Proiect la astronomie

Tema: Jupiter
 Cuprins
1.Originea numelui
2.Date generale
3.Compozitia
4.Pozitia in sistemul solar
5.Conditiile de viata
6.Clima
7.Sistemul de inele al planetei
8.Satelitii
9.Cimpul magnetic
10.Explorarea planetei
11.Marea pata rosie
12.Furtunile care au loc
13. Efectul lui Jupiter asupra Pământului
 Originea numelui..
• În mitologia romană, Jupiter sau Iupiter deținea
același rol precum cel al
lui Zeus în panteonul grecesc. El era
numitJupiter Optimus Maximus (Jupiter Cel mai
Înalt, Cel mai Mare), fiind zeitatea supremă
a statului roman, având în grijă legile și ordinea
socială. Jupiter este o derivație a
lui Jove și pater (latină: tată).Conform mitologiei
romane, Jupiter era fiul lui Saturn. De asemenea,
era fratele lui Pluto şi al lui Neptun. Jupiter era
căsătorit cu Juno însă a avut şi alte iubite cu care
a avut copii. Cei mai mari patru sateliţi ai
planetei (Io, Europa, Ganymede si Callisto) poarta
numele iubitelor lui Jupiter
Date generale

• Jupiter este a cincea planetă de la Soare și este cea mai mare

dintre toate planetele din Sistemul solar . A fost cunoscut din
timpuri preistorice. Descoperirea de către Galileo Galilei și Simon
Marius în 1610
• Distanţa medie faţă de Soare: 778, 3 milioane km
Temperatura la suprafaţa norilor: -110⁰ C
Diametru: 142 984 km (11 ori mai mare deciat a Pamintului
Volum (Pământ = 1): 1 321
Număr de sateliţi: 63
Perioadă de rotaţie: 9,93 ore
Perioadă de revoluţie (lungimea unui an): 11,86 ani tereştri
Masă (Pământ = 1): 318
Observare: este o planetă strălucitoare, uşor de observat.
 Compoziție
• Jupiter are probabil un "miez" de material solid în
cantitate de 10 până la 15 mase Pământene.
• Deasupra acestui miez se găsește partea principală
a planetei formată din hidrogen metalic lichid.
Această formă exotică a acestui element atât de
comun se găsește doar la presiuni ce depășesc 4
milioane bari, cum este cazul în interiorul lui
Jupiter. Hidrogenul metalic lichid e format
din electroni și protoni ionizați (ca în
interiorul Soarelui dar la o temperatură mult mai
mică). La temperatura și presiunea din interiorul
lui Jupiter hidrogenul este un [lichid], și nu un gaz.
Este un conducător electric și sursa câmpului
magnetic a lui Jupiter. Acest strat conține probabil
ceva heliu și unele urme de "ghețuri". Stratul de la
suprafață e compus în principal din hidrogen
molecular obișnuit și heliu ce e lichid în interior
și gazos la exterior. Apa, dioxidul de
carbon, metanul precum și alte molecule simple
sunt de asemenea prezente în cantități mici. Deci
potrivit compozitiei sale Jupiter este o planeta
externa si gazoasa.
Pozitia in Sistemul Solar
• Jupiter , cea de
a cince planeta,
aflata la 5,2 ua
de Soare este
cea mai mare
planeta a
Sistemului Solar
Conditii de viata
• Pe planeta Jupiter nu exista viata
insa, oamenii de știință sunt de
părere că satelitul lui Jupiter,
Europa, ar putea să întrunească
condițiile necesare vieții, fiid
prezente oceane, deasemenea
potrivit unor surse oceanele de pe
Europa sunt prea acide pentru a
susţine orice formă de viaţă
cunoscută oamenilor. Aciditatea
oceanelor de pe Europa ajunge la
un pH de 2,6, asemănător celui
dintr-o sticlă de Coca Cola.
Singurele organisme care pot trăi
într-un asemenea mediu sunt
acidofilii, adică microbi care se
hrănesc cu sulfiţi
 Clima
• Din cauza încălzirii interne, Jupiter nu are anotimpuri,
temperatura fiind constantă - aproape aceeaşi atât în
