Planete Extrasolare (Exoplanetele)

O planeta extrasolara sau o exoplaneta ese o planeta ce se gaseste in afara sistemului nostru solar. Pana in septembrie 2007, numarul acestora ajunsese la 252 de candidate, majoritatea dintre acestea fiind descoperite prin alte metode decat observarea directa. Cele mai multe dintre ele sunt planete gigantice asemanatoare lui Jupiter.

Conform definitiei data de Uniunea Astronomica Internationala, o planeta trebuie sa orbiteze o stea. Au existat insa rapoarte ale unor asa zise planete (uneori numite planete interstelare) ce ar pluti libere in spatiu.

Planetele extrasolare au devenit un subiect investigat stiintific la jumatatea secolului al 19-lea. Astronomii au presupus ca acestea ar exista insa nu stiau cat de comune ar fi sau daca exista si unele asemanatoare Pamantului. Primele confirmari ale existentei acestora au avut loc in anii 1990; incepand cu anul 2000 mai bine de 15 planete au fost descoperite in fiecare an. Se estimeaza ca mai bine de 10% din stelele asemanatoare Soarelui au propriile planete insa se poate ca procentul sa fie mai mare.

Descoperirea acestor planete ridica si mai multe semne de intrebare privind posibilitatea existentei vietii extraterestre pe unele astfel de planete. Pana acum "Gliese 581 d", a treia planeta a stelei "Gliese 581" (la aproape 20 ani lumina departare de soare) pare a fi cel mai bun exemplu de posibila exoplaneta terestra ce habiteaza imediat in zona acestei stele. Adica aceasta planeta pare a fi pozitionata la o distanta optima fata de stea, dar posibilul efect de sera de pe aceasta exoplaneta ar putea cauza o crestere substantiala a temperaturii suprafetei acesteia.

Metode folosite pentru detectarea exoplanetelor: 1. Astrometria - Aceasta metoda consta in masurarea precisa a pozitiei stelei pe cer si observarea modului in care aceasta isi schimba pozitia in timp. Daca steaua are o planeta, atunci influenta gravitationala a acesteia va provoca miscarea stelei pe o mica orbita eliptica. 2. Metoda Doppler - Variatiile in viteza de miscare a stelei fata de Pamant pot fi deduse

utilizand efectul Doppler. Aceasta a fost si este cea mai productiva metoda folosita. 3. Sincronizarea Pulsarului - Un pulsar (miezul ce ramane in urma exploziei unei stele ca o supernova) emite unde radio foarte regulate, in concordanta cu rotatiile lui. Micile anomalii in aceste sincronizari pot fi cauzate de prezenta unei planete. 4. Metoda Tranzitului - Daca o planeta tranziteaza steaua pe care o orbiteaza, stralucirea acesteiea scade foarte putin. Volumul de stralucire ce scade in urma trecerii planetei prin fata acesteia depinde de marimea planetei. 5. Discul Circumstelar - Un disc de praf cosmic inconjoara multe stele, si acest praf poate fi detectat deoarece absoarbe lumina venita de la stea si o re-emite ca radiatie infrarosie. Diverse trasaturi ale acestui disc de praf cosmic pot sugera prezenta unei planete. 6. Eclipsarea Binara - Intr-o eclipsa al unui dublu sistem stelar, planeta poate fi detectata prin gasirea unei variabilitati minime pe parcursul miscarii acesteia de dute - vino. 7. Faza Orbitala - Ca si Luna sau Venus, si exoplantele au faze. Fazele orbitale depind de inclinatia orbitei. Prin studierea fazelor orbitale, oamenii de stiinta pot calcula dimensiunile particulelor din atmosfera planetelor. 8. Polarimetria - Lumina stelelor devine polarizata atunci cand interactioneaza cu moleculele atmosferice. Un instrument numit Polarimetru este folosit in cautarea exoplanetelor, dar pana acum nu a gasit nici una.

