TEXTUL ARGUMENTATIV

Fișă tehnică
I. EXPLICAȚII INTRODUCTIVE:
Dintre toate formele de influentare de către un om a atitudinilor si conduitelor altui om,
argumentarea este singura ce respecta demnitatea, autonomia si integritatea spirituala a
interlocutorului nostru. Ea nu umileste si nu constrange prin forta,ea nu corupe si nu ameninta,
ci ea supune liberului arbitru al constiintei umane o idee, o teza, o atitudine, o decizie sau un
program. Argumentarea se adresează ratiunii si sufletului, presupune interlocutorului temeiuri
sau suporturi pentru acceptarea unei teze sau a unei judecati de valoare. Ea este o forma de
comunicare interumană, un transfer de idei sau credinte prin intermediul discursului, al viului
grai, sau al cuvântului scris si asteapta din partea adresantului formularea libera a propriei sale
opinii.
Orice text argumentativ apara un punct de vedere, opunandu-se implicit sau explicit celor
care cred contrariul. Argumentarea se face în scopul de a-i convinge pe partenerii de
comunicare de justeţea opiniei exprimate. Argumentul este suma aserţiunilor pro/ contra,
aserţiuni care produc temeiuri pentru susţinerea unei concluzii,
NB:
1. Aserţiune (teza. - ideea pe care o demonstrăm): Exprimarea unei opinii nesusţinută de
temei, adevărul unei aserţiuni se probează prin exami¬narea dovezilor şi a temeiurilor care pot
fi aduse pro/ contra ei.
2. Premise: temeiuri aduse pentru a susţine concluzia.
3. Concluzia: este o propoziţie declarativă cu valoare de adevăr. Fiecare element al concluziei
trebuie susţinut de premise.
În formularea argumentelor şi a concluziilor se utilizează diverse cuvinte persuasive (vezi
exemplele)

II. DEFINIŢIE: argumentarea este un demers prin care justificăm o afirmaţie pe

care o facem, încercând să convingem că avem dreptate, un mijloc prin care susţinem
sau demonstrăm un punct de vedere. Este procesul de justificare logică a unei opinii pe
care vrem să o susţinem.
a argumenta - a susţine - a dovedi - a întări
Argumentul se formulează în termeni de: cred că, mă interesează să citesc (să văd filmul)
pentru că..., îmi place deoarece..., se înscrie în sfera preocupărilor mele dat fiind că..., îmi
stârneşte curiozitatea etc.
Argumentele trebuie formulate clar şi concis, ordonate logic, de la cele mai „slabe" spre
cele mai „tari". Este bine să punctaţi argumentele prin formulări pregnante, care au rolul de a
anunţa că urmează ceva important, solicitând în acest fel atenţia auditoriului: pentru că, faptul
se explică prin, de exemplu, la fel ca, spre deosebire de, în primul rând, nu în ultimul rând, în
concluzie etc.
III. STRUCTURA:
1. TEZA, IPOTEZA, ideea apărată de autor şi care urmează să fie demonstrată, teza este
sugerată de cerinţă
2. ARGUMENTAREA PROPRIU-ZISĂ, enunţarea mai multor argumente pro sau contra tezei
enunţate şi susţinerea lor cu (!!!!!ceea ce prezentam la concursul de debate):
 exemple
 citate
 prezentarea unor întâmplări
  opinii de autoritate (ex.: înţelepciunea populară consideră că..., Constituţia susţine că...);
 comparaţii care să scoată în evidenţă ideea susţinută
 citarea unor surse de referinţă (filozofi, lingvişti, istorici critici literari etc.)
 folosirea unor contraexemple
 apelul la experienţa personală
!!! Dispunerea argumentelor în scris este marcată de paragrafe
3.CONCLUZIA, rezumă demersul argumentativ, întăreşte ipoteza prin reluarea ei într-un mod
nuanţat.
ELEMENTE CONECTOARE: (adverbe, locuţiuni adverbiale, conjuncţii sau locuţiuni
conjuncţionale, structuri verbale) ; exprimă
 succesiunea, continuitatea : în primul rând, în al doilea rând, etc, pe de o parte... pe de
altă parte, în plus, de asemenea
 contrastul: dar, însă, ci, în contrast cu, dimpotrivă
 ierarhizarea: înainte de toate, mai presus de toate, mai important decât
 comparaţia: la fel cu, tot aşa, ca în comparaţie cu, în mod asemănător
 probabilitatea: probabil, posibil, este cu putinţă, s-ar putea ca
 certitudinea: cu siguranţă, desigur, fireşte, nu este nici o îndoială că
 concesia: deşi, totuşi, cu toate acestea, chiar dacă
 concluzia: deci, aşa, prin urmare, în concluzie, în consecinţă, la urma urmelor.
IV. CONSTRUCTIA DISCURSULUI DE TIP ARGUMENTATIV (CRITERII DE
EVALUARE):

