L U N A,

Satelitul natural al
Pământului
 Luna, singurul satelit natural al
Pământului, este numit şi Selena
după zeiţa Lunii, Selene.
 Ca strălucire este al doilea
obiect ceresc după Soare. Lumina
Lunii are nevoie de ceva mai
mult decât o secundă pentru a
ajunge pe Pământ.

 Luna realizează o rotaţie în jurul Pământului în aproximativ patru

săptămâni, aceasta fiind luna pământească. În acest interval fazele
Lunii sunt: lună nouă, primul pătrar, lună plină, ultimul pătrar.
 Suprafaţa Lunii este acoperită de cratere care s-au format în urma
ciocnirii unor meteoriţi uriaşi şi asteroizi mici cu Luna, în perioada de
tinereţe a sistemului solar.
 Luna este singurul corp
extraterestru vizitat de oameni.

• Luna se află la o distanţă medie de 384 000 Km faţă de Pământ.

• Are o formă aproape sferică, cu un diametru de aproximativ 3 470 Km,
volumul său fiind de 49 de ori mai mic decât cel al Pământului.
• Este un corp lipsit de atmosferă. Ca urmare a lipsei atmosferei, la
suprafaţa Lunii, variaţiile de temperatură între zonele luminate de Soare şi
cele aflate în umbră sunt de aproximativ 300 grade C, oscilând de la +120
grade C la -180 grade C.
 Fiind cel mai apropiat vecin al nostru din spaţiu, Luna a
fost, dintre corpurile cereşti, subiectul celor mai multe studii.
Interesul pentru cercetarea Lunii s-a concretizat în cadrul a
şase programe spaţiale importante:
- Luna (URSS),
- Ranger (SUA),
- Zond (URSS),
- Surveyor (SUA),
- Lunar Orbiter (SUA),
- Apollo (SUA).
Aceste programe s-au desfăşurat între anii 1959-1976,
- de pe traiectorii din apropierea Lunii,
- precum şi de pe solul acesteia.
Programul sovietic “LUNA” → 1959 – 1976; 24 sonde
Lunik 1
Lansare: 2 ianuarie 1959
Prima sondă lansată cu succes spre alt corp ceresc, Luna.
Lunik 2
Lansare: 12 septembrie 1959
Prima sondă care realizează impactul cu suprafaţa Lunii.
Lunik 3
Lansare: 4 octombrie 1959
Prima sondă care transmite imagini ale feţei nevăzute a
Lunii.
 Programul sovietic “ZOND” → 1965 - 1970
ZOND 5 – ZOND 8: nave cosmice recuperabile, fără echipaj,
proiectate pentru zboruri lunare.

Programul Zond a fost abandonat deoarece prioritatea zborurilor pilotate

spre Lună a fost preluat de SUA.
 Programe
americane de
explorare a Lunii
În cadrul Programului Pioneer de explorare
spaţială, lansat de NASA în anii 1950, sonda
americană Pioneer 4 a fost lansată spre Lună la
3 martie 1959. 
Pioneer 4 este prima sondă americană care
a ieşit din gravitaţia terestră.
Ea a trecut la o distanţă de 60 000 km de Lună
şi a trimis date privind intensitatea radiaţiilor
lunare. Nu a fost indeajuns de aporape de Lună
pentru a putea face fotografii.
 Programul “RANGER” → 1961 - 1965
Scpul misiunii a fost de testare a navelor cosmice şi a
performanţelor necesare realizării misiunilor lunare ulterioare.
Sondele Ranger au fost concepute în aşa fel încât să zboare
direct către Lună şi să transmită imagini înainte să se
prăbuşească pe suprafaţa acesteia.
În anul 1962, Ranger 4 a devenit prima sondă americană care a
atins Luna, dar s-a prăbuşit pe partea îndepărtată a Lunii, fără a transmite
datele ştiinţifice aşteptate, ceea ce i-a dezamăgit pe oamenii de ştiinţă.
Ranger 6 a realizat un zbor perfect, deşi nu a reuşit să transmită nici o
imagine din cauza unei defecţiuni a sistemului de camere.
Între anii 1964-1965, sondele Ranger 7, 8 şi 9 au fost primele nave
care au transmis mii de imagini care înfăţişau suprafaţa lunară în detalii
fără precedent.
Ranger 9, martie 1965, a transmis cele mai multe şi cele mai clare
imagini de pe suprafaţa Lunii, imagini care au fost transmise în direct pe
reţeaua de televiziune.
 Programul “LUNAR ORBITER” → 1966 - 1967

