Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
la lucrarea de portofoliu nr.2
Anexă nr.1
la lucrarea de portofoliu nr.2
accepte pe copilă în familia lor? Antonio Ramirez, un expert de la Agenţia pentru Mediu din
Columbia, crede că povestea femeii este veridică. „Comportamentul social al maimuţelor
este de aşa natură încât ele să accepte un om în familia lor, atâta vreme cât el nu este
agresiv", a spus specialistul pentru acelaşi cotidian britanic. De altfel, Marina nu este primul
copil adoptat de aceste primate.
Din junglă la bordel Povestea femeii a continuat cu un alt eveniment cutremurător: după
aproximativ cinci ani de trai în junglă, ea a fost găsită de mai mulţi vânători şi vândută apoi
unui bordel din Cúcuta. Marina spune că nu a fost nevoită să se prostitueze, dar era bătută
zilnic. A reuşit să fugă, însă a ajuns pe străzi, unde a trăit mai mulţi ani şi a fost arestată de
nenumărate ori până când o familie columbiană a adoptat-o, dar numai pentru a o obliga să
muncească de dimineaţa şi până seara. Salvarea femeii a fost o altă familie, pe nume Eusse,
care a ajutat-o să treacă peste traumele suferite. Odată cu adopţia, ea a „câştigat" cinci fraţi şi
un nume: Marina Luz. Ea a trăit într-un cartier sărac din Bogota şi, mulţi ani mai târziu, a
călătorit cu o familie în Marea Britanie, unde l-a cunoscut pe cel cu care avea să se
căsătorească în 1977, bacteriologul John Chapman. Povestea despre viaţa sa i-a spus-o abia
după căsătorie.
„Era neagră şi murdară" Jurnaliştii cotidianului „The Telegraph" au verificat povestea femeii
mergând în locurile prin care ar fi trecut: Cúcuta, Bogota şi jungla în care şi-ar fi petrecut
copilăria. Carlos Velasquez, vărul adoptiv al Marinei Chap¬man, i-a susţinut povestea. „Era
foarte mică şi a văzut maimuţele mâncând în mijlocul junglei. Pentru a rămâne în viaţă, ea
le-a imitat şi a mâncat ce mâncau şi ele", a declarat el jurnaliştilor. Bărbatul a mai povestit că
verişoara lui ar fi ajuns la un moment dat la marginea unui sat, dar locuitorii acestuia o
alungau aruncând pietre în ea. După lăsarea serii, fata se strecura în sat şi fura resturi de
alimente, pe care le ducea apoi în junglă. „Era neagră şi murdară, avea părul murdar şi unghii
lungi", susţine Carlos. El îşi aminteşte că, deşi era mică de statură, Marina avea o forţă
impresionantă şi se căţăra cu uşurinţă în copaci. Una dintre cele două fiice ale Marinei, care
şi-a ajutat mama să scrie romanul autobiografic, spune că a crescut cu poveştile mamei
despre junglă. „Nu mi se părea nimic ciudat. Era doar mama care ne povestea viaţa ei", a
declarat Vanessa James. Potrivit acesteia, mama ei va dona banii obţinuţi din vânzările cărţii
unei organizaţii caritabile care are în grijă copii ai străzii.
Bibliografie:
1. http://miscareaderezistenta.ro/externe/marina-chapman-abandonata-jungla-crescuta-
maimute-35657.html
2. BBC Breakfast: Girl With No Name by Marina Chapman
https://www.youtube.com/watch?v=nn51J6uff2c
3. Marina Chapman The Guardian interview video
https://www.youtube.com/watch?v=KQlFi3UtMmI