PROIECT DIDACTIC

Data: 20.02.2007
Profesor: Bobârsc Iuliana
Clasa : a IX-a F
Obiectul: Limba şi literatura română
Subiectul: Textul publicitar
Tipul lecţiei : dobândire de noi cunoştinţe

Obiective operaţionale:

Obiective cognitive :

O1 – să –şi însuşească informaţii despre textul publicitar,

O2 – să recunoască un text publicitar;

O3 – să realizeze un text bublicitar

Obiective afective :
O4— să aparecieze noile informaţii, integrându-le în propriul sistem de
valori;

Condiţiile iniţiale ale clasei

Clasa este formată din 29 de elevi cu nivel mediu de pregătire.
Strategia didactică
 Metode şi procedee de instruire: exerciţiul, problematizarea, expunerea,
demonstraţia
 Mijloace de învăţământ : tabla, flipchart
 Materiale didactice: fişe, scheme
 Forme de organizare a clasei: frontal, individual
 Bibliografie:Pârlog, Hortensia, Analiza anunţurilor publicitare la nivelul
vocabularului în LR XXXVI;

Scenariul didactic

1. Organizarea colectivului de elevi. Captarea atenţiei

 Profesorul face prezenţa clasei, asigură climatul de lucru. Profesorul incită
curiozitatea elevilor, precizând că astăzi vor fi, deşi doar pentru o oră, oameni care
lucrează pentru o firmă de publicitate.

2. Anunţarea obiectivelor
Profesorul enunţă obiectivele lecţiei şi scopul, conform proiectului.
3. Reactualizarea cunoştinţelor prin conversaţie frontală, explicaţie
Printr-o conversaţie profesor-elev se realizează actualizarea informaţiilor despre
stilurile funcţionale ale limbii române, punându-accent pe informaţiile despre stilul
publicistic.
4.Dirijarea învăţării
La început profesorul le prezintă o scurtă isorie a stilului publicstic în limba
română: stilul publicitar a început să se reinstaleze în limba română, cu formulele şi
strategiile sale specifice, folosind mai puţin tradiţia antebelică (depăşită între timp) şi
mai mult modelele occidentale contemporane. Primele texte publicitare româneşti de
după 1989 încercau să reînvie genul preluând, în condiţii grafice precare şi uneori prin
traduceri neinspirate, tipare străine. Treptat, discursul publicitar românesc începe să-şi
construiască modele proprii, adaptate situaţiei şi mentalităţilor locale. Începând din
1990, reclama românească a evoluat vizibil, odată cu publicul, tot mai dispus să accepte
formule complexe şi spectaculoase. Şi cercetarea sa lingvistică este încă la început: în
monografii ştiinţifice, ca şi în manuale şi ghiduri practice, fenomenul publicitar este de
obicei privit ca un întreg (căi de răspândire, cod al imaginii şi al sunetului, text), aşa că
problemelor de limbă li se consacră un spaţiu limitat (de exemplu în Dâncu 1999); cel
mai complet studiu lingvistic apărut până acum este Stoichiţoiu Ichim 1997.
Elevii sscultă cu atenţie informaţiile oferite de profesor, notându-şi în caiete doar
informaţiile pe care le consideră importante.
Profesorul alcătuieşte împreună cu elevii un panou cu trăsăturile textului
publicitar, pornind de la planşă.
Textul publicitar:
 Este un mesaj specific stilului publicistic
 Presupune un emiţător şi un receptor pasiv,
 Presupune simultaneitatea mai multor limbaje pe lângă cele lingvistice
(cuvânt, muzică, imagine etc)
 Foloseşte mai ales procedele oralităţii (adresarea la persoana a II-a,
construcţii exclamative sau imperative, stilul telegrafic)
 Elaborarea anunţului publicitar trebuie să ţină seama de natura canalului
prin care se difuzează
 Utilizarea frecventă a unor figuri de stil: personificarea, litota, antiteza,
eufemismul, oximoronul)
5.Asigurarea feedback-ului şi evaluarea se realizează prin alcătuirea de către
elevi a unui text publicitar pentru un produs ales de ei.Sunt aleşi doi elevi care-şi vor
prezenta anunţurile.
6.Asigurarea retenţiei şi a transferului
Ca activitate independentă li se va propune elevilor să formuleze un anunţ publicitar
pentru o agenţie de voiaj, precizând canalul de transmisie.