ACTIVITATE PROIECT ”ROSE”

UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: CLEGIUL NAȚIONAL ”NICOLAE TITULESCU” PUCIOASA

DATA: 017.12.2021
CLASA: a XI- a
PROFESOR: PĂTRU MARIUS
ARIE CURRICULARĂ: Limbă şi comunicare
DISCIPLINA: Limba şi literatura română
TEMA: Structuri discursive - Textul argumentativ – structuri, reguli, aplicații
TIPUL LECŢIEI: consolidare și sistematizare de cunoștințe

COMPETENŢE GENERALE
1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în diferite situaţii de comunicare;
4. Argumentarea orală sau în scris a unor opinii în diverse situaţii de comunicare.

COMPETENŢE SPECIFICE
1.3. Folosirea adecvată a strategiilor de comunicare orală în monolog şi dialog;
1.4. Utilizarea adecvată a tehnicilor de redactare;
4.1. Utilizarea tehnicilor şi strategiilor argumentative în situaţii de comunicare diverse (scrise sau orale);
4.2. Compararea şi evaluarea unor argumente diferite în vederea formulării unor judecăţi proprii.

VALORI ŞI ATITUDINI
 Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice în raport cu diversele mesaje receptate;
 Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi de comunicare;
 Abordarea flexibilă şi tolerantă a opiniilor şi a argumentelor celorlalţi.

1
OBIECTIVE OPERAŢIONALE: La sfârşitul orei elevii trebuie:

O1: să identifice structura textului argumentativ;

O2: să utilizeze corect conectorii într-un text argumentativ;
O3: să formuleze argumente și contraargumente pe anumite teme;
O4: să redacteze corect un text argumentativ, valorificând informațiile dintr-un text suport, precum și experiența personală/culturală
O5: să identifice textul argumentativ dintr-o serie de texte

RESURSE EDUCAŢIONALE
a) Capacităţile de receptare ale elevilor;
b) Timpul: 50 minute.
METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia, conversaţia euristică, explicaţia, exerciţiul, ciorchinele, observaţia, demonstraţia.

MIJLOACE DIDACTICE: texte suport, fişe de lucru, instrumente de scris, caietele elevilor, laptop

FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII ELEVILOR:

 Activitate frontală;
 Activitate individuală;

MATERIAL BIBLIOGRAFIC:
 Programa școlară de limba şi literatura româna pentru bacalaureat
 Duda, Gabriela, Analiza textului literar. Textul argumentării, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2002
 Parfene, C., Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală. Ghid teoretico-aplicativ, Iaşi, Ed. Polirom, 1999;
 Pintilie, Mariana, Metode moderne de învăţare-evaluare, Ed. „Eurodidact”, Cluj-Napoca, 2006;
 Şerbănescu, Andra, Cum se scrie un text, Ed. Polirom, Bucureşti, 2005.

2
3
Anexa 1
TEXTUL ARGUMENTATIV

Să argumentezi (...) înseamnă să plasezi idei şi cunoştinte într-un raport de interacţiune

logică şi de succesiune adecvată, astfel încât să conducă la acceptarea sau la respingerea
anumitor aserţiuni. Este una dintre cele mai complexe activităţi ale omului ca fiinţă vorbitoare.
(...) Cu toţii dorim să fim în stare să dăm glas cu precizie gândului şi emoţiilor noastre.

(Vincenzo Lo Cascio, Gramatica argumentării. Strategii şi structuri, Bucureşti, Ed. Meteora Press)

STRUCTURA TEXTULUI ARGUMENTATIV

1. IPOTEZA - ideea susţinută de elev şi care urmează să fie demonstrată;

2. ARGUMENTAREA PROPRIU-ZISĂ - enunţarea a două sau mai multe

argumente pro sau contra tezei enunţate şi susţinerea lor cu : exemple, citate, prezentarea unor
întâmplări, opinii de autoritate, comparaţii care să scoată în evidenţă ideea susţinută, citarea
unor surse de referinţă (filozofi, lingvişti, istorici, critici literari etc.), folosirea unor
contraexemple, apelul la experienţa personală, idei și exemple dintr-un text suport etc.

