Ion Barbu

.
Ion Barbu, pe numele său adevărat, Dan Barbilian, s-a născut pe
18 martie 1895 și a decedat pe 11 august 1961, la București, a fost un
poet și un matematician roman. A fost unul dintre cei mai importanți
poeți interbelici și reprezentantul modernismului în literature română.
Dan Barbilian a fost fiul judecătorului Constantin Barbilian și al Smarandei
Barbilian.

Talentul său matematic se manifestă încă din timpul liceului,

elevul Barbilian publică remarcabile contribuții în revista Gazeta
matematică. În tot acest timp, Barbilian își dezvoltă și pasiunea pentru
poezie. Între anii 1914-1921 studiază matematica la Facultatea de Științe
din București, studiile fiindu-i întrerupte de perioada în care își satisface
serviciul militar în timpul Primului Război Mondial.

Debutul său artistic a fost declanşat de un pariu cu Tudor Vianu. Plecaţi într-o excursie la Giurgiu
în timpul liceului, Dan Barbilian îi promite lui Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii, argumentând că
spiritul artistic se află în fiecare. Din acest "pariu", Dan Barbilian îşi descoperă talentul şi iubirea faţă de
poezie. Dan Barbilian spunea că poezia şi geometria sunt complementare în viaţa sa: acolo unde
geometria devine rigidă, poezia îi oferă orizont spre cunoaştere şi imaginaţie.

Ion Barbu, care nu s-a rezumat niciodată să fie un simplu poet descriptiv, nu se dezminte nici cu
După melci, deşi aici îl surprindem că se pierde mai mult decît oriunde în amănunta exterioare.
Fenomenul artistic barbian s-a născut în punctul de interferență al Poeziei cu Matematica, de aceea
poezia lui este cu mult deosebită de cea a lui Arghezi și Blaga, mai ales din pricina caracterului ei ermetic.

Opere
 [Din ceas,  Riga Crypto
dedus...] lapona Enigel
 Timbru  Domnișoara
 înecatul Hus
 Increat  Nastratin
 Lemn Sfânt Hogea la
 Legendä Isarlâk
 Secol  Isarlâk
 Suflet  Uvedenrode
petrecut
 Oul dogmatic
 Falduri