cititorului: pentru că,
deoarece, faptul se explică prin, de exemplu, la fel ca, având în vedere faptul că…, spre
deosebire de, în primul rând, în al doilea rând, într-o ardine de idei, în altă ordine de idei
etc.”
. Formularea concluziei: întărirea ipotezei, prin reluarea sa în mod nuanţat, dacă
argumentarea a demonstrat teza enunţată iniţial; contrazicerea ipotezei, dacă
argumentarea a demonstrat ipoteza respectivă. Se utilizează diverse cuvinte persuasive:
în mod sigur, evident, clar, prin urmare, aşadar, în concluzie etc.
 Etapele producerii unui text argumentativ

Citiţi cu atenţie subiectul pentru a vă da seama care este situaţia de comunicare impusă (Cine
este enunţiatorul?, Cine este destinatarul?, Când?, Unde?, De ce?, Cu ce scop?), care esta
tema, care trebuie să fie teza voastră.
Căutaţi apoi argumente pentru a susţine teza. Pentru fiecare argument găsiţi cel puţin un
exemplu potrivit pe care să-l dezvoltaţi.
Clasaţi argumentele de la cel mai puţin convingător la ce mai convingător, pentru a evidenţia
cât mai bine opinia voastră.
Într-o argumentare scrisă aşezaţi în acelaşi paragraf argumentul şi exemplele potrivite pentru
a-l susţine. Claritatea discursului argumentativ este susţinută şi de împărţirea textului în
paragrafe.
Utilizaţi corect conectorii logici !
Nu uitaţi că , oricare ar fi tipul de text pe care îl aveţi de redactat, trebuie să aveţi
o introducere şi o concluzie !
MODEL DE TEXT ARGUMENTATIV
(subiectul al II-lea, proba scrisã)
Scrie un text de tip argumentativ, de 15-20 de rânduri, despre necesitatea culturii, pornind de la ideea
exprimatã în urmãtoarea afirmaţie: „Azi civilizaţia şi cultura sunt ca douã trenuri ce merg pe linii
paralele, dar în direcţii opuse: pe mãsurã ce civilizaţia creşte, cultura scade.” (Vasile
Bãncilã, Filozofia vârstelor)
În opinia mea, cultura se constituie într-o parte integrantă a matricei definitorii a fiinţei umane.
Ceea ce deosebeşte însă oamenii este atitudinea lor faţă de fenomenul cultural, în căutarea propriei
personalităţi.
În primul rând, civilizaţia şi cultura s-au dezvoltat concomitent, una fiindu-i indispensabilă
celelilalte. De cele mai multe ori, totuşi, ni se poate părea ca ele merg pe drumuri separate, cã nu ar
converge spre acelaşi punct. În realitate însă, în timp ce civilizaţia este mai degrabă instanţa
exterioară în care toţi oamenii trăiesc şi îşi exersează capacităţile, cultura este lumea interioară a
individului, esenţa sa intelectuală şi puntea de legãtură cu civilizaţia. Deşi, la modul general,
 cultura nu este (sau nu ar trebui să fie) apanajul unei elite, acestea există, sub forma academiilor
naţionale. Ele sunt considerate etaloane ale culturii şi puncte de reper ale civilizaţiei, semn că şi la
nivel colectiv cultura are acelaşi rol binefăcător ca la nivel individual.
În al doilea rând, falia dintre civilizaţie şi cultură pe care o sesizează Vasile Băncilă este mult mai
evidentă în societatea noastră. Cel puţin în ultimele două secole, mediul românesc a fost şi este
supus unui proces de „ardere a etapelor”, de importare a unor forme fără fond. Într-un astfel de
climat cultural, atenţia acordată culturii alunecă spre latura prozaică a lumii, restrângând-o spre
cercurile elitiste.
În concluzie, civilizaţia şi cultura sunt indisolubil legate, iar dezvoltarea uneia nu merită să se facă
în detrimentul celeilalte.

un exemplu de descriere a unui cadru natural, în acest caz un peisaj montan:

"În fața mea se întindea o priveliște spectaculoasă. Valurile albastre ale munților se înălțau cu mândrie
în zare, întrepătrunzându-se cu vârfurile lor ascuțite într-un joc nesfârșit cu norii pufoși. Pădurea de
conifere, verde intens, învăluia baza munților, formând o pânză moale și misterioasă. Lumina soarelui,
jucându-se printre ramurile copacilor, picta pete strălucitoare pe solul îmbibat de razele sale blânde.
Aromele proaspete ale pământului umed și zefirului purtat de vântul blând mă îmbrățișau cu tandrețe,
iar melodia cântecelor păsărilor îmi învăluia auzul, creând o simfonie naturală pe măsură ce priveam
admirativ acest paradis montan."

Această descriere utilizează adjectivul "spectaculoasă" pentru a sublinia impresia uimitoare a

peisajului și oferă detalii despre culoarea, forma și mișcarea elementelor naturale. De asemenea,
utilizează metafore și comparatii ("joc nesfârșit cu norii pufoși") pentru a crea imagini mai puternice și
a adăuga o notă poetică descrierii. În plus, descrierea integrează și alte simțuri, cum ar fi mirosul și
auzul, pentru a transmite o experiență mai bogată și a evoca emoții.
câteva exemple de formule de început pentru descrieri de cadre naturale:

1. "În lumina caldă a soarelui, am descoperit un peisaj... "

2. "La poalele munților se desfășura un tablou desprins parcă din basme, în care..."
3. "Cu fiecare pas înainte, m-am pierdut tot mai mult în frumusețea nealterată a..."
4. "Acolo, în mijlocul pădurii, am găsit o oază de liniște și înțelepciune, unde..."
5. "Priveliștea din vârful colinei era copleșitoare: un ocean nesfârșit de..."

De exemplu, în cazul unui telefon, o descriere obiectivă ar putea fi:

"Telefonul este un dispozitiv electronic portabil cu o formă dreptunghiulară, având o lungime de

aproximativ 15 centimetri și o lățime de aproximativ 7 centimetri. Partea frontală a telefonului este
dominată de un ecran tactil de înaltă rezoluție, care ocupă aproape întreaga suprafață. De-a lungul
marginilor telefonului, sunt amplasate butoane și comutatoare pentru controlul funcțiilor și volumului.
Partea din spate a telefonului găzduiește o cameră foto principală, însoțită de un bliț și un sistem de
focalizare. Telefonul are un corp subțire și este confecționat dintr-o combinație de metal și sticlă,
oferind un aspect elegant și modern."