Fara cateva exceptii, toate celelalte planete extrasolare au fost descoperite utilizand telescoapele terestre. Oricum, exista o multitudine de metode prin care aceste planete pot fi descoperite daca este folosit un telescop localizat in afara atmosferei terestre. COROT (lansata in 2006) este singura misiune activa dedicata descoperirii planetelor extrasolare. Telescopul Hubble a descoperit si el deasemenea cateva exoplanete. Exista mai multe misiuni planificate pentru urmatorii ani, cum ar fi: Kepler, New Worlds Mission, Darwin, Space Interferometry Mission, Terrestrial Planet Finder si PEGASE. Planet O planet este un corp ceresc de mas considerabil care orbiteaz n jurul unei stele i care nu produce energie prin fuziune nuclear. Din aceast cauz planetele sunt mult mai reci dect stelele, nu au i nu emit lumin proprie, ci doar pot reflecta lumina stelelor. n principiu, planetele ar putea oferi condiii pentru apariia vieii i n afara Pmntului. Pn acum civa ani erau cunoscute doar cele 8 planete ale sistemului nostru solar (plus Pluto), dar din anul 1995 ncoace au fost descoperite planete i n afara sa, totui la deprtri de Pmnt uriae, de ordinul anilor-lumin. Actualmente (iunie 2008) se cunosc deja ceva mai mult de 300 astfel de planete, numite planete extrasolare. ns astronomii apreciaz numrul total al planetelor extrasolare numai n galaxia noastr - Calea Laptelui - ca fiind de ordinul miliardelor. Din cauza marilor distane, planetele extrasolare nu pot fi vzute direct prin mijloace optice, nici mcar cu cele mai puternice telescoape etc. Existena lor se dovedete ns prin stabilirea unor neregulariti n luminozitatea unor stele, care au loc atunci cnd planeta respectiv pe traiectoria ei acoper, chiar i parial, steaua de care ine.

Planetele sistemului nostru solar, n ordinea distanei de la Soare, sunt:

1- Mercur 2- Venus 3- Pmnt, numit i Terra 4- Marte 5- Jupiter 6- Saturn 7- Uranus 8- Neptun

Dincolo de Neptun, n sistemul nostru solar s-au mai decoperit corpuri cereti de dimensiuni apreciabile din categoria planetelor minore (numite i planete pitice, planetoizi sau asteroizi), care se nvrtesc i ele n jurul soarelui nostru, dar sunt mai mici dect planetele propriu-zise: Pluto, 2003 UB313, 2005 FY9, 2003 EL61, Sedna, Quaoar, Varuna i multe altele. O planet extrasolar deosebit este Gliese 581c, care a fost descoperit foarte de curnd - n aprilie 2007 - la Observatorul astronomic din Geneva: ea prezint temperaturi de suprafa ntre 0 i 40 C. Ca urmare, dac acolo ar exista ap, atunci ea s-ar afla n stare lichid, ndeplinind astfel mcar una dintre multele condiii necesare pentru existena vieii. Distana pn la Gliese 581c este de 20,5 ani-lumin.

Pluton, ntlnit i sub numele eronat de Pluto n limba romn, este o planet pitic din Sistemul Solar (i este a doua planeta pitic, dup mrime, dup Eris). Pn de curnd ea a fost considerat a noua planet a Sistemului Solar n ordinea deprtrii (i a descoperirii sale) de la Soare i a fost descoperit n 1929 de ctre astronomul american Clyde William Tombaugh. (Atenie, att numele zeului, ct i al planetei se scriu cu N final, nu doar n limba romn; Pluto era un personaj de desene animate creat de Walt Disney, pentru c engleza accept numele n discuie fr litera N)
O colaborare internaional de astronomi denumit SuperWASP a detectat 10 noi planete n afara sistemului nostru solar, folosind telescoape din Insulele Canare i Africa de Sud ce detecteaz cnd aceste planete trec prin faa stelei mam. O echip internaional de astronomi a detectat 10 noi planete n afara sistemului nostru solar folosind telescoape ce detecteaz cnd aceste planete trec prin faa stelei mam, spune PhysOrg. Colaborarea internaional n cauz se numete "SuperWASP" (Super Wide Area Search for Planets, adic Cutare de planete pe o suprafa mare a cerului). Descoperirile vor fi anunate pe 2 aprilie 2008 la reuniunea anual a astronomilor din Marea Britanie de ctre liderul echipei acesteia, Don Polloco de la Universitatea din Belfast, Irlanda de Nord.