regiunile polare, cât şi în cele ecuatoriale. Aerul cald care
se ridică şi aerul rece care coboară în atmosferă produc
vânturi care circulă în jurul planetei spre est şi spre vest,
datorită rotaţiei acesteia. Viteza vânturilor se modifică în
funcţie de latitudine, dar are cele mai mari valori în
regiunea ecuatorială, peste 400 km/h. Căldura solară şi
infraroşie, vântul şi rotaţia planetei produc regiuni de
turbulenţă, adică furtuni gigantice. Cele mai mici dintre
acestea sunt comparabile cu cele mai mari uragane de pe
Pământ. Durata lor variază de la câteva zile, la câţiva ani.
Cea mai vizibilă structură de pe Jupiter este Mare Pată
Roşie. Atmosfera lui Jupiter este formată în mare parte din
hidrogen, mai precis 89,8%, restul de 10,2% fiind heliu şi
compuşi simpli de hidrogen - metan, amoniac, apă şi
complecşi - acetilenă, propan. Un an pe Jupiter (perioada
de revoluţie) durează 10500 zile terestre, fiecare zi pe
Jupiter având 10 ore (perioada de rotaţie în jurul axei
proprii.Jupiter are cea mai mare viteză de rotaţie în jurul
axei proprii. Din cauza acestei viteze, materialul din
regiunea ei ecuatorială este împins în exterior, astfel că
planeta este bombată şi pare puţin turtită .
Sistemul de inele al planetei
Jupiter
• În jurul planetei Jupiter există patru
inele. Inelul principal s-a format din
praful rezultat în urma coliziunii
dintre meteoriţi şi cei patru sateliţi
interiori ai planetei (Thebe, Metis,
Adrastea si Almathea). Spre
deosebire de sistemul de inele al
planetei Saturn, nu există urme de
gheaţă pe inelele planetei Jupiter.
Cercetătorii au descoperit, de
curând, un inel de praf nedefinit
care seamănă cu o gogoaşă şi
orbitează, în sens invers, în jurul
planetei. Acest inel poartă numele
Halo.
 Sateliții lui Jupiter
• Jupiter are 67 de sateliți naturali cunoscuți, [11] Dintre acește 51
au un diametru mai mic de 10 km și au început să fie
descoperiți din anul 1975. Cei patru sateliți descoperiți
de Galileo Galile sunt Io, Europa, Callistro și Ganymede.
• . Ganymede este cel mai mare satelit, având un diametru de
5.262 de kilometri ceea ce înseamnă că este mai mare decât
planeta Mercur însă masa este de două ori mai mică decât a
acesteia. Luna de gheaţă se deplasează pe orbită în
aproximativ şapte zile. Un alt satelit interesant este Io, pe
care există vulcani activi, lacuri de lavă şi caldeire uriaşe.
Munţii de pe Io pot atinge şi 16.000 de metri înălţime. Io
gravitează în jurul planetei Jupiter mult mai aproape decât
Luna în jurul Pământului. Având în vedere că Jupiter are o
forţă gravitaţională enormă, majoritatea sateliţilor planetei au
fost mai degrabă atraşi de această forţă decât formaţi. Destul
de interesant este faptul că mulţi dintre cei şaizeci şi sapte de
sateliţi au un diametru mai mic de zece kilometri (cu puţin
peste 9,98 kilometri).
Câmpul magnetic uriaş al
planetei Jupiter
• Planeta Jupiter are cel mai puternic
câmp magnetic din sistemul solar. Este,
în mod remarcabil, de patru ori mai
puternic decât cel al planetei Pământ.
Câţiva astronomi consideră că acesta
este determinat de mişcarea
hidrogenului metalic care se găseşte
adânc în nucleul planetei. Câmpul
magnetic captează particule ionizate
aduse de vântul solar, şi măreşte viteza
acestora făcând-o aproape egală cu cea
a luminii. În consecinţă, aceste particule
creează, în jurul planetei Jupiter, unde
de radiaţii care pot distruge orice navă
spaţială care ar vrea să se apropie de
planeta „Uriaş”.
 Explorarea planetei