!Dispunerea argumentelor în scris este marcată de paragrafe.

3. CONCLUZIA- rezumă demersul argumentativ, întăreşte ipoteza prin reluarea ei

într-un mod nuanţat.

SCOP: persuasiune/convingere

Repere pentru redactarea textului de tip argumentativ:

 Citeşte cu atenţie enunţul şi conținutul acestuia! (De exemplu: Scrie un text de tip
argumentativ, de 150-300 de cuvinte (15-30 de rânduri), despre …………… -
problematica pusă în discuţie)! Utilizează mijloacele lingvistice adecvate exprimării
unei aprecieri!
 Caută argumentele convingătoare pentru a-ţi susţine opinia exprimată anterior!
Fiecărui argument asociază-i, într-un alineat distinct, în mod gradat (de la cel mai
puţin la cel mai convingător argument), un exemplu potrivit prin care să valorifici un
text suport, experienţa ta existenţială sau culturală! Utilizează corect conectorii logici!
 Nu te abate de la tema propusă! Formulează corespunzător o concluzie pertinentă!
 Respectă normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de
ortografie şi de punctuaţie) şi limitele de spaţiu indicate!

4
Conectorii ce permit redactarea
corectă a textului argumentativ:
Paragraful discursiv
IPOTEZA
ARGUMENTAREA/
CONTRAARGUMENTAREA
Enunţarea şi dezvoltarea
argumentelor
CONCLUZIA
Conectori/modalizatori specifici
Indici ai subiectivităţii evaluative:
(Eu) consider că...
Sunt de părere că...
Mi se pare că...
Cred că...
În ceea ce mă priveşte,...
În opinia mea, ...
După părerea mea,...
Din punctul meu de vedere,...
Indici progresivi:
Un prim argument, Un alt argument
În primul rând, În al doilea rând,
Mai întâi,... Apoi,... În plus , În continuare, La fel,
Pe de o parte... Pe de altă parte, etc.
Factori cauzali:
Ţinând cont de acest fapt;
deoarece; căci; pentru că;
de fapt; dovadă că; cum;
având în vedere că; de altfel;
Elemente demonstrative/explicative:
tot astfel; în acelaşi timp,...; totodată,...; simultan,...;
concomitent,...; deopotrivă,...;
în chip asemănător...; cu alte cuvinte...; pe scurt,...;
rezumând,...; de exemplu,.. etc.
Conectorii conclusivi/ai consecinţei argumentării
Deci,
În concluzie,
Aşadar,
Prin urmare,
În consecinţă,
Iată de ce,
5
 GREŞELI FRECVENTE ÎN REALIZAREA TEXTELOR DE TIP
ARGUMENTATIV

Fapte irelevante - elevii inserează în textele lor pasaje fără legătură cu subiectul. De
exemplu, într-un text de tip argumentativ despre dreptate, pornind de la ideea identificată în
următoarea afirmaţie: „Dreptatea e ca lemnul cel uşor, care-l apasă în apă, şi tot cândva iese
d-asupra”. (Proverb românesc), un elev din clasa a XII-a, a scris despre minciună în general,
apoi a făcut apel la exemplul personal - atunci când a minţit în legătură cu o corigenţă, dar
familia a aflat în cele din urmă. Elevul a scris despre minciună, fără a reveni la tema textului,
dreptatea.

Impunerea problematicii - elevii prezintă ca adevărate anumite lucruri, care, de fapt,

se impun a fi demonstrate. De multe ori, o problemă este prezentată ca şi când ar avea deja un
răspuns. De exemplu, elevii formulează enunţuri precum: Romanul... este preferatul meu
pentru că îmi place/Caragiale este autorul meu favorit pentru că îmi place. Această greşeală
conduce la circularitate, elevul spunând acelaşi lucru, dar cu alte cuvinte.