1. Echilibru între ipoteza-argument-concluzie; constructia paragrafelor subliniaza ideile.

2. Utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate discursului de tip argumentativ:
 verbe de opinie: a crede, a considera, a presupune;
 . adverbe/ locutiuni adverbiale de mod folosite ca indici ai subiectivitatii evaluative.
probabil, posibil, desigur, fara îndoiala, cu siguranta etc;
 conjunctii/ locutiuni conjunctionale cu rol argumentativ (indicatori de argumentare),
utilizate pentru a exprima raporturile de tip cauzal, consecutiv, final, conclusiv etc:
deoarece, din cauza ca, încât, ca sa, asadar, pentru ca...;
 conectori argumentativi: în primul rând, în plus, de fapt, oricum, în ceea ce priveste, prin
urmare, în realitate, este cunoscut de toată lumea faptul diverse cuvinte persuasive.
3.Timpul verbelor este prezentul etern, neutru, timp al reprezentarii actualizatoare, a inscrierii particularului in
general, al implicarii enuntiatorului/autor.
4.!!!!! Se recurge frecvent la persoana I( sg sau pl.) indiciu al prezentei locutorului in fraza si in discurs.
Datorita acestei prezente a autorului, tehnica argumentarii tine de discurs (care este la initiativa
locutorului) si nu de povestire ( care este la inițiativa naratorului).

V. RECOMANDĂRI:
 scrieţi textul mai întâi pe ciornă;
 analizaţi corectitudinea argumentelor şi eliminaţi erorile de logică, de relevanţă;
 ordinea în care sunt aşezate argumentele trebuie să corespundă modului natural în care
gândesc oamenii: deducţii, inducţii, analogii etc. În ordine descrescătoare, următoarele
aserţiuni au putere de convingere: fapte, judecăţi, mărturii, credinţe personale,
prejudecăţi;
 corectaţi greşelile de redactare/ scriere, greşelile de gramatică sau de stil;
 încadraţi textul în pagină, astfel încât să apară clar paragrafele cu alineat, care să
marcheze principalele părţi ale discursului;
 redactaţi în formă finală.
EXEMPLE DE TEXTE ARGUMENTATIVE
 (VEZI SI SUBIECTUL II CULEGERE BAC)

1. Scrie un text de tip argumentativ, de 10 – 15 de rânduri, despre devotamentul față de ființele dragi,
pornind de la ideea exprimată în următoarea afirmaţie:
“Deşi nu devotamentul provoacã iubirea, fiind mai degrabă un efect, el este esenţial în menţinerea
neştirbită a acesteia. În absenţa devotamentului, iubirea este expusă riscului degradării şi, în cele din urmă,
dispariţiei.”
( Liviu Antonesei. "Despre dragoste")