Exist dou metode de a detecta planete n afara sistemului nostru solar, denumite i planete extrasolare. Prima din ele este metoda gravitaional (vezi poza animat). Se tie c o planet nu se nvrte n jurul stelei care este fix, ci c de fapt att planeta, ct i steaua sa se nvrt n jurul centrului lor de mas. n cazul sistemului nostru solar, acest centru de mas cade la doar civa centimetri fa de centrul Soarelui. Totui, n cazul unei planete foarte masive (precum este Jupiter), dar foarte apropiat de steaua sa (cum este Mercur), centrul de mas ar fi n afara stelei i atunci observaii atente ale micrii stelei ar observa c aceasta se nvrte n jurul unui punct invizibil, sugernd c steaua este acompaniat de o planet mare. Aa au si fost detectate primele planete din afara sistemului nostru solar acum cam 20 de ani. Colaborarea SuperWASP folosete ns o a doua metod care este nc i mai precis. Ei folosesc telescoape performante care msoar cantitatea de lumin primit de la stea. Atunci cnd o planet a sa trece prin faa stelei, atunci planeta blocheaz o parte din lumin i primim mai puin lumin pe Terra. Dac lumina primit de la stea este constant cu scderi periodice, atunci se poate deduce c steaua posed o planet, iar periodicitatea instensitii luminoase este tocmai perioada de rotaie a planetei n jurul stelei sale. Prin aceast metod, folosind telescoape situate n Insulele Canare din Spania i n Africa de Sud, colaborarea SuperWASP a descoperit 10 planete extrasolare noi i este n prezent experimentul cu cel mai mult succes la identificarea de planete ce tranziteaz steaua lor. Planetele descoperite sunt masive, de la planete de dou ori mai puin masive dect Jupiter pn la planete de opt ori mai masive dect Jupiter. Ele sunt de obicei aproape de stelele lor, pe care le orbiteaz foarte rapid, n cteva zile. Plantele mai puin masive produc variaii mai mici de intensitate luminoas de la stea i sunt detectate mai greu. Studiul acestor planete ne va ajuta s nelegem formarea planetelor din sistemul nostru solar. Iar dac vor fi descoperite planete asemenea Pmntului, poate se vor gsi i planete ce ar putea fi prielnice vieii. Pana acum astronomii au descoperit 188 de planete extrasolare intre care 10 sunt asa numitele "planete tranzitorii". Aceste planete trec intre noi si steaua lor la fiecare miscare de rotatie. Date fiind limitarile prezente singurele planete tranzitorii care pot fi detectate sunt planete gigant care orbiteaza in apropierea stelei lor si care sunt numite fie "Jupiteri fierbinti" fie Pegaside. Cele zece planete tranzitorii cunoscute au mase intre 110 si 430 de ori mai mari decat ale Pamantului (in comparatie, Jupiter care este cea mai mare planeta din sistemul solar, este de 318 mai greu decat Pamantul). Cu toate ca sunt rare planetele tranzitorii sunt importante pentru intelegerea modului in care se formeaza sistemele planetare, ele fiind singurele pentru care poate fi determinata atat masa cat si raza. In principiu densitatea medie obtinuta astfel poate sa ofere anumite constrangeri asupra compozitiei posibile. Situatia este ingreunata de faptul ca nu stim cum se comporta materia la presiuni foarte mari (precum cele care exista in interiorul gigantelor gazoase - presiuni care sunt de peste un milion de ori mai mari decat presiunea atmosferica obisnuita). Dintre cele noua planete cunoscute pana in aprilie 2006 a putut fi determinata in mod satisfacator numai compozitia celei mai putin masive. Ea are un nucleu de elemente grele si care este cam de 70 de ori mai masiv decat Pamantul si o atmosfera de hidrogen si heliu care cantareste cat 40 de Pamanturi. Celelalte sase sunt formate in special din hidrogen si heliu, la fel ca Jupiter sau Saturn, insa nu a putut fi determinata marimea nucleului lor, fiind prea mari pentru a putea fi explicate

cu

ajutorul

unor

modele

simple.