Eroarea ,,bulgărelui de zăpadă” este o greşeală de judecată. Când au de alcătuit o

argumentare despre încadrarea în gen sau specie a unei opere literare, elevii preiau astfel de
compuneri din cărţi de specialitate, pornind de la premisa că ei nu le pot realiza pentru că nu
au abilităţi, crezând că vor lua note proaste sau vor rămâne corigenţi, nefiind conştienţi de
importanţa autenticităţii unui text.

Analogia defectuoasă constă în formularea unor concluzii rezultate prin compararea a

două obiecte diferite şi extinderea unei trăsături neconcludente asupra întregului. Această
asemănare este luată drept o dovadă pentru o comparaţie relevantă, însă acest lucru nu este
permis într-o argumentare validă. De exemplu, atunci când studiază nuvela La hanul lui
Mânjoală de I.L. Caragiale, elevii au tendinţa să argumenteze părerea lor despre text făcând
analogii cu dramaturgia autorului care le este familiară.

Reducerea la dilemă reprezintă ignorarea alternativelor, prezentarea unor răspunsuri

fără nuanţări. De exemplu, în timpul unei dezbateri despre personajul Ion din romanul
omonim de Liviu Rebreanu, elevii au tendinţa să-l considere fie personaj negativ, fie victimă
a societăţii, fără să formuleze răspunsuri complexe şi argumentate referitoare la caracterul şi
evoluţia protagonistului.

Absenţa legăturii logice între două elemente alăturate. Există elevi care atunci când
au de redactat un text de tip argumentativ fac o astfel de greşeală. De exemplu, în redactarea
unui text de tip argumentativ despre înţelepciune, pornind de la ideea identificată în
următoarea afirmaţie: „Înţelepciunea? Este o stare sau un demers, în speţă unul de armonie,
echilibru, măsură. Se poate vorbi de esenţa, firea, natura ei, dar nu de adevărul
ei”(Constantin Noica, Jurnal de idei), o elevă din clasa a XII-a notează că Noica a fost eseist
şi filozof, că părerile acestuia sunt avizate, motiv pentru care afirmaţia dată este justificată.

6
Anexa 2
STRUCTURI ÎN TEXTUL ARGUMENTATIV

1. Citește cu atenție textul următor, apoi formulează răspunsuri la cerințele date:

În opinia mea, afirmaţia lui N. Iorga, conform căreia Şcoala cea mai bună e aceea în
care înveţi înainte de toate a învăţa este îndreptăţită, căci şcoala trebuie să furnizeze, înainte
de toate, metode de învăţare, nu cunoştinţe de-a gata, pe care memoria nu le poate găzdui la
nesfârşit.
Pe de o parte, noţiunea de şcoală a fost mereu asociată cu cea de educaţie. De altfel,
sensul etimologic însuşi al cuvântului se poate constitui în argument care să susţină afirmaţia
gânditorului, căci în limba latină educatio însemna formare a spiritului, creştere spirituală,
iar acest sens încă se menţine. Desigur că şcoala trebuie să devină tot mai dinamică şi să
răspundă ritmului alert al dezvoltării societăţii. De aceea, ea trebuie să-l formeze pe elev în
aşa fel încât el să-şi concentreze atenţia totdeauna spre ceea ce este esenţial pentru cariera pe
care vrea s-o urmeze.
Pe de altă parte, nimeni nu poate nega importanţa şcolii în formarea omului, întrucât
acesta este o fiinţă raţională pe care o caracterizează capacitatea de a învăţa. Cu certitudine
arma imbatabilă a omului este gândirea şi cred că, în afara, şcolii aceasta este insuficient
stimulată.
În concluzie, conservatoare sau liberală, şcoala nu trebuie niciodată să abdice de la rolul
ei suprem, acela de a forma spiritul uman. Pentru aceasta, orice elev trebuie, fireşte, să înveţe
mai întâi a învăţa.

Cerinţe:
1. Identifică părţile componente ale textului argumentativ.
2. Găsește conectorii specifici etapelor argumentării.
3. Alege din ipoteză două sintagme. Reformulează ipoteza, integrând cele două
sintagme pe care le-ai selectat.
4. Scrie un exemplu potrivit pentru unul dintre argumente.