Afirmaţia lui Liviu Antonesei este plină de înţelepciune. Consider că dragostea nu apare din dorinţa de a
fi devotat unei anumite persoane, dar fără acest devotament relaţia de iubire nu poate rezista în timp.
Un prim argument în susţinerea acestei concepţii este că, atunci când iubeşti, te dăruieşti în totalitate
persoanei dragi, faţă de care dovedeşti credinţă şi fidelitate. Încrederea în partener este o altă condiţie necesară
în menţinerea cuplului, gelozia şi suspiciunea sunt duşmani siguri care ucid iubirea.
În altă ordine de idei, devotamentul faţă de persoana iubită este o dovadă certă a dragostei pe care i-o
porţi şi poate salva oricând relaţia, dacă tactul, răbdarea şi înţelegerea se manifestă cu pricepere. Un exemplu
grăitor este cuplul Persida-Naţl, a cărui relaţie s-a degradat din cauza comportamentului deplasat al bărbatului şi
care este salvat prin dragostea plină de îngăduinţă şi înţelepciune cu care femeia l-a înconjurat, chiar dacă i-a
fost teribil de greu.
În concluzie, devotamentul este esenţial în menţinerea neştirbită a sentimentului de iubire, altfel, ea se
degradează şi, în cele din urmă, se stinge.

2. Scrie un text de tip argumentativ, de 10 – 15 de rânduri, despre ură, pornind de la ideea exprimată în
următoarea afirmaţie: „Pe când iubirea, de orişice fel ar fi ea, luminează viaţa şi-o îndulceşte, ura o-
ntunecă, o umple de amărăciune şi-o face nesuferită”. (Mihai Eminescu, Opere)

Cine oare nu a incercat macar o data sa inteleaga dedesubturile iubirii si urii?...

Mă număr printre cei care susţin ideea enunţată în citatul dat şi anume aceea că iubirea, de orice fel, este
sentimentul care luminează şi face viaţa mai frumoasă, pe când ura nu face altceva decât să aducă amărăciune şi
frustrare în viaţa oamenilor.(opinie proprie+ipoteza-atentie, relationare cu citatul!!!)
În primul rând, atât iubirea pe care o dăruim cât şi cea pe care o primim, ne face să privim viaţa şi din
alte puncte de vedere şi să uităm de lucrurile materiale. Aşa, noi oamenii, ne dăm seama că având iubire avem o
viaţă frumoasă şi învăţăm să preţuim momentele cu adevărat minunate. Acest lucru îl poate face orice tip de
iubire, fie ea părintească, pasională, pentru prieteni sau pentru oricare dintre semenii noştri, dar consider că
dacă în viaţa unui om se regăsesc toate acestea, acel om poate spune că este cu adevărat împlinit. Fireşte că
iubirea aduce şi suferinţă, dar numai cunoscând toate trăirile pe care iubirea le aduce ne vom da seama că nu
există sentiment mai înălţător ca acesta.(argument 1 cu exemplificare ).
În al doilea rand, sunt de parere că ura nu ar trebui să existe în viaţa noastră întrucât ne face să uităm de noi,
să nu acordăm atenţie lucrurilor frumoase din viaţă şi să ne concentrăm doar pe a le face rău celor din jurul
nostru. Astfel nu vom deveni decât nişte oameni frustraţi care îşi vor da seama în final că viaţa a trecut pe lângă
ei şi nu s-au bucurat de lucrurile cu adevărat importante.(argument 2/contraargument cu sustinere).
Aşadar, fiecare are dreptul de a alege ceea ce face cu viaţa lui dar în cele din urmă toţi ne vom da seama
că, asa cum am sustinut prin cele afirmate anterior, prin iubire toate lucrurile frumoase sunt posibile, că acest
sentiment ne face mereu să tresărim de emoţii şi ca nu mai există vreunul care să dea mai multă frumuseţe
vieţii, pe când ura ne va aduce doar o viaţă tristă şi întunecată.(reformularea ipotezei+perspectiva
generalizatoare asupra temei eseului)

3. „Cum e mai bine să fie lucrurile pe care le folosim: mari sau multe? Sau şi mari şi multe şi scumpe,
dacă se poate. Şi viu colorate? Nu vi se întâmplă să vă uitaţi în jur în ultima vreme şi să simţiţi o
atmosferă de bazar părăsit? Când umblaţi prin magazine, prin hypermarketuri nu vă loveşte o
revelaţie că sunt fie prea multe lucruri pe rafturi, fie inutil de multe în cărucior? (...) De la portbagaj
la dulapul de haine şi apoi la toate troacele sau accesoriile cu care se umplu până la sufocare
casele de obicei, e un pas mental uşor de făcut. Nu cumva am muşcat prea cu pasiune şi am
 rămas cu fălcile încleştate, ca un pitbull, în bunătăţile cărora nu mai vrem să le dăm drumul, pe
care vrem să le avem şi să le păstrăm fără niciun fel de măsură sau raţiune?”
(Răzvan Exarhu, “Viaţa e o magazie?”, în Evenimentul zilei, 20.07.2009)

1. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?