• După cum am spus, pe planeta Jupiter au fost trimise de pe

Pământ opt nave spaţiale. Acestea sunt Pioneer 10, Pioneer 11,
Voyager 1, Voyager 2, Galileo, Ulysses, Cassini-Huygens si New
Horizons. Pioneeer 10 a fost lansată în anul 1972 şi este prima navă
spaţială care a ajuns pe Jupiter. În anul 1973, respectiv 1974 au
fost lansate pe Jupiter Pioneer 10 şi 11, fiind urmate de Voyager 1
şi 2, lansată în anul 1979. În anul 1992, la şaisprezece luni de la
lansarea de pe Pământ, nava Ulysess a trecut pe lângă planeta
Jupiter. Galileo a fost prima navă spaţială care, începând cu anul
1995, s-a deplasat pe orbita planetei Jupiter, descoperind că
majoritatea sateliţilor planetei au propriile lor câmpuri magnetice.
În anul 2000, nava spaţială Cassini-Huygens a trecut pe lângă
Jupiter, îndreptându-se către Saturn. Recent, în 2007, nava New
Horizons a trecut pe lângă planeta Jupiter, îndreptându-se către
Pluto. Mai există o navă spaţială, Juno care a fost programată
pentru lansare în august 2011 şi se presupune că va ajunge pe
Jupiter în anul 2016.
Marea Pată Roşie
• În anul 1665, astronomul Giovani Cassini a
identificat, pentru prima dată, „Marea
Pată Roşie” de pe planeta Jupiter. Pata
seamănă cu un uragan imens şi, iniţial, în
urmă cu un secol, avea o circumferinţă de
40.000 de kilometri însă în prezent
diametrul acesteia a ajuns la jumătate.
Jupiter are un nucleu stâncos mic, care
aminteşte de faptul că planeta este
formată din hidrogen dens, apă, nitrogen,
heliu şi numeroase alte gaze. Jetul de aer
puternic şi vânturile determină formarea
multor furtuni asemănătoare uraganelor
(precum cea care a determinat formare
marii pete roşii) şi fulgerelor.
Furtuni care au loc pe
planeta Jupiter
• Furtunile care au loc pe planeta Jupiter se aseamănă
cu uraganele de aici, de pe Pământ. De obicei,
furtunile de pe Jupiter nu durează foarte mult, durata
medie fiind de trei, patru zile. Cu toate acestea, o
furtună puternică ar putea dura şi luni întregi.
Furtunile se formează datorită coloanelor de abur care
determină ca aerul umed să urce în partea superioară
a troposferei, transformându-se apoi în nori. Furtunile
de pe Jupiter sunt însoţite de descărcări electrice şi
sunt mult mai puternice decât cele care au loc pe
Pământ. Cu toate acestea, au loc mai rar decât aici.
Pe Jupiter furtunile apar o dată la fiecare
cincisprezece, şaptesprezece ani. În anul 2007, au fost
identificate două furtuni în zona temperată nordică a
planetei. Furtuna a fost atât de puternică încât
materia întunecată aruncată de furtună a schimbat
culoarea suprafeţei planetei Jupiter în acea regiune.
S-a confirmat că vântul sufla cu o viteză de 170 m/s
ceea ce poate dovedi faptul că în atmosfera planetei
există curenţi de aer puternici.
Efectul lui Jupiter asupra
Pământului

• Astronomii cred că Jupiter joacă

rolul unui scut cosmic pentru
planeta noastră, măturând din
calea Pământului obiectele ce pot
provoca un impact devastator.[12]
Unii oameni de știință afirmă că
viața pe Terra nu s-ar fi putut
dezvolta fără efectul protector al
lui Jupiter.