Scopul programului: identificarea unui loc potrivit de aterizare

pentru sondele Surveyor, primele sonde care au obţinut informaţii
despre structura suprafeţei lunare.
În perioada august 1966 - august 1967 au fost lansate cinci navete
Lunar Orbiter, prevăzute cu camere speciale de înaltă rezoluţie, care au
topografiat peste 95 la sută din suprafaţa Lunii şi au detectat posibilele
locuri de aterizare pe Lună.
 Programul “SURVEYOR” → 1966 - 1968
După sondele Ranger, NASA a trimis sondele Surveyor, care au
efectuat aterizări neproblematice şi au analizat rocile selenare.
Scopul principal al misiunii a fost realizarea zborului şi
aselenizării automate line în vederea pregătirii programului pilotat APOLLO.
Au fost şapte misiuni Surveyor, cinci au avut succes.
Programul Surveyor a dovedit că aterizările pe Lună sunt posibile. 
 Programul “AP0LLO” → 1961 - 1975

Misiunile Apollo au fost cele mai importante deoarece

obiectivul principal era aselenizarea* unui om şi
întoarcerea lui în siguranţă pe Pământ.
*a aseleniza = a coborî pe suprafaţa Lunii

Programul Apollo
a fost o serie de zboruri
spaţiale pilotate folosind
astronava Apollo şi racheta
purtătoare Saturn.
 APOLLO 7 → Lansare: 11 octombrie 1968
Prima misiune pilotată din programul Apollo.
Obiectivul principal al misiuni Apollo 7 era testarea Modulului de
comandă/de Serviciu.

Misiunea Apollo 7 a însemnat prima utilizare a rachetei SATURN 1B şi a fost

prima misiune americană cu trei astronauţi la bord. Echipajul misiunii a fost
primul care a transmis semnal TV live de pe orbită.
 APOLLO 8 → Lansare: 21 decembrie 1968
Este primul zbor spaţial echipat în jurul Lunii.
Misiunea a implicat prima lansare cu oameni la bord a unei rachete 
Saturn V. Echipajul a călătorit timp de trei zile până la Lună, apoi a
orbitat Luna de zece ori de-a lungul a 20 ore.

Saturn V, (cunoscută şi ca Rachetă lunară) a fost o rachetă cu mai multe trepte

utilizată de NASA în cadrul programelor Apollo. Acest tip de rachetă folosea
combustibil lichid şi era de unică folosinţă.
Membrii echipajului au realizat şi o emisiune de Crăciun în care au recitat,
iar pe ecranele Tv era, pentru prima dată, imaginea reală a
planetei Pământ, aşa cum era văzută de cei trei astronauţi.

Echipajul misiunii Apollo 8 a fost format din:

(de la dreapta la stânga)
– Frank Borman, comandantul misiunii;
– William Anders, pilotul modulului lunar
– James Lovell, pilotul modulului de comanda.