-Cine este?
- Cui se adresează?
- Unde ar fi putut apărea textul?
- Care este opinia sa despre lucrurile pe care le cumpără şi le adună oamenii?
- De ce crezi că textul cuprinde o serie de întrebări?
2. Care este opinia ta despre importanţa cumpărăturilor în ziua de astăzi? Susţine, cu argumente,
opinia prezentată.

Rezolvare a cerintelor:
1. “ Autorul textului, Răzvan Exarhu, este gazetar şi scriitor, iar situaţia de comunicare este una reală.
Astfel, gazetarul publică acest articol în ziarul Evenimentul Zilei ca urmare a consumismului exagerat din
România perioadei actuale.
► Textul este de tip nonficţional, aparţine stilului publicistic şi se adresează atât unui receptor specializat - un
sociolog -, cât şi unui receptor nespecializat - oamenii obişnuiţi.
► Textul ar fi putut apărea în orice cotidian, pe un blog al autorului sau într-o revistă de opinie precum Dilema
Veche.
► Autorul consideră că oamenii cumpără foarte multe lucruri, fără a avea neapărat nevoie de acestea. De
asemenea, oamenii cumpără diverse lucruri oarecum în virtutea inerţiei şi într-o manieră iraţională: „Nu cumva
am muşcat prea cu pasiune şi am rămas cu fălcile încleştate, ca un pitbull, în bunătăţile cărora nu mai vrem să le
dăm drumul, pe care vrem să le avem şi să le păstrăm fără niciun fel de măsură sau raţiune?"
► Textul cuprinde o serie de întrebări retorice: „Nu vi se întâmplă să vă uitaţi în jur în ultima vreme şi să simţiţi
o atmosferă de bazar părăsit? Când umblaţi prin magazine, prin hypermarketuri nu vă loveşte o revelaţie că sunt
fie prea multe lucruri pe rafturi, fie inutil de multe în cărucior"? al căror răspuns este implicit, întrebările
retorice au rolul de a atrage atenţia cititorului asupra problemei pe care o ridică textul: consumismul exagerat şi
iraţional al omului modern.

Textul argumentativ
2. In opinia mea, pentru majoritatea oamenilor, cumpărăturile sunt foarte importante în ziua de astăzi. In
fiecare seară, la fiecare sfârşit de săptămână, hypermarketurile devin un furnicar de oameni, care îşi umplu
cărucioarele până la refuz, în mod iraţional, cu lucruri utile sau inutile. Reclamele agresive la diverse produse
reprezintă un factor important care îi determină pe oameni să cumpere în exces, fără a avea neapărat nevoie de
lucrurile pe care le achiziţionează”.
► In cazul românilor, consumismul exagerat este cauzat cel mai probabil şi de faptul că, în perioada comunistă, ei
au fost privaţi de cele mai elementare produse, iar acum încearcă să recupereze ceea ce le-a lipsit în acea epocă,
făcând cumpărături în exces.
► In concluzie, pentru unii oameni din ziua de astăzi, <a cumpăra> a devenit sinonim cu <a trăi>".