Anexa 3

7
 EXERCIȚII DE ARGUMENTARE

1. Formulează un argument și un contraargument pentru afirmațiile:

 Prea multă indulgență școlară duce la o inflație de valori.

 Cine are carte, are parte.
 Lecturile suplimentare influențează succesul școlar.
 ”Dac-ar fi să iasă toți învățați, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele”
(Ion Creangă – ”Amintiri din copilărie”)
 Educația este singurul lucru pe care nimeni nu-l va putea lua înapoi de la
tine.
 Scopul educației este acela de a schimba o minte goală cu una deschisă.
 Educația este ceea ce rămâne când tot ce se învață în școală se uită.
(Ralph Waldo Emerson)
 Omul fără învățătură e ca pământul fără ploaie.

8
 Anexa 4

2. Exprimă-ți opinia despre mesajul transmis de imaginea expusă.

Folosește mijloacele lingvistice specifice unei argumentări.

9
 Anexa 5

FIȘĂ DE LUCRU

Citește cu atenție textul următor:

O paralelă între lectura propriu-zisă şi lectura iconică, intermediată de cinematograf

sau de TV e edificatoare. Ce facem când citim un roman şi ce facem când vizionăm un film?
Cititorul n-are acces direct la imagine, ci la cuvinte, deci la reprezentări mai mult sau mai
puțin abstracte, pe care trebuie să le „traducă” sensibil, să le „închipuie” în plenitudinea
corporalităţii lor. Nici măcar un mare maestru al descrierii peisajiste, de talia lui Sadoveanu,
nu poate rivaliza în bogăţia de detalii, autenticitate şi prospeţime a coloritului cu un operator
de film, fie el şi mediocru. Această diferenţă de „redare” e însă compensată la scriitor printr-
un excedent de „sugestie”. Sadoveanu scrie: „Peste singurătăţi a nins deodată o tonalitate
sură, tristă şi rece”. Cum poate obiectivul aparatului de luat vederi să evoce singurătăţile”
peste care „ninge” o „tonalitate” în acelaşi timp „sură, tristă şi rece”?
Dar propoziţia: „Ne oprirăm ca într-un fel de farmec şi uimire”? În ce chip e
descriptibilă fotografic o asemenea stare de spirit prin excelenţă aproximativă, inefabilă,
ambiguă? Procedeul scriitorului e deci de a folosi „racursiuri” [modalitate de redare a unui
subiect în pictură, sculptură sau fotografie, micşorând dimensiunile prin efectul perspectivei]
simbolice şi metaforice delicate spre a-l solicita pe cititor să-şi „fabrice” o reprezentare
mentală „îmbogăţită”, conţinând atât ce i se comunică nemijlocit, cât şi ceea ce trebuie
subînţeles (completând tabloul cu datele omise), dar care poate fi asociat (convocând diverse
conotaţii mai mult sau mai puţin personale).
Aşadar, cititorul nu e un simplu aparat de înregistrare, ci un colaborator care
tălmăceşte „instrucţiunile” autorului, „construieşte” în spiritul lor şi contribuie cu un
supliment de informaţii.
(Paul Cornea, Introducere în teoria lecturii)

1. Redactează un text de 100-150 de cuvinte, în care să argumentezi, pe baza textului

de mai sus și a experienței personale/culturale, dacă între film și carte există sau nu o
rivalitate.

În redactarea textului argumentativ, vei avea în vedere următoarele repere:

-formularea ipotezei/tezei/premisei;
-menționarea poziției pe care o ai față de ipoteză/teză/premisă;
-enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate poziției adoptate;
-formularea unei concluzii pertinente;
-utilizarea corectă a conectorilor în argumentare;
-valorificarea textului suport și a experienței personale/culturale;
-respectarea precizării privind numărul de cuvinte.

Notă. În elaborarea răspunsului, te vei raporta la informațiile din fragmentul dat, dar și la
experiența personală/culturală.

10
 Anexa 6
FIŞĂ DE INTEREVALUARE

Notaţi activitatea colegilor voştri prin calificative: Foarte bine (FB), Bine (B),
Suficient (S), Insuficient (I), urmărind criteriile precizate în tabelul de mai jos.

