“Interstellar, poveste printre stele….”La început, descris în câteva cuvinte și văzând
trailerele, posterele apărute pe internet, aveam senzația ca voi urmări un SF interesant în care povestea principală va fi călătoria spațiu-timp, găuri negre și multe elemente de fizică. În schimb, a fost poveste despre părinți, despre experiența de a-și vedea copiii crescând pentru că timpul trece mult prea repede și diferit în momentul traversării unei găuri negre, o poveste de viață și un destin nemaivăzut. Nolan și fratele lui explorează conceptul de gaură neagră și influența acesteia asupra universului și timpului. Fizicianul Kip Thorne a fost un consultant la scenariu și producător executiv, venind cu multe explicații și multe teorii despre fizica cuantică, relativă etc. Acțiunea filmului se petrece nu prea departe în viitor, planeta Pământ fiind în pragul distrugerii, înconjurată de nori mari de praf care acoperă dealurile din împrejurimi, praf care se adună peste fermele din zonă, mașini și case, condiții care fac aerul imposibil de respirat. Coop (Matthew McConaughey) e un pilot NASA pensionat, un inginer care și-a petrecut ultimii ani după misiunile reușite de acesta la fermă, alături de socrul lui, Donald (John Lithgow), de fiul Tom (Timothee Chalamet) și fiica Murph “Murphy’s Law” (Mackenzie Foy). “Obișnuiam să ne uităm sus spre stele și să ne gândim care e rolul nostru printre ele” ne spune Coop. Acesta crede că fiica lui, Murph, (jucată de Mackenzie Foy la început, apoi versiunea adultă de Jessica Chastain) e una dintre acele persoane care știu răspunsul. Ea este deranjată în fiecare seară de sunete ce se aud din biblioteca acesteia, o fantomă crede ea că se ascunde în spatele cărților. Dar la început, destinul lui Coop e cel care o pune la încercare pe fiica acestuia. Forța misterioasă din camera lui Murph îl conduce pe Coop la o bază foarte bine păstrată secret a NASA, unde șeful acesteia, profesorul Brand (Michael Caine) inițiază proiectul Lazarus, având drept scop căutarea unei noi planete pentru rasa umană. În cuvintele lui: “Noi nu suntem meniți să ne salvăm planeta, noi suntem meniți să o părăsim“ O echipă formată din cinci astronauți, inclusiv fiica profesorului Brand, Amelia (Anne Hathaway), câțiva ingineri și exploratori, plus doi roboți foarte inteligenți, TARS și CASE, având simțul umorului și ironia programată la 75%, uneori chiar mai jos. Un loc liber a fost păstrat pe nava Endurance: locul căpitanului, care va fi ocupat de Coop. Povestea este în felul urmator: pe partea cealaltă a găurii negre, unde planetele sunt la marginea acesteia, timpul e mult mai lung față de cel de pe Pământ, în sensul că o oră lângă gaura neagră face cât 7 ani pe Pământ (teoria relativității). Acest lucru face ca aventura lui Coop să fie intensă, căci fiecare secunda contează și fiecare oră în plus înseamnă un deceniu pierdut departe de familia acestuia. Pe la mijlocul filmului este o scenă terifiantă, foarte emoționantă: Coop se întoarce la navă, după ce prima misiune pe prima planetă vizitată a fost un eșec și timpul pierdut a fost semnificativ. Acesta găsește 20 de ani de materiale video cu mesaje emoționante trimise de cei dragi lui, pe care acesta le vizionează cu lacrimi în ochi, văzând cum copii lui au crescut și au propria lor familie. Vorba lui Romilly (David Gyas) membru al echipajului lui Coop, “Aceasta este relativitatea, domnilor”. Atât, o singură scenă pentru acest film cred că o să vă convingă să vedeți capodopera lui Nolan și să ascultați genialitatea lui Zimmer alături de cei dragi la cinema. Interstellar, plin de călătorii la milioane de ani distanță în galaxii departe, pe partea cealaltă a găurii negre, în 2 ore și 45 de minute care trec mult prea repede la noi pe Pământ, dar care ne lasă să observăm departe de povestea și mesajul transmis de Nolan și distribuția lui de Oscar. Acest film m-a impresionat enorm de mult, m-a făcut să văd crudul cotidian în care trăiam cu alți ochi, brusc, acel univers sobru, brun, a devenit unul format din lumină, o lumină ardentă, o lumină ce inspiră frumosul și adevărul.
Riga Crypto Și Lapona Enigel Pare A Fi Un Cântec Bătrânesc Care Ilustrează o Poveste de Iubire Din Lumea Vegetală Și Este o Baladă Fantastică Asemenea Unui