ALTE EXEMPLE DE TEXTE ARGUMENTATIVE

Aplicaţia 1.
I. Dincolo de pod, România, 1975, dramă. Adaptare după romanul Mara de Ioan Slavici. Regie: Mircea
Veroiu. Cu: Leopoldina Bălănuţă, Florin Zamfirescu, Mircea Albulescu. Distribuţia, impecabil alcătuită şi
condusă, prilejuieşte unor excelenţi actori veritabile bijuterii interpretative chiar în roluri miniaturale: Irina
Petrescu, interiorizată şi cerebrală, Florina Cercel, frumoasă, Ion Caramitru, în cea mai cizelată compoziţie a
lui.
II. Godzila, Japonia, 1954, film SF. Regie: Inoshiro Honda. Cu: Momoko Kochi, Akira Takarada. Filmul este o
modalitate de a resuscita, printr-un scenariu realizat după schema filmelor cu King Kong, dragonii din vechile
legende. Efectele speciale par acum de o naivitate teribilă, dar aceasta nu scade farmecul filmului de groază.
(revista Şapte seri}
Cerinţe:
a. Menţionează temele celor două texte de mai sus şi scopul comunicării.
b. Prezintă două dintre calităţile generale/ particulare ale stilului, identificabile în textul dat (claritate,
proprietate, precizie, concizie, corectitudine; variaţie stilistică, eufonie, cursivitate, oralitate).
c. Motivează interesul/ dezinteresul tău de a viziona unul dintre cele două filme, utilizând numai informaţiile
oferite în textele date.

Răspuns (varianta I - argumentarea pro):

Formularea tezei: Teza este sugerată de cerinţa c, şi anume: Aş dori să vizionez/ nu aş dori să vizionez filmul...
.
Dacă trebuie să mă ghidez doar după informaţiile oferite de texul preluat din revista Şapte seri, trebuie să-mi
mărturisesc imediat interesul pentru a viziona filmul Dincolo de pod.
Argumentul (argumentele): Aş dori să vizionez filmul Dincolo de pod
deoarece subiectul său şi în special anumite detalii menţionate în prezentarea filmului îmi stârnesc curiozitatea.
Şi, nu în ultimul rând, datorită relaţiei subtile care se stabileşte între o carte şi filmul care o ecranizează.
Dovezi:
Deşi cunosc subiectul filmului, care este, aşa cum se menţionează în Prezentare, ecranizarea romanului Mara
de Slavici, pe care l-am pregătit pentru examenul de bacalaureat, mă interesează viziunea regizorală a lui
Mircea Veroiu (exemplul e preluat din textul suport), asta pentru că se ştie că orice ecranizare adaugă ceva
subiectului cărţii şi pierde ceva din subiect, datorită subiectivităţii receptorului sau regizorului. Mă interesează
cum vede Mircea Veroiu cartea lui Slavici, ce primeşte în plus şi ce pierde subiectul din perspectiva lui Veroiu.
Trebuie să recunosc că eu dau admitere la artă teatrală şi cinematografică şi asta este o chestiune pe care o voi
trăi personal (apel la experienţa personală).
De asemenea, îmi atrage atenţia distribuţia; filmul distribuie actori străluciţi: Leopoldina Bălănuţă, Florin
Zamfirescu, Mircea Albulescu, Irina Petrescu „interiorizată şi cerebrală", Florina Cercel ,frumoasă', Ion
Caramitru (exemplu preluat din text). Trebuie să recunosc că i-am văzut pe toţi în diferite roluri şi le cunosc
potenţialul artistic, dar niciodată jucând împreună. Prin această valoroasă şi fin lucrată distribuţie filmul pare a
fi o mare realizare a cinematografiei româneşti (opinie personală întemeiată pe informaţia din text).
Şi apoi ar fi dificil să nu-mi doresc să văd asemenea film, deoarece Ion Caramitru este actorul meu preferat. L-
am văzut în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, unde mi s-a părut excepţional, dar se pare că
în Dincolo de pod apare în cea mai cizelată compoziţie a lui. Oare ce personaj joacă pe tânărul preot, care-o
iubeşte pe Persida, sau pe Naţl? (apel la experienţa personală).
Şi în ultimul rând îmi atrage atenţia titlul, Dincolo de pod. Imaginea focalizează un aspect esenţial din lumea lui
Slavici, şi anume relaţia, mediată aici metaforic de pod, între români, unguri şi saşi, între vecini, între membrii
aceleiaşi familii. Ştiu din studiile critice pe care le-am citit că lumea lui Slavici se întemeiază pe relaţiile dintre
oameni, mediate aici, aşa cum am spus, de imaginea podului (opinia criticii literare).
Concluzii: (se reia teza şi se motivează prin dovezile oferite) Aş viziona filmul cu mult interes, în primul
rând datorită relaţiei dintre literatură şi cinematografie, dar şi admiraţiei pe care o am pentru Ion Caramitru.