Acum, pentru prima data, Tristan Guillot si echipa sa s-au gandit sa ia in considerare toate planetele la un loc si sa le analizeze. Ei au constatat ca cele noua planete tranzitorii au proprietati similare, avand un nucleu de la 0 (fara nucleu, sau cu un nucleu foarte mic) pana la peste 100 de ori masa Pamantului si fiind inconjurate de atmosfere de hidrogen si heliu. Ei au tras concluzia ca unele dintre Pegaside contin mai multe elemente grele decat ar fi de asteptat. Atunci cand au comparat masa elementelor grele de pe Pegaside cu metalicitatea stelelor lor au descoperit ca exista o stransa corelatie - planetele din jurul stelelor care au metale in aceleasi cantitati ca si Soarele nostru au nuclee mici, in timp ce stelele mult mai metalice sunt inconjurate de planete cu nuclee mult mai mari (de doua-trei ori mai mari). Modelele care descriu formarea planetelor nu reusesc sa prezica aceste cantitati mari de metale grele care exista in nucleele multora dintre acestea. Corelatia dintre compozitia stelelor si a planetelor trebuie sa fie confirmata si de alte studii, insa acesta este primul pas in studiul compozitiei planetelor extrasolare si a procesului prin care s-au format ele. Unul dintre rezultatele studiului este explicatia cauzei pentru care planetele extrasolare sunt atat de greu de gasit: dat fiind ca au nuclee metalice relativ mari ele sunt mai mici decat s-ar fi asteptat astronomii si, in consecinta, sunt mai dificil de detectat atunci cand trec prin fata stelelor lor.

Astronomia, (din limba greac, astron: stea, nomos: lege) este tiina care studiaz legile ce guverneaz cosmosul, adic corpurile cereti i evenimentele ce au loc dincolo de atmosfera terestr cum ar fi stelele, planetele, cometele, galaxiile sau radiaiile cosmice de fond. La fel, studiaz forma i formarea universului. Cei care studiaz astronomia se numesc astronomi.

Telescopul Hubble Astronomia este una dintre cele mai vechi tiine datnd nc din perioada Greciei Antice. n secolul al VII-lea n Anglia astronomii se foloseau de poziia stelelor n navigaie. ( vezi istoria astronomiei). n perioada contemporan, aproape toi astronomii au cunotine solide de fizic iar rezultatele observaiilor sunt puse n context astrofizic, astfel nct astronomia i astrofizica au dobndit definiii foarte apropiate. Astronomia nu trebuie confundat cu astrologia, o pseudotiin care ncearc s prezic destinul persoanelor pe baza traiectoriilor unor obiecte cereti. n Grecia Antic, ca i n alte civilizaii antice, astronomia coninea n mare parte astrometrie, calculnd poziiile stelelor i ale planetelor pe cer. Mai trziu, Kepler i Newton au publicat lucrri despre mecanica cereasc, descriind matematic micarea

corpurilor din sistemul solar i interaciunea lor sub aciunea gravitaiei. Astronomii moderni se folosesc de aceste principii, iar cu ajutorul telescoapelor, spectrografelor, calculatoarelor, observatoarelor astronomice, le este mai uor de neles natura fizic a acestor obiecte cereti. Astronomia de amatori n istorie, observatorii amatori, studiind cerul ca hobby, au jucat un rol deosebit n descoperirea unor fenomene astronomice, astronomia fiind una din puinele tiine n care amatorii nc mai joac un rol important, n special la descoperirea i monitorizarea fenomenelor tranzitorii, doar c acetia au acces limitat la uneltele performante ale astronomilor profesioniti. Este suficient un binoclu pentru a putea vedea obiectele cereti ca planetele din sistemul nostru solar, cometele sau sateliii, dar i cteva roiuri stelare, nebuloase i galaxii mai strlucitoare. Prin telescoape se pot observa nebuloase- nori de gaz din galaxia noastr, roiuri stelare - aglomerri de stele i galaxii. Se mai pot vedea ploi de meteori, petele solare, grupuri de planete (conjuncii), luna. Muli astronomi amatori fotografiaz cu succes corpurile cereti din sistemul solar sau din galaxie. Astronomia profesionist Astronomii profesioniti au acces la telescoape puternice, detectoare, i calculatoare. nti, astronomii colecteaz informaii cu ajutorul acestor instrumente, apoi analizeaz informaiile i apoi le compar cu teoriile existente. Cea mai important parte a astronomiei este astronomia computerizat, unde astronomii se folosesc de datele pe care le au i fac simulri ale evenimentelor. Spre exemplu acetia au simulat formarea galaxiilor