“2001: O odisee spațială”.

 
,,2001: O odisee spațială” (2001: A
Space Odyssey) este un film SF din 
1968 regizat de Stanley Kubrick.
Scenariul, scris de Kubrick și 
Arthur C. Clarke, se ocupă cu teme
precum evoluția umană și 
tehnologia, inteligența artificială, 
viața extraterestră. Filmul se
remarcă prin realismul științific
precum și prin efectele speciale
folosite în premieră.
• Intriga
• O rasă extraterestră ancestrală și necunoscută folosește un dispozitiv de forma
unui monolit cristalin gigantic pentru a investiga lumile de pe cuprinsul galaxiei
și, acolo unde este posibil, încurajează dezvoltarea vieții inteligente. Cartea
prezintă apariția unui asemenea monolit în Africa de acum 3 milioane de ani,
unde inspiră un grup flămând de strămoși hominizi ai omenirii să învețe cum să
folosească unelte pentru a ucide animale pentru hrană, pentru a se apăra
împotriva prădătorilor și pentru a pune capăt luptelor cu alte triburi. De
asemenea, el le trezește interesul pentru planificarea evenimentelor, având un
rol covârșitor în depășirea stadiului de oameni-maimuță.
Acțiunea se mută la câteva milioane de ani în viitor, în anul 1999, prezentând
călătoria spre Lună a dr. Heywood Floyd pentru a studia o perturbație
magnetică prezentă în craterul Tycho și denumită Tycho Magnetic Anomaly One
(TMA-1). O excavație desfășurată în zonă aduce la lumină un monolit negru,
realizat conform proporțiilor 1:4:9 și a cărei datare îl plasează cu 3 milioane de
ani în urmă, devenind prima dovadă concretă a existenței vieții extraterestre
inteligente. Floyd și echipa care vizitează situl au ocazia să observe reacția
monolitului la primul contact cu lumina solară: el trimite un semnal radio către
unul dintre sateliții lui Saturn, Iapetus.
• Din nou acțiunea se mută în viitor, de data aceasta peste doar 18 luni,
ajungând în 2001. De pe Pământ este trimisă o misiune către Saturn prin
intermediul navei spațiale Discovery, la bordul căreia singurele ființe umane
conștiente sunt dr. David Bowman și dr. Frank Poole, ceilalți trei colegi ai lor
aflându-se în hibernare și urmând a fi treziți la destinație. Nava este
menținută în parametri de inteligența artificială HAL 9000, căreia ocupanții
navei îi spun simplu "HAL".
Când nava ajunge în apropierea planetei Jupiter, HAL îi informează pe cei
doi despre iminența unei defecțiuni la antena parabolică de comunicații.
Poole o schimbă, dar vechea antenă nu pare să prezinte nicio defecțiune;
mai mult, la puțin timp după aceea, HAL semnalează că și noua antenă e pe
cale de a se defecta. Bowman intră la bănuieli, iar discuția pe care o poartă
cu echipa de pe Pământ le confirmă că există posibilitatea ca HAL să
prezinte o defecțiune. Lucrurile iau o întorsătură urâtă: ieșind din nou în
spațiu pentru a verifica problema la antenă prezentată de HAL, Poole suferă
un accident ciudat și este catapultat în spațiu. Bowman urmează
procedurile și încearcă să trezească un alt om care să-i ia locul colegului
pierdut, dar ecluzele se deschid și nava intră într-un proces de
depresurizare.
• Cei trei oameni aflați în hibernare mor, dar Bowman reușește să
ajungă la costumele spațiale și se salvează. Următorul pas îl
constituie decuplarea lui HAL și trecerea navei pe comandă manuală,
moment în care de pe Pământ i se revelează adevărata misiune:
odată ajuns în dreptul planetei Saturn, el trebuie să coboare pe
satelitul Iapetus pentru a depista destinația semnalului radio
transmis de TMA-1. Locația respectivă prezintă un monolit similar lui
TMA -1, cu aceleași proporții, dar mult mai mare. În momentul în
care Bowman ajunge în dreptul lui, monolitul îl detectează și își
revelează funcția pentru care fusese construit: aceea de poartă
stelară. Ea se deschide în fața lui Bowman, iar ultimele sale cuvinte
auzite la Centrul de Comandă sunt: „Dumnezeule... e plin de stele!
Bowman este transportat către un sistem stelar necunoscut, unde
vede o stație spațială și nave spațiale are altor specii, ajungând în
cele din urmă într-o cameră de hotel obișnuită, așa cum sunt
numeroase pe Pământ, construită cu atenție pentru a-i permite
supraviețuirea. În timpul somnului, amintirile sale sunt culese din
interiorul minții, iar Bowman devine o entitate nemuritoare, un Copil
al Stelelor.
• Teme majore
• Pericolul tehnologic
• 2001: O odisee spațială explorează descoperirile tehnologice: avantajele și riscurile
lor. Computerul HAL 9000 demonstrează problemele care pot apărea atunci când
oamenii construiesc mașini a căror funcționare în cele mai mici detalii nu o înțeleg pe
deplin și, implicit, nu o pot controla.
• Pericolul războiului nuclear
Filmul explorează pericolele asociate erei atomice. În film, Războiul Rece pare a fi încă
prezent, iar la sfârșitul său una dintre părți pare a fi lansat arme nucleare către
cealaltă. Doar intervenția Copilului-Stelelor salvează omenirea. Roger Ebert notează
că Stanley Kubrick ar fi vrut inițial ca prima navă spațială care apare în film să fie o
bombă orbitală, dar în cele din urmă a decis să păstreze ambiguitatea asupra scopului
navei. Clarke, pe de altă parte, a păstrat acest fapt în roman și l-a prezentat explicit.
• Explorarea spațiului
2001: O odisee spațială omenirea nu pusese încă piciorul pe Lună. Programele de
explorare spațială ale Statelor Unite și ale Uniunii Sovietice se găseau încă în stadiile
incipiente, ceea ce lăsa loc suficient pentru imaginarea viitorului programului
spațial. Odiseea spațială oferă una dintre aceste viziuni, un crâmpei din ceea ce ar
putea deveni explorarea spațială: călătorii îndelungate de tipul zborului spre Saturn,
tehnologii avansate de tipul animației suspendate, etc.
•  
• Evoluția
Filmul constituie o privire panoramică asupra
progresului, fie el uman sau de altă natură. Filmul
urmărește evoluția civilizației umane de la stadiul
primitiv de om-maimuță. În mod particular, Odiseea
spațială este preocupată nu doar de evoluția care a
condus la dezvoltarea omenirii, ci și de evoluția pe
care ar putea-o avea omenirea în viitor. Așa se face că
se prezintă metamorfoza lui Bowman într-un Copil-al-
Stelelor. Filmul subliniază că teoria evoluționistă
precizează faptul că omenirea nu reprezintă sfârșitul,
ci doar un stadiu al procesului. Filmul imaginează că
unul dintre modurile în care poate continua acest
proces îl reprezintă trecerea omenirii în corpuri de
roboți și, în cele din urmă, renunțarea la forma fizică.
• Opinii
•  „Odiseea spațială
2001 este romanul
science-fiction
chintesențial - abundă
în viziuni glorioase
despre viitor și
întrebări filozofice
asupra locului
omenirii în univers.”