Exprimarea Criterii de evaluare Calificative

orală/scrisă FB B S I

Organizarea ideilor în scris

Respectarea temei
Exprimarea scrisă
Abilităţi de argumentare

Utilizarea limbii literare

1. claritatea
Respectarea
calităţilor 2. proprietatea
stilului
3. corectitudinea

4. precizia

Corectitudinea exprimării
Exprimarea orală
Prezentare fără ezitări

Exprimare clară, logică

Folosirea elementelor
nonverbale
Contactul vizual cu receptorii

11
Anexa 7
EVALUARE
Identifică textul argumentativ. Justifică-ți răspunsul prin cel puțin două aspecte.
Privit din perspectiva educației,
„binele” este una dintre valorile umane pe
care aceasta dorește să o promoveze. Este un
„bine” prin care se încearcă asigurarea unui
bun mers al omenirii. Când, însă, ne
raportăm la firea omenească, la individ ca
membru al acestei „omeniri”, „binele” unuia
poate însemna „răul” altcuiva.
Ca subsistem al sistemului social,
educația, cu precădere cea instituționalizată,
se folosește, în trasarea politicii sale, de
coordonate care aparțin, în principal
domeniului cultural. Prin urmare, e firesc ca
„binele”, promovarea sa, să fie unul dintre
punctele forte ale educației. Dincolo de
aceasta, chiar și educația care are loc în
afara zidurilor școlii (educația în familie,
educația religioasă, educația morală)
mizează puternic pe promovarea „binelui”,
căci acesta este în conformitate cu ceea ce
societatea acceptă.
În plus, facerea binelui este
întotdeauna legată de răsplată, de încurajări
și de întăriri. O temă „bine” făcută îți aduce
aprecierea profesorului, a colegilor și poate
chiar o notă „bună”. Răsplata unei Vieți de
Apoi dusă într-o veșnică bucurie și bunăstare
se câștigă tot în urma facerii „binelui”.
Aprobarea părintelui pentru faptele bune
încurajeajă copilul în adoptarea unui
comportament conform cu cerințele
societății.
Potrivit cu firea omenească pot fi și
comportamente pe care societatea, totuși, le
amendează: minciuna, agresivitatea etc.
În concluzie, pentru firea omenească
„binele” poate îmbrăca diverse forme.
Depinde de perspectiva „moralei” pe care
individul și-o asumă.
12
Lexicul unei limbi, departe de a fi un
ansamblu static, se află într-o continuă
mișcare, îmbogățire, transformare,
creându-se mereu noi unități lexicale, iar
altele, care nu mai corespund nevoilor
vorbitorilor, fiind împinse treptat spre
periferia vocabularului și, cu timpul, scoase
din uz. Această dinamică este caracteristică
evoluției pe verticală a oricărei limbi
literare. Mutațiile lexicale se produc fie în
cadrul sistemului intern al limbii, fie sunt
rezultatul contactelor lingvistice, directe sau
indirecte, cu alte idiomuri.
Stratul cel mai nou al lexicului,
neologismele, constituie un indice elocvent al
înnoirii limbii, pe măsura progresului
civilizației moderne, care reclamă continuu
termeni adecvați și expresivi pentru noțiuni
concrete, pentru realități, invenții,
perfecționări de tot felul. Ca atare, un
dicționar de neologisme, în același timp
explicativ, normativ și etimologic, are tocmai
o asemenea menire, de a înlesni publicului
larg înțelegerea justă a termenilor neologici
și folosirea lor proprie.
În lingvistica românească sunt
considerate neologisme împrumuturile
recente, intrate în limbă începând cu a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea, precum și o
serie de cuvinte formate în interiorul limbii
prin combinarea a două sau mai multor
elemente formative, dintre care cel puțin unul
este neologism.
Florin Marcu,
Marele dicționar de neologisme
Se dă tema pentru acasă: Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi
dacă școala are un rol esențial în formarea caracterului unui adolescent..

13