Cei puternici nu au nevoie de cineva care să le întărească încrederea și stima de sine. Nu a existat dragoste, a existat doar atașament și deprindere. Dacă te poți debarasa de acest viciu ajungi la nirvana. Dacă nu ajungi, să știi că este din cauza dragostei. Oare de ce aș avea nevoie de dragoste? Doar pentru câteva îmbrățișări și sărutări lascive, pe care le poți găsi în fiecare club de noapte. Cu fiecare zi SINGURĂTATEA îmi devine din ce în ce mai dragă. O ador, nu vreau ca dragostea să îmi fure acest lux. Dragostea este nocivă. Ea îmi fură rațiunea, libertatea, liniștea sufletească. Mă răpește pe mine însumi. Cât timp sunt sclava ei, nu mă pot odihni în liniște, trăiesc într-un stres continuu de a plăcea, spre a nu fi înșelată. Dragostea m-a făcut să mă neglijez, să-mi pun partenerul pe locul I, iar eu am rămas o jertfă în sanctuarul dragostei. Nu învinovățesc pe nimeni. Eu sunt vinovată. “Eiii, te rog, trezește-te la realitate. Te irosești, de parcă cuiva i-ar păsa de jertfele tale. Trăiește, dragă. Lasă iubirea și bucură-te de viață. Ea să-și vadă de treaba ei, iar tu de a ta. Punctum! “
Cu asta închei meditațiile din noaptea aceasta, 28.07.2020