Raymond Jourdedieu, profesor într-un liceu parizian, este invitat la casa unui fost

coleg de clasă, pevi sau lipsit de mult timp. El a decis că se va preda la invitație „îi
flancează pe proști”, soția sa Colette și trei copii: Martine și Benoit, elevi, Nicolas,
elev de liceu de șaisprezece ani și jumătate ...
- Eu, eu nu - Nu o să plec, spuse Martine clar cu vocea ei clară, fără să ridice tonul.
- Și de ce este asta, vă rog?
- Pentru ca nu vreau.
Colette a vrut să intervină, adulmecând argumentul care se monta. Soțul ei i-a
impus tăcerea: el va traversa săbiile singur cu fiica lui cumplită.
- Dați cel puțin un motiv.
- Nu-mi plac oamenii ăștia.
Oamenii ăștia, acești oameni ... Știi doar una dintre fete!
Exact.
Dintr-o dată, Benoît a luat foc și a luat foc și a pus o violență atât de mare încât
mama sa a fost sigură că este un spectacol, un mod simplu de a sparge câinii.
- Îmi frângi picioarele și prietenii tăi nu sunt ai mei. Sunt destul de înalt, eu. Nu -
Nu este timp, întâlnește-te cu prietenii mei. au destule. Bună seara.
- Nu fugi! gemea Colette. Luăm cina imediat.
- Boom! Ușa se trântise, legănând peretele.
- Voi, alții, a spus disprețuitor Martine, nu vă gândiți decât să mâncați.
- Tatăl San a sărit în sus. Furios, dar cu adevărat, sărise în picioare și pășise în
cameră în sus și în jos.
- Tânărul ăla prost care nici nu știe ce sunt restricțiile. Îi este dor de cucerirea
războiului. Dacă ai fi murit de mine de cinci ani ca mine ... Din fericire, acel idiot
Benoit va merge într-o bună zi la serviciul militar, asta îi va da picioarele; da, spun
din fericire, sunt un antimilitarist, dar acești idioți pe care îi vezi ies din asemenea
prostii încât ..
- O, Benoît va fi reformat, tăiat în Martine.
- Reforma? eL? Este solid ca Pont Neuf!
Raymond a fost revoltat. Toată lumea știe că Jourdedieu sunt perfect sănătoși în
trup și minte.
- Ai întârziat, tată, a spus Martine. Astăzi se reformează cine vrea.
- M-ai informat frumos, tu! Spuneam ...
Acesta este momenitul pe care Nicolas îl alege să iasă din visul său ...
- Hei tată, încă nu mi-ai dat banii de buzunar săptămâna asta!
- Ei bine, vei aștepta până în lună, a urlat taurul panicat.