Obiceiuri şi tradiţi de

Anul Nou
Cu toții așteptăm cu mare nerăbdare Anul Nou, în
speranța că lucrurile se vor așeza și mai bine în
următoarele 365 de zile, că Zeul Finanțelor va fi mai
darnic și generos cu noi, că sănătatea va fi la ea acasă, iar
călătoriile și hobby-urile vor fi singurele activități cu care
ne vom ocupa marea majoritate a timpului.
Anul ăsta nu vom sărbători ca de obicei din cauza
restricțiilor impuse de pandemie în această perioadă
frumoasă de iarnă, dar propunem totuși să visăm, și să
ne amintim ce traditii de anul nou, sunt la noi sau la alții.
Iată mai jos o trecere în revistă a câtorva dintre ele.
Cu toții așteptăm cu mare nerăbdare Anul Nou, în
speranța că lucrurile se vor așeza și mai bine în
următoarele 365 de zile, că Zeul Finanțelor va fi
mai darnic și generos cu noi, că sănătatea va fi la
ea acasă, iar călătoriile și hobby-urile vor fi
singurele activități cu care ne vom ocupa marea
majoritate a timpului.
Anul ăsta nu vom sărbători ca de obicei din cauza
restricțiilor impuse de pandemie în această
perioadă frumoasă de iarnă, dar propunem totuși
să visăm, și să ne amintim ce traditii de anul nou,
sunt la noi sau la alții. Iată mai jos o trecere în
revistă a câtorva dintre ele.
„Mascații”
În satele românești, cete de flăcăi se pregătesc pentru
„urat”, respectând datinile și obiceiurile din timpul
sărbătorilor de iarnă. În ajunul Noului An, pe înserat, își
fac apariția ''mascații''.
În satele bucovinene se obișnuiește ca mascații să umble
în ceată, care reunește personaje mascate: ursul, capra,
căiuții, cerbii, urâții, frumoșii, dracii, doctorii, ursarii,
bunghierii etc. După lăsarea serii, ceata cea mare se
fărâmițează, iar grupurile rezultate încep să meargă din
casă în casă, până la răsăritul soarelui, atunci când Anul
Nou își intră în drepturi
Umblatul cu Capra ține, de regulă, de la Crăciun până la Anul
Nou. Măștile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt
înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume
variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau
țurcă în Moldova și Ardeal, boriță (de la bour) în Transilvania
de sud. În Muntenia și Oltenia, capra este denumită ''brezaia''
(din cauza înfățișării pestrițe a măștii), și obiceiul se practică
mai ales de Anul Nou. 
Capra se alcătuiește dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap
de capră, care se învelește cu hârtie roșie, peste care se pune o
altă hârtie, neagră, mărunt tăiată și încrețită, sau se lipește o
piele subțire cu păr pe ea.
Plugușorul
În ajunul Anului Nou, în Moldova, cete de flăcăi și de bărbați de
curând însurați merg cu Plugul. Străvechi obicei agrar derivat
dintr-o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate,
Plugușorul a ajuns o urare obișnuită de recolte bogate în anul
care abia începe. Textul este în excelență o narație privind
muncile agricole, recurgând la elemente fabuloase. Începe cu
aratul, fiind urmat de semănat, îngrijirea plantelor, recoltat și
adusul boabelor în hambare. 
Plugușorul este întotdeauna însoțit de strigături, pocnete de bici
și sunete de clopoței, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost
înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai ușor de purtat, sau
de buhaiul care imită mugetul boilor. La sate, Plugușorul este
însă extrem de complex, iar alaiurile care merg din casă în casă
duc cu ele chiar un plug.