Aceştia au devenit primii oameni care:

– au văzut cu ochii lor faţa ascunsă a Lunii;
– au văzut planeta Pământ de pe orbita unui alt corp ceresc.
 O imagine nemaivăzută cu Pământul până în 24 decembrie 1968.
Poză făcută de astronauţii misiunii Apollo 8 şi transmisă în emisiunea Tv.
 Apollo 8 a fost:
• prima misiune spaţială umană
care a atins o viteză suficientă
pentru a permite ieşirea din
câmpul gravitaţional al
Pământului,
• prima care a intrat în câmpul
gravitaţional al unui alt corp
ceresc,
• prima care a ieşit din câmpul
gravitaţional al altui corp ceresc
şi
• prima care s-a întors pe
Pământ de la un alt corp ceresc.
 APOLLO 9 → Lansare: 3 martie 1969
Scopul misiunii: testarea modulului lunar pe orbita Pământului.
A fost primul zbor cu echipaj uman al modulului lunar, numit "Spider“.
Echipajul a petrecut zece zile pe o orbită joasă în jurul Pământului.

Cei trei astronauţi ai echipajului Apollo 9

au efectuat:
• primul zbor uman al modulului lunar,
•prima conectare şi extragere a unui
modul lunar,
• o ieşire în spaţiu în doi
•prima conectare a două nave spaţiale cu
echipaj uman.
Misiunea a demonstrat că modulul lunar
este pregătit pentru zborul spaţial uman.
Întâlnirea modulilor de comandă/serviciu
cu modulul lunar "Spider" pentru andocare
(cuplare) , în a patra zi a misiunii.
 APOLLO 10 → Lansare: 18 mai 1969
Scopul misiunii: testarea modului lunar pe orbita Lunii.
Membrii echipajului au făcut repetiţia generală pentru prima aterizare
pe Lună, efectuând toate operaţiile de testare, mai puţin aselenizarea.
Astronauţii au ajuns cu modulul lunar până la 14 km de suprafaţa Lunii.

Locul de
aselenizare
pentru Apollo 11.

Apollo 10,
Apollo 10, Modulul lunar.
Modulul de
comandă/serviciu.
În iulie 1969, întreaga omenire avea să fie conectată la
un eveniment epocal: primul pas al omului pe Lună.
 APOLLO 11 → Lansare: 16 iulie 1969
Scopul misiunii: - prima aselenizare cu echipaj uman

Apollo 11, racheta Saturn V

în atmosfera joasă a
Apollo 11 – lansarea Pământului
rachetei Saturn V
Apollo 11 - Saturn V la asfinţit,
înainte de lansare
 Echipajul misiunii Apollo 11 era format din:
(de la stânga la dreapta)
• Neil Alden Armstrong – comandantul misiunii,
• Michael Collins – pilotul modulului de comandă “Columbia” şi
• Edwin Eugene ‘Buzz’ Aldrin – pilotul modului lunar “Eagle” (Vulturul).
20 iulie 1969 - modulul lunar Eagle (Vulturul) a aselenizat
într-o zonă netedă, numită Marea Liniştii.

Prima aselenizarea din istoria omenirii cu echipaj uman.

20 iulie 1969 – trapa modulului lunar s-a deschis şi Neil Armstrong
s-a aplecat spre exterior. După ce a caracterizat praful de pe suprafaţa
selenară ca fiind aproape ca şi pudra, a coborât uşor pe scara
modulului şi a făcut primul pas pe solul de culoare gri închis al Lunii,
devenind primul pământean ce a pus piciorul într-o altă lume.
A rămas celebră fraza rostită de el în acel moment:
„Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire”.
Edwin Aldrin l-a urmat şi cei doi
astronauţi s-au mişcat cu uşurinţă
pe suprafaţa Lunii, în condiţiile de
forţă gravitaţională redusă, în ciuda
faptului că purtau costume spaţiale
masive.
Neil Alden Armstrong şi
Edwin Eugene ‘Buzz’ Aldrin au
intrat în istorie drept
primii oameni care au pus
piciorul pe Lună.
Aldrin călcând pe suprafaţa Lunii
Prima sarcină a celor doi astronauţi a fost de a fixa un steag
american pe Lună şi de a pune o placă comemorativă.

