Cum elaborăm

un eseu?
Ce este un eseu?
Eseul ca gen literar este greu de definit exact, dar,
pe scurt, un eseu este un text scris cu scopul de
a prezenta şi argumenta un punct de vedere al
autorului asupra unui anumit subiect.
Eseurile nu sunt texte de ficţiune, dar sunt
subiective. Exemple de eseuri sunt: critica
literară, manifestele politice, argumentaţia
unei opinii filozofice sau ştiinţifice, editorialele
din ziare, descrierea unor amintiri, etc.
Cuvântul "eseu" provine din verbul francez
"essayer”, care înseamnă "a încerca", origine
care se reflectă şi în scopul eseului: încercarea
autorului de a ne transmite părerea lui asupra
unui subiect.
Care sunt cele mai
uzuale
tipuri de eseu?
Cele mai uzuale tipuri de eseu sunt:structurat, nestructurat, de sinteză,
argumentativ, descriptiv, narativ, comparativ, persuasiv şi reflectiv.

Eseul structurat are conţinutul împărţit în secţiuni cu intertitluri care

scot în evidenţă ideea şi care rezumă în acelaşi timp textul.
În eseul structurat putem întâlni o serie de numerotări, de sublinieri
care structurează conţinutul.

Eseul nestructurat păstrează o expunere a textului nedelimitată de secţiuni

şi intertitluri. În acest tip de eseu ideile sunt puse în evidenţă prin împărţirea
în paragrafe şi prin păstrarea unei introduceri , a unui cuprins şi a unei
încheieri ( concluzii ). Eseul nestructurat este cel mai practic şi cel mai des
folosit.

Eseul de sinteză are ca rol prezentarea unor subiecte prin scoaterea unor idei
principale. Conţinutul unui astfel de eseu trebuie să sintetizeze, adică, să
sublinieze doar anumite aspecte generale din tema prezentată.
Eseul argumentativ sau eseul "de tip pedagogic“ este cel mai important tip
de eseu. De cele mai multe ori, subiectul prezentat într-un eseu
argumentativ este un subiect controversat care atrage cât mai multe opinii.

Eseul descriptiv încearcă să ofere o imagine cât mai puternică a unui

eveniment, a unei locaţii, a unei persoane, etc., aşa cum au fost percepute
de autor.

Eseul narativ descriere o succesiune de evenimente aşa cum au fost

percepute de către autor.

Eseul comparativ detaliază relaţia dintre două lucruri ce sunt comparate,

focusul căzând pe aspecte importante, dar dificil de identificat la prima
vedere.

Eseul persuasiv încearcă să convingă cititorii să accepte o idee.

Eseul reflectiv adresează un subiect de natură abstractă, de exemplu de

natura filosofică sau religioasă.
Care sunt elementele
ce caracterizează
un eseu?
Elementele care caracterizează un eseu sunt
următoarele:
1. o poziţie asumată de către autor;
2. prezentarea unor idei şi argumente care să susţină
poziţia asumată;
3. asociaţii libere de teme, motive, simboluri, gânduri;
4. libertate în alegerea stilului de prezentare; atingerea mai
multor domenii.
Etapele elaborării
unui eseu
 Fazele elaborării unui eseu sunt:

1. definirea temei de tratat (încadrarea subiectului într-un anumit context

istoric);
2. pregătirea abordării (identificarea cunoştinţelor dobândite care sunt
posibil de fructificat în tratarea subiectului, stabilirea direcţiei reflecţiei
personale, cercetarea unei bibliografii analitice sau a unor enciclopedii
informatice);
3. stabilirea planului eseului (după formarea unei idei de ansamblu asupra
problemei , trebuie văzut exact care sunt elementele noi ce pot fi aduse);
4. redactarea eseului (structurat pe cele trei mari părţi: introducere,
cuprins, concluzie).
Introducerea - Primul paragraf este cel care trebuie să capteze atenţia
cititorului. Prima frază trebuie să formuleze ideea care va fi susţinută de-a
lungul întregului eseu. Introducerea trebuie să prezinte scopul lucrării cât mai
clar exprimat.

Cuprinsul - După prezentarea tezei din introducere urmează susţinerea ei cu

argumente sau convingeri adevărate care sunt împărtăşite, în aceeaşi măsură,
atât de cititor cât şi de autor. Aceasta este partea cea mai extinsă a lucrării. Un
eseu înseamnă şi posibilitatea apariţei unor opinii contradictorii. Autorul
poate
face referiri critice asupra tezelor pe care le consideră a fi în contradicţie cu
expunerea lui, acest lucru asigurând o mai mare obiectivitate şi credibilitate
eseului.

Încheierea-Ultimele fraze ale eseului trebuie să stabilească o imagine clară

a temei tratate şi a argumentelor care o susţin. Nu se recomandă prezentarea
opiniei personale deoarece ar lăsa loc de interpretări pierzându-se din vedere
scopul eseului şi anume prezentarea şi argumentarea unei idei adevărate, care
are un suport real.
Criterii de evaluare
1. Abilitatea de a evoca, organiza şi integra ideile;
2. Structurarea logică a conţinutului;
3. Capacitatea de analiză/comparaţie/sinteză
4. Susţinerea afirmaţiilor prin exemple;
5. Claritatea prezentării;
6.Elemente de originalitate în abordarea temei;
7.Tehnoredactarea; existenţa diacriticelor;
8. Încadrarea în limita de spaţiu stabilită.
Sarcină de lucru:

Timp de 15-20 de minute, realizează în

limita unei pagini, un eseu nestructurat,
în care să relatezi despre sine ca vorbitor
de limbă maternă și străină.