Răspuns (varianta II - argumentarea contra):

Formularea tezei: Teza este sugerată de cerinţa c, şi anume: Aş dori să vizionez/ nu aş dori să vizionez filmul...
.
Dacă trebuie să mă ghidez doar după informaţiile oferite de textul preluat din revista Şapte seri, trebuie să-mi
mărturisesc imediat dezinteresul pentru a viziona filmul Dincolo de pod.
Argumentul (argumentele): N-aş dori să vizionez filmul Dincolo de pod,
deoarece subiectul său şi în special anumite detalii menţionate în prezentarea filmului nu îmi stârnesc
curiozitatea. Şi, nu în ultimul rând, datorit părerii nu foarte bune pe care o am despre filmele care ecranizează
cărţi.

Dovezi:
Dincolo de pod este ecranizarea romanului Mara, pe care l-am pregătit pentru examenul de bacalaureat, deci
ştiu subiectul filmului foarte bine. Ştiu de asemenea şi nenumărate opinii critice consacrate acestui roman:
prezintă lumea ardelenească, relaţiile stabilite în lumea satului, poveste de iubire dintre Persida şi Naţl, puterea
unei femei care-şi creşte singur copiii etc. Filmul este destul de vechi, aproape sigur alb-negru, de aceea nu cred
că prezintă subiectul recurgând la efecte speciale, care poate mi-ar putea atrage atenţia (argument preluat din
text; completat cu apelul la experienţa personală).
Al doilea motiv ar fi că toate ecranizările după romane pe care le-an văzut sunt ori filme cu haiduci, potere,
sau dacă ne gândim la francezi cavaleri şi muşchetari, sau filme plictisitoare pentru că pun prea mult accentul
pe trăiri psihologice şi drame interioare. Cred că aşa este şi Dincolo de pod, o dramă (argument preluat din
text). La vârsta mea şi în ziua de astăzi cred că e mai plăcut să vezi comedii şi filme de acţiune (opinie
comună).
Filmele româneşti sunt prea metaforice, prea complicate şi nuanţate Titlul Dincolo de pod aproape sigur că este
o metaforă. E o problemă de gust. Nu sunt interesat de filmul Dincolo de pod. Mi-ajunge că am citit romanul
(experienţă personală).
Un ultim motiv pentru care nu m-aş duce la film este că nu am mare încredere în revista Şapte seri. Este
prea neutră, prea neimplicată, prezintă prea uniform toate filmele, ca să mă poată convinge (experienţă
personală).
Concluzii: (se reia teza şi se motivează prin dovezile date) Nu m-aş duce la filmul Dincolo de pod
pentru că e vechi, are un subiect pe care-1 cunosc şi nu-i creditez pe cei care fac publicitate acestui film. Insă,
dacă n-aş fi citit cartea şi ar fi fost înainte de examenul de bacalaureat, poate lucrurile ar fi stat altfel.