Placa a fost montată pe o porţiune

a modulului lunar care a rămas pe
Lună. Pe ea erau două desene ale
Pământului (cu emisfera nordică şi
sudică), dar şi semnăturile
astronauţilor şi a preşedintelui
american Richard Nixon.
Inscripţia era:
„Aici omul de pe planeta
Pământ a pus pentru prima
dată piciorul pe Lună, iulie,
1969, d.Hr. Venim cu gânduri
paşnice în numele omenirii”.
Astronauţii au instalat pe Lună instrumente ştiinţifice precum un
seismograf pasiv pentru a măsura cutremurele de pe Lună , dar şi un
retroreflector utilizat pentru experimentul de măsurare a distanţei
Lună – Pământ cu ajutorul laserului. Fasciculul de laser reflectat poate
fi observat cu ajutorul unui telescop, oferind o măsurătoare foarte
precisă a distanţei dintre Pământ şi Lună.
Chiar şi după mai bine de 40 de ani, este singurul experiment Apollo
care întoarce date pe Pământ şi încă mai funcţionează.

Telescop de
pe Pământ
Retroreflectorul de pe Lună
După mai mult de 2 ore şi jumătate petrecute pe suprafaţa lunară,
astronauţii Neil Armstrong şi Buzz Aldrin au intrat în modulul lunar.
Alte “urme” lăsate de ei pe Lună, ca semn al trecerii primilor pământeni
pe aici, au fost:
- o insignă a misiunii Apollo 1 (Modulul de comandă Apollo 1 a fost
distrus de un incendiu în timpul unui test și exercițiu de antrenament
la 27 ianuarie 1967. Echipajul compus din trei astronauți aleși pentru
prima misiune umană din cadrul programului Apollo a murit în incendiu.),
- un săculeţ conţinând
o replică din aur a
unei ramuri de măslin
ca şi simbol tradiţional
al păcii şi
- un disc de silicon
conţinând mai multe
mesaje din partea
ultimilor 4 preşedinţi
americani şi ale altor
73 de lideri de stat,
inclusiv al României.
 În timpul misiunii Apollo 11 au fost efectuate diferite experimente şi
au fost recoltate 22 kg de roci selenare.
Astronauţii Neil Armstrong şi Buzz Aldrin au staţionat pe Lună
aproximativ 22 ore, după care şi-au luat zborul spre “casă”.

Neil Armstrong pe Lună, lângă laboratorul modulului lunar, în timpul unor experimente.
 Modulul selenar Eagle plecând de pe Lună pentru a se întâlni
cu modulul de comandă Columbia şi a reveni pe Pământ.

Fotografie făcută de astronautul Michael Collins din modulul de comandă Columbia

care, în timp ce Neil Armstrong şi Buzz Aldrin explorau suprafaţa lunară, el orbita Luna,
 Pe 24 iulie 1969, astronauţii americani s-au întors acasă.
Au aterizat în Oceanul Pacific, la 24 km de nava care trebuia să-i recupereze.
Au fost preluaţi de un elicopter după aproximativ o oră de la aterizare.

Capsula Apollo 11, cu cei trei astronauţi la bord, după aterizare. (Echipajul de recuperare)
APOLLO 12 → Lansare: 14 noiembrie 1969
A doua aselenizare.
Realizarea unei debarcări mai precise decât Apollo 11, în sud-estul
locului numit Oceanul Furtunilor, loc unde se afla sonda Surveyor 3
din misiunea pregătitoare.
Cosmonauţii misiunii au efectuat două ieşiri pe suprafaţa Lunii.

Astronautul Charles Conrad

Astronauţii Charles Conrad şi Alan Bean depozitează materiale colectate în
recoltează probe lunare laboratorul modulului lunar.
Membrii echipajului Apollo 12 au adus pe Pământ,
pentru analize, fragmente din sonda Surveyor 3.

