TEXTUL ARGUMENTATIV – repere teoretice; aplicații

I. Definirea conceptului

Textul argumentativ este numit adesea și eseu argumentativ. Primul sens al termenului
eseu înregistrat în Dicționarul explicativ al limbii române este acela care desemnează un
„studiu de proporții restrânse asupra unor teme filosofice, literare sau științifice, compus cu
mijloace originale, fără pretenția de a epuiza problema.” Termenul eseu provine din
franțuzescul essai (încercare). Deci, eseul este o încercare în care sunt tratate teme dintre cele
mai diverse, subiecte de actualitate într-o manieră personală.
Textul argumentativ este cel mai important tip de eseu structurat prin care autorul își
propune să-și convingă receptorul folosindu-se de argumente puternice, ilustrate prin
exemple.
Așadar, textul argumentativ este un discurs orientat spre convingerea unui
auditoriu/interlocutor/destinatar, caracterizat prin asumarea de către locutor a unui punct de
vedere în legătură cu o temă, pe care îl susține într-o manieră rațională (bazată pe logica
argumentativă). “Să argumentezi […] înseamnă să plasezi idei și cunoștințe într-un raport de
interacțiune logică și de succesiune adecvată, astfel încât să conducă la acceptarea sau la
respingerea anumitor aserțiuni. Este una dintre cele mai complexe activități ale omului ca
ființă vorbitoare.” (Vicenzo Lo Cascio)
Textul argumentativ este specific domeniului științific, dar și celui didactic sau
jurnalistic. Definit ca “artă de a justifica o opinie” (R. Blanché), textul argumentativ respectă,
de obicei, o anumită structură.

II. Structura textului/eseului argumentativ

a. Ipoteza
 este formulată clar teza în jurul căreia se va construi întreaga argumentare;
 pot fi relatate situații, aspecte diverse pentru a fi captată atenția receptorului.
b. Argumentarea
 se construiesc argumente puternice, ilustrate prin exemple semnificative, în
concordanță cu problematica enunțată în ipoteză;
 argumentele oferite pot întări ipoteza enunțată sau o pot contrazice;
c. Concluzia
 este reluată ideea enunțată în ipoteză;
 este menită să rezume întreaga demonstrație fără a fi introduse aspecte noi ale
problematicii dezbătute.

III. Conectori specifici

Pentru o mai bună structurare a discursului argumentativ sunt folosiți conectori

specifici. Conectorii pot fi de mai multe tipuri, în funcție de raporturile pe care le stabilesc la
nivelul argumentării.

Din punct de vedere al etapei argumentative pe care o introduc:

1. conectori care introduc teza: în opinia mea, consider că, părerea mea etc.;
 2. conectori care introduc argumentele: în primul rând, în al doilea rând, mai întâi de
toate, în plus, în continuare etc.;
3. conectori care introduc concluzia: în concluzie, așadar, deci, prin urmare etc.

Din punct de vedere al relației între secvențele discursive:

1. conectori de exemplificare: de exemplu, de pildă etc.;

2. conectori de explicare: adică, altfel spus, de fapt etc.;
3. conectori de opoziție: dar, totuși. Cu toate acestea, în schimb, din contră, pe de o
parte…pe de altă parte etc.;
4. conectori de concesie: chiar dacă, cu toate acestea, totuși etc.;
5. conectori de cauzalitate: pentru că, fiindcă, deoarece, dat fiind că etc.;
6. conectori de comparație: la fel cu, în comparație cu, tot așa ca etc.;
7. conectori de contrast: față de, or, spre deosebire de, dar, însă, în contrast cu,
dimpotrivă etc.;
8. conectori de probabilitate: este posibil, probabil, poate, este cu putință etc.;
9. conectori de certitudine: negreșit, sigur, fără îndoială, bineînțeles, desigur, de fapt,
cu certitudine etc.;

IV. Modalizatori de opinie

Există, de asemenea, modalizatori de opinie care nuanțează ideile și atitudinile

locutorului cu privire la temă, precum:

 convingerea: sunt convins, n-am nicio îndoială, fără doar și poate, sunt încredințat,
fără urmă de îndoială etc.;
 părerea nedecisă: probabil, poate, se pare, am impresia, după toate aparențele, e de
bănuit, nu este exclus etc.;
 contestarea: contest, resping, refuz să cred, nu văd niciun motiv pentru care, e o
eroare să crezi etc.;
 ierarhizarea: în primul rând, în al doilea rând etc.;
 cauza: pentru că, din cauză că, deoarece, căci, întrucât etc.;
 adăugarea: pe de-o parte, pe de altă parte, mai mult, nu numai, în plus etc.;
 consecința: încât, în consecință, ca urmare etc.

V. Sugestie de ,,rezolvare”

Exemplu: Redactează un text de tip argumentativ, de minimum 150 de cuvinte,

despre importanța/rolul pe care îl are conștiința în existența individului uman. În
susținerea argumentelor te vei sprijini pe exemple care să reflecte atât experiența ta culturală,
cât și cea personală. În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:

- formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea

corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente;
- utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare
(norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea.

Ipoteză
- introducere Conștiința este unul dintre criteriile de care trebuie să se țină
- exprimarea seamă atunci când se încearcă o definiție a umanului. Conștiința
opiniei este o caracteristică esențială care diferențiază omul de celelalte
- alineatele 1, 2 ființe, ea definindu-ne în ceea ce suntem.
Consider că, (conector care introduce ipoteza) în existența
umană, conștiința joacă un rol fundamental, în lipsa ei omul riscând
să se abrutizeze, să-și piardă specificitatea.
Argument 1 În primul rând, (conector care introduce primul argument)
- exemplul 1 conștiința este importantă pentru că are puterea de a ne determina
- alineat 3 să respectăm unele reguli, principii menite să ne ghideze.
Clarificarea propriului sistem de principii și respectarea lui se
reflectă în atitudinea, gândirea, modul de a acționa al unui individ.
O conștiință exigentă, cu principii pe măsură, poate duce la apariția
unor întorsături neașteptate în existența unui individ. De pildă,
(conector de exemplificare) destinul lui Apostol Bologa,
protagonistul romanului Pădurea spânzuraților, de Liviu Rebreanu,
va fi marcat de această trezire a conștiinței. Bologa, militar
exemplar, luptând de partea Imperiului austro-ungar, va ajunge,
imediat după ce soldatul Svoboda este condamnat pentru înaltă
trădare, să aibă o revelație. Conștiința este cea care-i revelă
propria identitate și faptul că ia parte la un război fratricid. Acest
lucru și privirea senină a condamnatului la moarte îi vor marca
destinul nefast.
Argument 2 În al doilea rând, (conector care introduce cel de-al doilea
- exemplul 2 argument) conștiința este cea care ne face să acționăm conform unui
- alineat 4 cod de valori. În funcție de aceste valori noi facem alegeri. Aceste
alegeri influențează imaginea pe care o au ceilalți asupra noastră,
dar și percepția personală asupra sinelui. De exemplu, (conector de
exemplificare) în cazul în care o persoană se găsește într-o situație
problematică, conștiința unui om cu un cod de valori bine delimitat,
îi va dicta mereu să încerce să discearnă între bine și rău, între
corect și incorect și să fie de ajutor, atât cât este posibil.
Concluzie În concluzie, (conector care introduce concluzia) conștiința,
- reluarea nuanțată această trăsătură specific umană, joacă un rol important în viața
a ipotezei oamenilor. Ea îi disciplinează și îi face să acționeze conform unor
- alineat 5 reguli sociale și ale bunului simț, dar îi determină și să acționeze
conform propriilor principii atunci când situația o cere.