Aplicaţia 2.
Art. 4. - (1) învăţământul are ca finalitate formarea personalităţii umane, prin:
o.) însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice, a valorilor culturii naţionale şi universale;
b) formarea capacităţilor intelectuale, a disponibilităţilor afective şi a abilităţilor practice prin asimilarea de
cunoştinţe umaniste, ştiinţifice, tehnice şi estetice;
c) asimilarea tehnicilor de muncă intelectuală, necesare instruirii şi autoinstruirii pe durata întregii vieţi;
d) educarea în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, al demnităţii şi al
toleranţei, al schimbului liber de opinii;
e) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice, a respectului pentru
natură şi mediul înconjurător;
f) dezvoltarea armonioasă a individului, prin educaţie fizică, educaţie igienico-sanitară şi practicarea
sportului;
g) profesionalizarea tinerei generaţii pentru desfăşurarea unor activităţi utile, producătoare de bunuri
materiale şi spirituale.
{Legea învăţământului)
Cerinţe:
a. Precizează elementele situaţiei de comunicare din textul dat [emiţător, receptor, mesaj).
b. Prezintă caracteristicile stilului funcţional în care este redactat textul dat.
c. Exprimă-ţi opinia despre importanţa uneia dintre finalităţile învăţământului, în formarea personalităţii
umane.
Răspuns:
Formularea tezei: Teza este sugerată de cerinţa c, spre exemplu: dezvoltarea armonioasă a individului, prin
educaţie fizică, educaţie igienico-sanitară şi practicarea sportului este o finalitate fundamentală/ foarte
importantă/ relativ importantă a învăţământului romanesc.
Contextualizarea problemei (încadrarea răspunsului în cerinţă):
Finalitatea fundamentală a învăţământului menţionată de Legea învăţământului pare a fi de factură umanistă;
se referă la ,formarea personalităţii umane". Personalitatea umană este formată de şcoală printr-un proces
complex care vizează toate elementele enumerate de la a la g.
Teza/ ideea pe care o susţin:
Punctul f. vorbeşte despre „dezvoltarea armonioasă a individului prin educaţie fizică, educaţie igienico-
sanitară şi practicarea sportuluf. Cred că în formarea personalităţii dezvoltarea armonioasă, subliniez
„armonioasă", trebuie să aibă loc prioritar. Legea dezvoltă ideea prin enumerarea unor discipline practice: prin
educaţie fizică, educaţie igienico-sanitară şi practicarea sportului.
Argumentul (argumentele):
„Dezvoltarea armonioasă a individului prin educaţie fizică, educaţie igienico-sanitară şi practicarea sportuluf
reprezintă un pas spre integrarea europeană a învăţământului romanesc, care îşi dezvoltă astfel o latura profund
umanistă, şi anume dezvoltarea armonioasă a tânărului.
Dovezi:
Românii mai împărtăşesc încă opinia că şcoala reprezintă un loc in care înveţi romană şi matematică, fizică şi,
eventual, economie. Aspectele practice sunt aproape integral omise. Parcă în ultima vreme materiile opţionale
mai permit abordarea unor aspecte practice. Insă educaţia fizica are în continuare un statut de «cenuşăreasă».
Dacă nu facem mate si română în ora de educaţie fizică, facem economie, sau dacă nu, ne jucam în sală. Puţini
sunt profesorii care, atenţi la ce se întâmplă în Occident, dau atenţie dezvoltării fizice (exemplu preluat din
experienţa persom şi din opinia comună).
Eu cred că personalitatea se poate dezvolta doar prin îmbinar armonioasă a tuturor laturilor ei (intelectuală,
spirituală, dar şi fizică). Cat priveşte educaţia fizică şi practicarea sportului, ne putem gândi la deviza anticilor
mens sana in corpore sano (exemplu preluat din înţelepciune populară). De asemenea, putem aduce dovezi
din domeniul medical, ca susţine că practicarea sportului produce anumite reacţii, efecte în organism care
întreţin sau optimizează activitatea intelectuală (de exemplu, oxignarea creierului etc.) (exemplu preluat din
studii de specialitate).
In ceea ce priveşte educaţia igienico-sanitară, lucrurile sunt mai nuanţate. Educaţia igienico-sanitară are în
vedere în primul rând latura fizică a personalităţii, însă se ştie deja cu certitudine (vezi emisiunile de la canalul
Discovery) că psihicul şi intelectul sunt în relaţie cu latura fizică că orice mică disfuncţionalitate a uneia se
reflectă în celelalte. Deci, să nu credem că educaţia igienico-sanitară se referă doar la ochi, urechi şi mâii
curate, sau la evitarea bolilor cu transmitere sexuală. Ea întreţine de fapt echilibrul organismului şi al persoanei
noastre (opinii personale întemeiat pe informaţii mass-media).
Nu în ultimul rând, acest deziderat răspunde unei nevoi a tinerilor care practică diverse forme de întreţinere a
corpului (aerobic, fitness, body building etc).
Concluzie:
De aceea, este îndreptăţită menţionarea „dezvoltării armonioase a individului prin educaţie fizică, educaţie
igienico-sanitară şi practicarei sportului printre finalităţile învăţământului.