Astronautul  Charles Conrad,

comandantul misiunii Apollo 12,
examinează nava Surveyor 3.
Modulul lunar este la
aproximativ 200 metri distanţă,
în fundal.
 APOLLO 13 → Lansare: 11 aprilie 1970
După două zile de la lansare, în timp ce misiunea era în drum spre Lună,
din cauza unei defecţiuni tehnice, nava a fost avariată.
Echipajul a fost forţat să se întoarcă fără să fi aselenizat.

Modulul lunar, abandonat

la apropierea de Pământ,
care a servit drept “barcă
de salvare” a echipajului.

Modulul de serviciu avariat, abandonat în spaţiu,

fotografiat de pe modulul de comandă după abandonare.
 Membrii echipajului Apollo 13 revin pe Pământ, în condiţii de avarie.
Modulul de comandă a aterizat în Oceanul Pacific de Sud pe 17
aprilie.

Aterizarea
în
Oceanul Pacific

Modulul de comandă cu paraşutele deschise

în atmosfera tereatră

Recuperarea astronauţilor din Oceanul Pacific Recuperarea modulului de comandă

 APOLLO 14 → Lansare: 31 ianuarie 1971
Americanii reuşesc a treia aselenizare.
Membrii echipajului au dus la bun sfârşit misiunea
încredinţată echipajului de pe Apollo 13.
Astronauţii au efectuat două ieşiri pe suprafaţa Lunii.

Edgar Mitchell şi ALHT (transportatorul

condus manual, folosit în această
misiune ca mijloc de transport al
probelor recoltate).  Alan Shepard jucând golf pe suprafaţa lunară
cu o crosă improvizată.
(În depărtare se zăreşte Pământul)
 APOLLO 15 → Lansare: 26 iulie 1971
A fost transportat primul vehicul lunar, Lunar Roving Vehicle – LRV.
În timpul celor trei zile petrecute pe Lună, astronauţii au avut trei ieşiri pe
suprafaţa selenară, efectuând activităţi extravehiculare timp de 18 ore şi
jumătate.

Modulul lunar Falcon

Lunar Roving Vehicle (LRV) a fost un autovehicul cu motor electric,

conceput şi fabricat în SUA. El a fost folosit în trei misiuni spaţiale pe lună:
Apollo 15, 16 şi 17.
APOLLO 16 → Lansare: 16 aprilie 1972
Pentru prima oară, astronauţii care au aselenizat, au folosit un
spectrograf (instrument pentru înregistrarea prin fotografiere
a spectrului luminii).

John Young, comandantul misiunii, lucrând la roverul lunar lângă modulul lunar Orion
 APOLLO 17 → Lansare: 7 decembrie 1972
Ultima aselenizare.
Astronauţii Eugene Cernan, Ronald Evans şi Harrison Schmitt
au încheiat misiunile programului Apollo.
A fost cea mai lungă misiune Apollo.

Apollo 17 – lansarea pe timp de noapte,

7 decembrie 1972
Apollo 17 – aterizarea în Oceanul Pacific,
19 decembrie 1972
Astronauţii în timpul ultimelor experimente pe suprafaţa Lunii

Eugene Cernan,
comandantul
misiunii

Harrison Schmitt,
pilotul modulului
lunar
 14 decembrie 1972 - ultima zi a activităţilor umane pe Lună.
Astronautul Eugene Cernan este ultimul pământean care a călcat
pe solul lunar.

Eugene Cernan, ultima persoană

care a părăsit suprafaţa Lunii,
cu steagul american,
înainte de intrarea în
modulul lunar Challenger.
(Deasupra, în cerul lunar,
se vede Pământul.)
 În cadrul Programului Apollo 6
echipaje, respectiv 12 astronauţi (toţi
bărbaţi, toţi americani), au
desfăşurat activităţi de cercetare pe
suprafaţa selenară.
Fiecare misiune Apollo a instalat
pe Lună un complex de aparate
necesare studierii în continuare a
satelitului natural al Pământului,
iar astronauţii au avut la dispoziţie
unelte speciale pentru obţinerea
probelor de sol lunar.
Programe NASA după programul Apollo
 25 ianuarie 1994 – este lansată sonda Clementine.
Scopul misiunii: cartografierea suprafeţei lunare.
Descoperă că în craterele lunare e posibil să existe gheaţă.
 1 iulie 1998 - Lunar Prospector, a treia misiune a programului NASA
Discovery Program, program de studiere a sistemului solar.
Lunar Prospector a investigat Luna de pe o orbită joasă polară şi a
confirmat faptul că există gheaţă (apă) în craterele Lunii.
Pe 31 iulie 1999 a fost prăbuşit controlat lângă polul sud pentru a
descoperi existenţa apei sub formă de gheaţă şi la poli.
 18 iunie 2009, după zece ani, NASA lansează către Lună,
Lunar Reconnaissance Orbiter, (LRO), cu scopul de a găsi
locuri de aselenizare pentru viitoarele misiuni cu oameni la bord.

 18 iunie 2009, LCROSS, (Lunar Crater Observation and Sensing

Satellite), lansare comună cu LRO, cu misiunea de a stabili definitiv dacă
pe Lună există apă sau nu. LCROSS a confirmat prezenţa de gheaţă la
Polul Sud lunar (craterul „Cabeus”).

 10 septembrie 2011 – este lansat Grail - două nave spaţiale gemene,

cu misiunea de a măsura în detaliu câmpul gravitaţional al Lunii.
 NASA – 13 noiembrie 2009
Oamenii de ştiinţă au publicat
rezultatele cercetărilor făcute:
pe Lună există apă (îngheţată) în
cantităţi relativ mari.
Această concluzie corespunde şi
cu prezenţa hidrogenului în
zonele polare, fapt deja cunoscut.
Prezenţa apei pe Lună este
importantă pentru simplificarea
logisticii unei viitoare staţiuni
permanente a omului pe Lună.
 Pe lângă Statele Unite ale Americii şi Rusia, au început
şi alte state să fie interesate în explorarea Lunii.
Iată câteve exemple semnificative !

Agenţia Japoneză de Explorare Spaţială

(JAXA)

Hiten / Muses A Kaguya (Selene)

Lansare: 24 ianuarie 1990.
Scop: testarea diverselor tehnologii
pentru viitoarele misiuni lunare.
- Pentru prima dată demonstrează
cu succes metoda aero-frânării.
Lansare: 14 septembrie 2007.
Scop: de a înţelege originea şi
evoluţia Lunii.
- Cea mai mare misiune de la Apollo.
- Trimite primele filme HD de dincolo
de orbita Pământului.
 Administraţia Spaţială Naţională Chineză
(CNSA) 

Chang'e 1
- Lansare: 24 octombrie 2007
- Scop: cartografierea suprafeţei lunare.
• Prima misiune a Chinei dincolo de orbita Pământului.
• Între noiembrie 2007 – iulie 2008 produce cea mai
detaliată hartă a întregii suprafeţe a Lunii.

Chang'e 2
- Lansare: 1 octombrie 2010
- Scop: acelaşi, dar are o cameră foto mai bună.
• Alcătuieşte hărţi cu potenţiale locuri de aselenizare pentru viitoarele
misiuni robotice, care vor încerca să ajungă pe suprafaţa Lunii (Chang'e 3).
Organizaţia Indiană de Cercetare Spaţială
(ISRO)
Chandrayaan 1, prima misiune spaţială indială, lansată pe
22 octombrie 2008.
Scopul principal al misiunii: studierea suprafeţei lunare.

Această misiune a inclus:

- un satelit lunar și
- o sondă, numită Moon Impact Probe (MIP), ce a fost
lansată pe solul selenar.
Misiunea spaţială indiană Chandrayaan 1 a descoperit rezerve
de apă pe Lună, în apropiere de cei doi poli lunari.
În viitorul apropiat, poate ... aşa va fi pe Lună !

“Colonie lunară” – viziune artistică